Legea 10/2001. Decizia nr. 271/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 11/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 271/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător C. A.
Grefier A. H.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul C. Ș. G. în contradictoriu cu intimații M. Iași P. Primar, C. P. Aplicarea Legii 10/2001 Iași, F. S. I., G. M. M. B., M. I. A. R., B. D. H. Y. G., I. J. L. De L., B. D. S. A. M., B. N. A., împotriva sentinței civile nr. 3466 din data de 29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 29 iunie 2015 și apoi pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
P. cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 23.12.2013, C. Ș. G. contestă în contradictoriu cu M. Iași prin Primar și C. pentru aplicarea Legii 10/2001 Iași și persoanele fizice pârâte menționate în dispoziția nr. 1284 din 26.11.2013 emisă de Primarul Municipiului Iași, solicitând:
- anularea dispoziției contestate;
- să se constate că bunul imobil a fost preluat de statul român fără titlu valabil;
- să se admită cererea de restituire în natură a imobilului (teren și construcție) situat în Iași, ..
În subsidiar, dacă se va aprecia că restituirea în natură nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Se cere a se lua act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea în fapt a cererii se arată că petenții care au formulat notificarea nr. 715/08.11.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc (B.) sunt descendenții proprietarilor Fabricii de bere B. din București, societate ce a deținut numeroase imobile în București, cât și în țară, anterior naționalizării.
Susține contestatorul că imobilul din Iași a fost naționalizat odată cu celelalte bunuri imobile, preluat fără titlu valabil, că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în modalitatea restituirii în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, ca succesor al acționarilor Fabricii de bere, membri ai aceleiași familii (art. 18).
În drept sunt invocate dispozițiile art. 21 alin. 1, art. 18 din Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinare, M. Iași prin Primar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe fiind, invocând lipsa calității procesuale pasive a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 Iași. Se arată că din analiza documentației la dosarul aferent notificării nu există un act de proprietate pe numele autorului persoanei notificatoare, nici o matricolă de clădiri și terenuri care să ateste deținerea imobilului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001; nu este evidențiat în actul de partaj voluntar nr._/1939, nici în procesul-verbal din 15.06.1938 de evaluare a averii defunctului B. D. și nici în actul de împărțeală din 1916. Precizează pârâtul că singurul înscris în care este menționat imobilul din Iași, ., este cel intitulat „C. sume blocate potrivit Legii pentru reforma monetară din 1947” pentru suma de 11.298.328 lei/ROL, fără a atesta și dreptul de proprietate asupra acestuia, chiar dacă în imobil a funcționat o berărie – de presupus cu chirie – a Fabricii B.. Dovada preluării abuzive nu s-a dovedit. S-a înaintat dosarul constituit, administrativ, pentru soluționarea notificării.
Reclamantul a renunțat la judecata în contradictoriu cu C. pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cerând în temeiul art. 68 Cod procedură civilă introducerea în cauză a persoanelor fizice ce pot pretinde aceleași drepturi.
Tribunalul Iași, Secția I civilă, prin sentința civilă nr. 3466/2014 din 29 octombrie 2014 a respins contestația formulată de către reclamantul C. Ș. G. în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin Primar.
A respins cererea incidentală formulată de către reclamant privind pe F. S. I., Gillles M. M. B., B. N. A., I. Jacqueline L. de L., M. I. A. R., B. D. S. A. M., B. D. H. Y. G..
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii formulată in contradictoriu cu C. pentru aplicarea Legii 10/2001 Iași.
Prima instanță a stabilit următoarea situație de fapt și motivează în drept:
P. încheierea din 16 iunie 2014 tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pentru M. Iași. A încuviințat in principiu cererea de chemare in judecată a altor persoane. A admis cererea de administrare a probei cu înscrisuri. Au mai fost depuse de către reclamant proiectul de construire și amenajare a imobilului din Iași ., autorizația nr._-_ din 11.08.1928, nr._-_, nr._-_, certificat nr._ din 12 mai 1934, autorizația_-_ din 18.04.1931, nr._ din 25.04.1935, autorizația nr._-_ din 4.10.1928.
