Validare poprire. Decizia nr. 431/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 36008/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 431/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător E. G.
Judecător G. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de A. I. împotriva deciziei civile nr. 51/22.01.2015 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al treilea termen de judecată, prin încheierea din camera de consiliu din data de 9.06.2015 s-a admis cererea formulată de recurentă, s-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la 100 lei la 50 lei, prin serviciul de registratură s-a depus, chitanța nr. ISXUC_/19.06.2015 prin care recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 50 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Iași, reclamanta A. I. a chemat în judecată pe pârâtele L. C. C. în calitate de debitoare și L. C. C. Întreprindere Individuală în calitate de terț poprit și a solicitat validarea popririi până la concurența sumei de 83.917,38 lei.
Prin sentința civilă nr. 586/20 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea A. I. în contradictoriu cu terțul poprit L. C. C. Întreprindere Individuală și debitoarea L. C. C., în dosarul execuțional nr. 182/2010 al B. A. C..
Judecătoria Iași a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5362/14.05.2007 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Iași a obligat pe pârâta-debitoare L. C. C. să-i restituie reclamantei-creditoare A. I. suma de 56.215 lei reprezentând contravaloare împrumut și să-i plătească suma de 3300,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins. În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5362/14.05.2007 și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 09.09.2011 B. A. C. a înființat, în cadrul dosarului execuțional nr. 182/2010 poprire asupra sumelor în lei și valută pe care Întreprinderea Individuală L. C. C., în calitate de terț poprit, le datorează debitorului urmărit L. C. C., până la concurența sumei de 83.917,38 lei. Terțul poprit nu și-a îndeplinit, însă, obligațiile ce-i revin în această calitate, considerând că nu are datorii față de L. C. C. ca persoană fizică, pe care să le rețină în vederea plății datoriei constatate prin titlul executoriu.
Instanța de fond învederează că, pentru a se putea înființa poprirea, este necesar ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului. Creditoarea a invocat, în susținerea existenței raportului juridic între terțul poprit și debitoare, care să justifice înființarea popririi, dispozițiile art. 26 din OG nr. 44/2008 potrivit cărora „persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul”. Aceste dispoziții legale consacră însă existența unei obligații a persoanei fizice titulară a întreprinderii individuale față de întreprinderea individuală și nu invers. Întrucât în cauză nu s-a probat că întreprinderea individuală ar datora sume de bani debitoarei persoană fizică, aceasta nu putea dobândi nici calitatea de terț poprit, astfel că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de validare a popririi.
Prin decizia civilă nr. 51/22 ianuarie 2015 Tribunalul Iași a respins apelul declarat de către A. I. și a păstrat sentința civilă nr. 586/2014 a Judecătoriei Iași.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de față îl constituie cererea de validare a popririi instituite asupra veniturilor debitoarei L. C. C. și obligarea, pe cale de consecință, a terțului poprit L. C. C. Întreprindere Individuală, să plătească creditoarei A. I., în limita creanței, suma datorată debitoarei.
Instanța de fond reținut faptul că nu s-a probat că întreprinderea individuală ar datora sume de bani debitoarei persoană fizică, motiv pentru care aceasta nu putea dobândi nici calitatea de terț poprit.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate de către apelanta creditoare dar și prin prisma sentinței atacate, instanța de apel apreciază că aceasta din urmă este temeinică și legală.
Conform O.U.G. nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, art. 26 „Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare” iar conform art. 2 litera j) „patrimoniul de afectațiune - totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora”.
Din dispozițiile menționate mai sus tribunalul reține faptul că nu se pot confunda cele două patrimonii (al persoanei fizice autorizate și al persoanei fizice titulare a P.F.A.), motiv pentru care în mod corect instanța de fond a apreciat faptul că nu s-a probat că întreprinderea individuală ar datora sume de bani debitoarei persoană fizică, motiv pentru care nu putea dobândi nici calitatea de terț poprit (în cauză creditarea nu a făcut dovada raportului juridic debitor – terț poprit). Din punctul de vedere al terțului poprit, cererea de validare a popririi constituie o veritabilă cerere de chemare în judecată în care creditorul (pe poziție de reclamant) urmărește obținerea unui nou titlu executoriu chiar împotriva terțului poprit, astfel încât să îl poată urmări ca pe debitorul său principal, așa încât creditorul popritor este ținut să facă atât dovada titlului executoriu (pe baza căruia, la cererea sa, s-a înființat poprirea) cât și existența și valabilitatea raportului juridic obligațional dintre debitorul său și terțul poprit, dovadă ce nu a fost făcută în cauză așa cum am menționat mai sus.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul respinge apelul declarat de creditorul A. I. împotriva sentinței civile 586/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Reclamanta A. I. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 51/22 ianuarie 2015 a Tribunalului Iași invocând nelegalitatea hotărârii ca fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor OUG nr. 40/2008, precum și a dispozițiilor referitoare la validarea popririi din Vechiul Cod de procedură civilă.
Poprirea este potrivit art. 452 Cod procedură civilă o formă de executare silită care permite realizarea unei creanțe prin implicarea unei terțe persoane, debitor al debitorului poprit, care îi datorează acestuia în prezent sume de bani (titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale) sau va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente.