Analizând actele și lucrările dosarului in relație cu motivele cererii de chemare in judecată și apărările pârâtului tribunalul a constatat nefondată acțiunea pe care a respins-o pentru următoarele considerente:
P. Dispoziția nr. 1284 din 26.11.2013 Primarul municipiului Iași a respins cererea reclamantului și a persoanelor chemate in judecată in condițiile art. 68 Cod procedură civilă motivat de faptul că titularii notificării 715 din 8.11.2001 nu fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat și nici a preluării abuzive a acestuia de la autorul lor.
Potrivit art. 3 alin 1 lit a, b din Legea 10/2001 „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;”
Potrivit art. 4 alin (2) din Legea 10/2001 „De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.”
Reclamanții solicită restituirea in natură a imobilului situat in Iași, . in calitate de moștenitori ai foștilor asociați ai Fabricii de B. B., despre care se susține că erau membri ai aceleiași familii.
Verificarea condițiilor de restituire a imobilului ce face obiectul notificării presupune cu prioritate verificarea dovezii existenței dreptului de proprietate al fabricii de bere B. la data deposedării acesteia, analiza modalității de preluare a imobilului de către stat, a validității titlului acestuia din urmă respectiv a întrunirii condițiilor restituirii in natură fiind subsidiare dovezii calității de proprietar.
Înscrisurile depuse de către reclamant corelate cu cele ce au stat la baza emiterii dispoziției contestate nu fac dovada dreptului de proprietate al Fabricii de B. B. asupra imobilului.
Înscrisurile depuse la dosar care fac referire la imobilul din Iași . nu fac dovada dreptului de proprietate cercetat.
Astfel, Nota asupra inventarului de clădiri, terenuri și specificarea motoarelor Fabricii de B. aflată la fila 12 dosar indică acest imobil la categoria „Clădiri afectate depozitelor noastre de bere” și categoria „Investiții și Imobilizări”, mențiuni fără relevanță in privința dovezii dreptului de proprietate, contrar afirmațiilor reclamantului, întrucât sunt incluse in acte interne ale societății. In același sens a reținut Tribunalul și mențiunea privind imobilul din Iași, . din înscrisul denumit „C. Sume blocate potrivit legii pentru reforma monetară din 1947” ( filele 120-121) ca și „Anexa nr. 13- CT. Berăria Iași”- fila 140.
Autorizația nr._-_ din 11 08.1928, aflată la fila 303, nu face dovada proprietății imobilului obiect al procedurii Legii 10/2001. Se înscrie in aceasta autorizația dată Fabricii de B. B. ca pe locul din Piața Unirii 8 să realizeze lucrările de amenajare a unui local de berărie, servindu-se de construcția existentă (ca parter și etaj) ce va fi insă transformată in condițiile detaliate in cadrul autorizației.
Acest act are ca premisă existența unei construcții pe care fabrica de bere a modificat-o. Nu se face vorbire în autorizație despre dreptul de proprietate pentru imobilul asupra căruia se autorizează modificările, tot astfel și in autorizațiile ulterioare (filele 304- 314) care privesc amenajarea aceluiași spațiu.
Celelalte înscrisuri aflate la dosar nu interesează dovada dreptului de proprietate, privesc fie masa succesorală a defunctului D. B., in patrimoniul căruia nu s-a aflat și imobil din Iași . de evidență a patrimoniului și contabilității Fabricii de B..
Reținând, pentru cele expuse, că nu s-a probat dreptul de proprietate al Fabricii de B. asupra imobilului din Iași . Iași pentru ca in raport de acesta să se stabilească accesul reclamantului, pe baza condițiilor prevăzute de lege, la măsurile reparatorii reglementate de Legea 10/2001, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată.
Dată fiind soluția adoptată asupra cererii principale tribunalul, in temeiul art. 68, 70 Cod procedură civilă a respins cererea de chemare in judecată a altor persoane.
In temeiul art. 406 Cod procedură civilă tribunalul a luat act și de renunțarea la judecată in contradictoriu cu C. pentru aplicarea Legii 10/2001 Iași.
În apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași, reclamantul citează și interpretează art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, formulând următoarele critici:
- aplicarea greșită a legii de instanță când a reținut că nu s-a dovedit existența dreptului de proprietate al Fabricii de B. B. la data naționalizării, înlăturând notele asupra inventarului de clădiri, terenuri, specificarea motoarelor, autorizația de construire nr._ –_ din 11.08.1928 ca nefiind susceptibile de proba dreptului de proprietate;
- nota de inventar poate da naștere prezumției instituite de art. 24 din Legea nr. 10/2001 ce trebuie delimitată prin raportare la prevederile actului prin car s-a dispus naționalizarea Fabricii de B. B. – Legea nr. 119 din 11 iunie 1948, art. 6, citat și interpretat. Se invocă că prin efectul naționalizării întreprinderile au trecut în proprietatea statului cu fondul de comerț și toate obligațiunile contractate în vederea exploatării lor; întreprinderile sub formă de societate sau asociațiuni își păstrează patrimoniul, așa cum el va reieși din bilanțul încheiat în vederea predării către noua conducere desemnată de Stat în urma naționalizării; în activul și pasivul întreprinderilor de orice fel, naționalizate, intrând a) la activ toate bunurile imobile și mobile corporale și incorporale, precum: terenuri, clădiri, instalațiuni, drepturi patente, licențe, contracte, autorizații, mărci de fabrică, hârtii de valoare… și alte asemenea; b) la pasiv totalitatea obligațiilor întreprinderii. P. efectul prezentei legi, întreprinderile naționalizate se substituie în toate drepturile și obligațiile vechilor întreprinderi.
Apelantul invocă că aplicarea Legii nr. 11/1948 a fost pregătită prin emiterea Legii nr. 303/1947 privind întocmirea bilanțului și fișei C.A.F.I.N. - act de autoritate de îndeplinește condițiile cerute de art. 24 din Legea nr. 10/2001 pentru a fi reținute ca dovadă a dreptului și întinderii sale – HG nr. 250/2007.
Apelantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar:
- comunicarea MAI/Arhivele Naționale din 17.03.2015 nr. SJANIS-753-C în care se menționează că cercetându-se evidențele pe care le are în păstrare de la Sfatul Popular al Orașului Iași, secția Financiară, respectiv matricolele pentru clădiri pe anii 1942-1951, s-a constatat că pentru imobilul din Iași, . nr. 6 și 8 nu figurează Fabrica de B. B.. Nu deține matricole pentru impozitul pe clădiri sau roluri fiscale anterior anului 1942, respectiv 1928-1941;
- copia certificată după Matricola nr. 2 (Impozitul pe clădiri) înregistrată la Sfatul Popular al Orașului Iași, secția Financiară, pe anii 1942-1959, unde la nr. matricol 247 figurează proprietatea Fabrica de B. B. din Iași, . (filele 68, 69 dosar curte);
- lista acționarilor/adresa fabricii nr. 2193/1949 înregistrată de Centrală sub nr. 68.362 din 18 iunie 1949 denumirea veche a întreprinderii/Fabrica de B. B. – denumirea actuală a întreprinderii/Fabrica de B. Rahova – cetățeni români: A. B., E. M., Sophie B., F. B., Y. B., A. C., D. M., D. D. B., Gh. G. M. cu numărul de acțiuni fiecare și valoarea nominală și totală (fila 94 dosar curte).