Potrivit art. 456 alin. (1) Cod procedură civilă, obligația terțului poprit în cadrul popririi înființate de executorul judecătoresc este aceea ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi iar, în căzut sumelor datorate în viitor, de la scadența acestora, să consemneze suma de bani (sau să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite) și să trimită dovada executorului.
Este adevărat că în speță nu s-a făcut dovada că la momentul primirii adresei de înființare a popririi intimatul-terț poprit ar fi datorat vreo sumă de bani debitoarei însă s-a făcut fără îndoială dovada existenței unor raporturi juridice în baza cărora o asemenea datorie va putea interveni în viitor întrucât debitoarea este titularul întreprinderii individuale și nu realizează venituri din alte surse. în aceste condiții, poprirea înființată este legală și trebuie să fie funcțională, însă terțul poprit a dat dovadă de o totală pasivitate și rea-credință în sensul că a comunicat executorului că nu are datorii către persoana fizică L. C. C. pe care să le rețină în vederea plății datoriei ei conform dosarului de executare nr. 182/2010 fără a preciza intenția de consemnare a sumelor datorate în viitor.
Este adevărat, pe de altă parte, că art. 460 Cod procedură civilă prevede admiterea cererii de validare a popririi atunci când se face dovada că terțul poprit datorează sume de bani debitorului însă o interpretare literală în sensul că validarea este posibilă numai în cazul unor datorii existente, nu și a unor datorii viitoare în baza unor raporturi juridice existente, ar implica o distincție care nu a fost dorită de legiuitor cât timp nu există o dispoziție expresă în acest sens ci dimpotrivă există referiri la validarea de poprire în cazul datoriei viitoare în baza unor raporturi juridice existente. Astfel, potrivit art. 460 alin. (3) și alin. (4) Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 456 Cod procedură civilă dacă sumele sunt datorate în mod periodic poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data la care sumele devin scadente. După validarea popririi terțul va proceda după caz la consemnarea prevăzută de art. 456 Cod procedură civilă iar în caz de nerespectare a acestor obligații executarea silită se va face împotriva terțului poprit în baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
Astfel, instanța de apel ar fi trebuit să observe că situația dedusă judecății este comparabilă cu situația popririi înființate asupra sumelor cu titlul de salariu pe care în viitor un angajator le va datora salariatului său. în fapt există același grad de certitudine sau incertitudine în privința continuării raportului de muncă și a obligației de plată a unui salariu precum în prezenta cauză în privința realizării unui profit și/sau nașterii unei datorii bănești a întreprinderii individuale către titularul acesteia.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 51/2005, admiterea cererii de validare a popririi.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 9 iunie 2015 curtea a admis cererea recurentei și a redus taxa judiciară de timbru de la 100 lei la 50 lei în temeiul OUG nr. 51/2008.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Recursul nu este fondat.
Recurenta a invocat faptul că decizia Tribunalului Iași s-a dat cu aplicarea greșită a legii, făcându-se referire la dispozițiile OUG nr. 44/2008 și a dispozițiilor art. 452, art. 456, art. 460 Cod procedură civilă de la 1865.
Textele din codul de procedură civilă invocate fac parte din Capitolul II-Secțiunea a V-a „Poprirea” și reglementează obiectul popririi, procedura ce trebuie urmată de terțul poprit la primirea popririi și modalitatea de sesizare a instanței cu o cerere de validare a popririi.
Ori, toți acești pași au fost urmați fie de creditoare, fie de terțul poprit în legătură cu această executare silită.
Recurenta recunoaște prin cererea de recurs că la momentul primirii adresei de înființare a popririi de către terțul poprit, acesta nu datora vreo sumă de bani debitoarei, însă, în viitor, debitoarea putea realiza venituri și din alte surse, adică venituri ce devin scadente la o dată viitoare și care se putea fi poprite.
Curtea constată că recurenta face confuzie între debitoare și terțul poprit. Astfel, debitoare este persoana fizică L. C. C., iar terț poprit este Întreprinderea Individuală L. C. C., înființată în baza OUG nr. 44/2008, iar patrimoniul celor două entități juridice nu se confundă, așa cum corect a argumentat și tribunalul prin raportare la dispozițiile art. 26 din OUG nr. 44/2008.
Titlul executoriu în temeiul căruia s-a solicitat validarea popririi (sentința civilă nr. 5362/14 mai 2007 a Judecătoriei Iași) se referă la persoana fizică M. C., în prezent L. C. C..
Aceasta, ca și persoană fizică, nu are raporturi juridice cu CII L. C. C. și nu are de încasat vreo sumă de bani de la acest terț poprit.
Eventualele sume cu titlul de profit, la care face referire recurenta, i se cuvin terțului poprit, în calitate de profesionist, și nu persoanei fizice L. C. C., astfel că nu este vorba de venituri viitoare ale persoanei fizice-debitor în prezenta cauză.
Neexistând identitate sau asemănare între profit și salariu, cum greșit invocă recurenta în cererea de recurs, curtea reține că Tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de A. I. împotriva deciziei civile nr. 51/22.01.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A. I. împotriva deciziei civile nr. 51/22.01.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, E. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, C. A. |
Red. PC
Tehnored. AC
2 ex./29.06.2015
Tribunalul Iași: C. D.
I. D.
| ← Strămutare. Sentința nr. 40/2015. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 271/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