În exercitarea rolului activ, Curtea a dispus administrarea probei cu înscrisuri, M. Iași prin Prima comunicând prin adresa nr._/19.05.2015:
- regimul juridic al imobilului din Iași, ., la data depunerii notificării nr. 755/08.11.2001 și soluționării prin dispoziția contestată;
- imobilul construit a fost demolat, iar terenul este ocupat de construcție: . Hotel Unirea (51,12 mp); partea din imobil ocupată de esplanada „Piața Unirii” aparține domeniului public al Municipiului Iași;
- intimata nu deține documente privind demolarea construcției. Actualele construcții au fost edificate în deceniile 6-7 ale secolului trecut (ultima construcție Hotel Unirea în 1969);
- nu deține documente privind trecerea imobilului în proprietatea statului. Imobilul nu figurează în anexa la Decretul pentru naționalizarea unor imobile, cuprinzând tabelul imobilelor naționalizate în județul Iași;
- nu are cunoștință despre deținătorii imobilelor în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, 6 martie 1945 și până la data demolării se precizează că matricola nr. 2 (impozitul pe clădiri) nu ține loc de act de proprietate și nici nu dovedește că temeiul juridic al preluării este Decretul nr. 92/1950 (nu figurează în anexa la decret).
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt redată în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.
Astfel, prin Dispoziția nr. 1584 din 26.11.2013, Primarul Municipiului Iași respinge cererea formulată de D. D. B. (decedat, moștenitor C. A., decedată, moștenitor C. Ș.-G.), F. S.-I., R. I.-M.-A., P. (P.) B. (decedat, moștenitori B. D. S.-A.-M., B. D.-H.-Y.-G., B. N.-A.), B. G.-M.-M., I. Jacqueline M. L. de l´Epinay reprezentați prin mandatar C. C., domiciliat în M. București, ., etaj 2, apartament 5, sectorul 2, motivat de faptul că notificatorii nu fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat și nici a preluării abuzive a imobilului de la autorul lor.
Calitatea de moștenitor a reclamantului, a lui C. A., acționară a fabricii (7250 acțiuni) și a acesteia de moștenitoare a lui B. D. D., de asemenea acționar (7250 acțiuni) al Fabricii de bere B., cu denumirea ulterioară naționalizării prin Legea nr. 11/1948 de Fabrica de bere Rahova din anul 1949, s-a probat prin certificatele de moștenitor nr. 41/27.09.2002 și nr. 76/18.10.2006. În bilanțul încheiat la 11.06.1948 și anexe, clădiri în afara cuprinsului fabricii, afectate depozitelor de bere, este înscris și imobilul din Iași, ..
Cu înscrisurile depuse în apel, reclamantul a probat dreptul de proprietate asupra imobilului construcție din Iași, ., descris în Foaia Matricolă nr. 2 pe anii 1942-1959, ce a făcut parte din activul întreprinderii naționalizate (fila 68-69 dosar curte).
În cauză s-a probat că imobilul a fost demolat anterior anului 1969, cât și a sistematizării Pieții Unirii din M. Iași, fiind edificate alte construcții în aceeași perioadă, regimul juridic la data notificării și emiterii dispoziției fiind de domeniu public.
Acționarii Fabricii de bere B., în viață la data adoptării Legii nr. 10/2001, și prin moștenitorii lor au notificate și alte entități solicitând restituirea în natură a imobilelor ce au constituit activul „întreprinderii” naționalizate, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Astfel, Tribunalul D., Secția civilă, prin sentința civilă nr. 225/2011 din 11.03.2011, Primarul Municipiului București prin Dispoziția nr. 5311/13.02.2006 au statuat asupra calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a dreptului de proprietate asupra bunurilor notificate, respectiv a calității de acționar, cât și a preluării abuzive. Hotărârile judecătorești au forță probantă a înscrisurilor autentice și au intrat în puterea lucrului judecat.
În prezenta cauză, cererea s-a respins prin Dispoziția nr. 1284 din 26.11.2013 dată de Primarul Municipiului Iași, motivată pe faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat și nici a preluării abuzive a imobilului de la autorul lor.
Dreptul de proprietate asupra imobilului din Iași, .. 7, aflat în patrimoniul Fabricii de bere B. s-a probat prin bilanțul încheiat la 11 iunie 1948, anexele și comunicarea Arhivelor Naționale nr. SJANIS-753-C din 17.03.2015, Matricola nr. 2 (Impozitul pe clădiri), nr. Matricol pred. 151/247/nr. rol fiscal 243 (213) Iași, .; proprietatea Fabrica de bere B., domiciliul Calea Rahovei nr. 157 – București. Pe foaia matricolă s-au înscris mențiunile „naționalizat conform Decret No 92” necertificată, fiind completate rubricile: descrierea imobilului, modificări survenite în cursul perioadei de recensământ 1942/43 – 1946/47, venitul, impozitul, restanțele.
În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare HG nr. 250/2007 (23.1, 23.4) actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pândă la data soluționării notificării și conform jurisprudenței până la pronunțarea hotărârii irevocabile și respectiv definitive conform Noului Cod de procedură civilă – Legea nr. 134/2010.
Dispozițiile citate admit ca mijloace de probă certificatele de moștenitor sau de calitate de moștenitor, orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoane îndreptățite, în speță, persoana juridică și a calității de acționar a reclamantului, cum sunt istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparține persoanei respective.
În cauză, dovada s-a făcut prin Matricola nr. 2 (Impozit pe clădiri), bilanțul și anexele depuse în copie, certificate și conforme cu originalele aflate în păstrare la Arhivele Naționale.
În conformitate cu art. 24 din lege și art. 24.1 – 24.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în absența unei probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive (alin. 1). În aplicarea prevederile alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Din ansamblul probator administrat în cauză și a prezumțiilor instituite de lege rezultă că imobilul din Iași, .. 7 se afla în patrimoniul Fabricii de bere B. la data naționalizării, fiind în proprietatea acesteia.
Deși reclamantul, respectiv notificatorii au individualizat imobilul, indicând doar generic ca fiind compus din teren și clădiri, întinderea dreptului se poate stabili doar pe baza elementelor din foaia matricolă (impozit pe clădiri) și a înscrisurilor prin care s-a autorizat executarea de lucrări.
În cauzele civile, sarcina probei conform art. 249 Cod procedură civilă – Legea 134/2010 revine celui care face o susținere în cursul procesului, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. În cadrul procesual redat și a mijloacelor de probă permise de legea specială, Curtea constată că apelantul, deși a cerut, nu a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, „imobilul” preluat de stat fiind cel descris în foaia matricolă (impozit pe clădiri).
Dovada preluării abuzive.
În conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare.
În speță, Fabrica de bere B. face parte din categoria întreprinderilor naționalizate prin Legea nr. 119/1948, în activul său fiind inclus și imobilul din Iași, .. 7. Faptul că în anexa la Decretul nr. 92/1950 și în evidențele Municipiului Iași nu figurează ca „naționalizat” nu înlătura caracterul preluării abuzive, fiind dovedit că face parte din „activul” întreprinderii naționalizate conform altui act normativ – Legea nr. 119/1984, destinația imobilului fiind de „berărie-restaurant”, având doar trei camere/locuință, restaurant.
Apărările formulate de pârâtul M. Iași prin Primar în întâmpinare, sub acest aspect, nu sunt neîntemeiate. În apel s-a depus ca mijloc de probă matricola de clădiri, act deținut de autoritatea competentă, ce atestă dreptul de proprietate al fabricii în perioada de referință a legii și la momentul preluării. Faptul că nu este menționat imobilul în dezbaterile succesorale anterioare anului 1949 ale autorilor reclamantului și celorlalți notificatori nu are relevanță în cauză, deoarece bunul se află în patrimoniul persoanei juridice și nu a persoanelor fizice decedate.
În ce privește calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantului nu s-a contestat.
Potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, „persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv”.
În conformitate cu art. 4 alin. 2 din lege, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Apelantul dovedindu-și prin certificat emis de notarul public calitatea de moștenitor și acționar al autorului său, fiind persoană îndreptățită în sensul art. 1 cu referire la art. 3 lit. b și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul fiind demolat anterior anului 1969, când s-a finalizat sistematizarea zonei Piața Unirii din Iași și edificat Hotelul Unirea, restituirea în natură nu este posibilă conform art. 18 lit. a teza a II-a din lege.
În consecință, măsurile reparatorii se vor stabili numai în echivalent, deoarece imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a legii (art. 18 lit. b).
Curtea reține ca fiind întemeiat apelul în ce-l privește pe apelant, ce este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul din Iași, .. 7, dată de calitatea de acționar C. A., autoarea sa, la Fabrica de bere B. și naționalizată prin Legea nr. 119/1948 și moștenitoarea lui D.D. B..
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să propună măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită (Legea nr. 165/2013).
P. considerentele expuse, Curtea urmează a admite apelul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă și art. 26 din Legea nr. 10/2001, anula în parte sentința, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În ce privește cererea reclamantului de chemare în judecată a altor persoane, Curtea constată că procedura instituită prin Legea nr. 10/2001 cuprinde o etapă administrativă și finalizată prin emiterea dispoziției/deciziei, după caz, ce este supusă controlului judiciar al instanței de judecată.
În conformitate cu art. 26 alin. 3 din lege, decizia sau, după caz, dispoziția, motivată de respingerea notificării sau a cererii de restituire a natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă căii de atac a apelului, care este de competența curții de apel, în speță procesul fiind pornit la 23.11.2013, sub imperiul Legii nr. 134/2010 – codul de procedură civilă (art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012).
Cererea adresată tribunalului de reclamant, deși soluționată în primă instanță, are caracterul unei căi de atac, însăși legiuitorul în redactarea art. 26 alin. 3 din lege folosind sintagma „atacată”, stabilind și titularul dreptului de a o exercita „persoana care se pretinde îndreptățită”.
Codul de procedură civilă are o aplicabilitate generală și constituie procedura de drept comun în materie civilă, ce se aplică în alte materii în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare (art. 2).
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluare în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este o lege în materie civilă ce cuprinde norme de drept material și procesual, ce pot fi contrare normelor de drept comun privind judecata proceselor civile, cum sunt dreptul de a atacat dispoziția/decizia dată de entitatea competentă în soluționarea notificării.
Între principiile fundamentale ale procesului civil se află și dreptul de dispoziție al părților (art. 9 Cod procedură civilă), obiectul și limitele procesului, fiind stabilite în cauză prin cererea reclamantului. În condițiile legii „partea”, în sens larg, poate renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuți dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.
În cadrul procesual redat, se constată că numai reclamantul-apelant este cel care a atacat dispoziția dată de Primarul Municipiului Iași, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, exercitându-și dreptul ce este personal, nu și ceilalți notificatori ori moștenitorii lor, după caz, ce în proces au deja calitatea de pârâți, în primă instanță, și intimați, în calea de atac a apelului.
În consecință, intervenția forțată în modalitatea chemării în judecată a altor persoane, așa cum este reglementată prin art. 68-70 Cod procedură civilă și a conferirii calității de reclamant și pârâților-intimați, în prezenta cauză, potrivit art. 70 Cod procedură civilă, nu este posibilă, conform Legii nr. 10/2001, în condițiile în care aceștia nu și-au exercitat dreptul propriu de a ataca dispoziția dată de Primar. Poziția procesuală a acestora, faptul că au stat în pasivitate, conform art. 9 alin. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi reținută decât o achiesare la dispoziție, prin renunțarea la dreptul de a o „ataca”.
P. considerentele expuse, se vor păstra din sentință dispozițiile ce nu sunt contrare prezentei hotărâri și sub acest aspect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Costandaky Ș. G. împotriva sentinței civile nr. 3466/2014 din 29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o anulează în parte, în sensul:
Admite contestația formulată de Costandaky Ș. G. împotriva Dispoziției nr. 1284 din 26.11.2013 dată de Primarul Municipiului Iași, pe care o anulează în parte, în ce-l privește.
Constată calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantului Costandaky Ș. G. în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din municipiul Iași, .. 7 descris în Foaia Matricolă nr. 2 (impozit pe clădiri) înregistrată la Sfatul Popular al Orașului Iași, Secția Financiară pentru anii 1942-1951.
Obligă Primarul Municipiului Iași să propună reclamantului Costandaky Ș. G. acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Păstrează celelalte dispoziții din sentință ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 iulie 2015.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A. H. |
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/23.07.2015.
Tribunalul Iași: Doinița T.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 431/2015. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
