Conflict de competenţă. Sentința nr. 60/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-05-2016 în dosarul nr. 60/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:013._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 60/2016
Ședința din camera de consiliu de la 25 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C.-S.
Grefier A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Iași și Judecătoria Iași cu privire la soluționarea cererii formulată de reclamanta . SRL Iași, prin administrator C. V. I. în contradictoriu cu pârâta B. T. SA având ca obiect acțiune în constatare, obligația de a face.
Conflictul negativ de competență se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la termenul din data de 18 mai 2016 instanța a constatat conflictul negativ de competență în stare de judecată și din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului de competență;
Tribunalul Iași, Secția II Civilă, contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 55/2016 din 26 ianuarie 2016 declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul . SRL Iași, prin administrator V. I. în contradictoriu cu pârâta B. T. SA cu sediul în Cluj N. și sediul procesual în București, ., sector 2 în favoarea Judecătoriei Iași, Secția Civilă.
Prima instanță, din oficiu a dispus verificarea competenței materiale, constatând că prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, reclamantul S.C. P. A. C. S.R.L. Iași, prin administrator C. V. I., a chemat în judecată pe pârâtul S.C. Volksbank Romania S.A., ce a fuzionat ulterior prin absorbție cu B. T. S.A., aceasta din urmă dobândind calitatea de pârât, solicitând constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătesc în moneda națională, să se constate existența în contractul de credit nr. 874/05.05.2008 a clauzelor abuzive prevăzute la art. 5 lit. d, e și f) din Condiții speciale și art. 3.9, 3.12 art. 8.1, art. 10.1.1 din Condițiile generale, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în baza contractului de credit nr. 874/2008 cu titlu de comision de risc, întrucât aceste sume nu erau datorate, fiind impuse prin clauze abuzive, precum și la înlăturarea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. 874/05.05.2008 și, pe cale de consecință, la recalcularea ratelor lunare și la diminuarea soldului creditului cu valoarea sumelor încasate în mod nelegal.
Procedând la soluționarea cu prioritate a acestei excepții de procedură peremptorii absolute, tribunalul, constatând că folosul obținut de reclamant din denominarea creditului în franci elvețieni este, potrivit calculului efectuat de instanță, de_,42 lei în raport de cursul francului elvețian de 2,2478 lei la data încheierii contractului (5.05.2008) și cursul de 3,6445 lei la data investirii instanței (5.12.2014), pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenției principale –dobânzile și alte comisioane – conform disp. art. 98 alin.2 N.C.P.C. (_ CHF X 1,3967 (diferența dintre cele 2 cursuri valutare) =_,42 lei), cuantumul comisionului de risc plătit de reclamant fiind cu mult sub pragul de_ lei, că valoarea fiecărui capăt de cerere principal nu depășește 200.000 lei și reținând, conform prev. art. 99 alin. 2 NCPC, că toate capetele principale de cerere atrag fiecare competența materială a judecătoriei, apreciază că, în cauza de față, Judecătoria Iași este instanța competentă material și teritorial să soluționeze cererea reclamantului cu respectarea prev. disp. art. 94 alin. 1 lit. j și art. 113 pct. 8 NCPC.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza prev. art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 132 alin. 3 NCPC a dispus declinarea competenței materiale în favoarea Judecătoriei Iași - Secția Civilă.
Judecătoria Iași, Secția Civilă prin sentința civilă nr. 4716/2016 din 20 aprilie 2016 admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei invocată din oficiu. Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Iași, Secția II civilă, contencios administrativ și fiscal. Constată ivit conflictul de competență și conform art. 134 Cod procedură civilă/Legea nr. 134/2010 suspendă judecata și înaintează cauza Curții de Apel Iași pentru soluționarea conflictului.
În soluționarea excepției, în fapt și în drept, Judecătoria reține următoarele:
Între S.C. P. A. C. S.R.L. și S.C. Volksbank România S.A., ce a fuzionat ulterior prin absorbție cu B. T. S.A., a fost încheiat contractul de credit nr. 874/CG/05.05.2008, prin care s-a acordat un împrumut în sumă de 132.600 CHF, pe o perioadă de 180 luni, reclamantul C. V. I. semnând acest contract în calitate de asociat unic și administrator al societății împrumutate.
Pe parcursul derulării relațiilor contractuale, reclamantul a considerat că, în forma semnată, contractul de credit îi prejudiciază drepturile recunoscute de lege, în calitate de consumator, iar, pentru apărarea acestora, s-a adresat instanței judecătorești cu o acțiune întemeiată pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Împrejurarea dacă reclamantul acționează în nume propriu sau în calitate de reprezentant al împrumutatului S.C. P. A. C. S.R.L. urmează a fi stabilită de către instanța competentă, cu ocazia soluționării cererii.
Pe cale principală, reclamantul a solicitat instanței:
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 lit. d), e) și f) din Condițiile speciale și art. 3.9, art. 3.12, art. 8 și art. 10.1.1 din Condițiile generale;
- stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;
- denominarea în moneda națională a plăților.
Pe cale accesorie, reclamantul a solicitat instanței:
- obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate în baza contractului de credit cu titlu de comision de risc;
- obligarea pârâților la înlăturarea clauzelor abuzive și, pe cale de consecință, la recalcularea ratelor lunare și la diminuarea soldului creditului cu valoarea sumelor încasate în mod nelegal.
Acțiunea formulată de reclamant este una de ordin patrimonial, supusă regulilor de competență după obiect și după valoare prevăzute de Codul de procedură civilă.
Conform art. 101 Cod procedură civilă, la stabilirea competenței instanței, în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea actului juridic se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. Această regulă se aplică indiferent dacă se solicită sau nu repunerea părților în situația anterioară, în cauză reclamantul uzând de această posibilitate, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor învederate a fi abuzive.
Contractul de credit are o valoarea de 132.600 CHF, care la data sesizării Judecătoriei B. reprezenta echivalentul sumei de 570.113,70 lei (1CHF=3,7286 lei).
În cazul primului capăt principal de cerere, prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale (vizând comisionul de administrare garanții, comisionul de neutilizare, comisionul de administrare ș.a.), este dedus judecății o parte din contractul de credit, care nu epuizează întreaga valoare a contractului, însă, în cazul ultimelor două capete principale de cerere, prin care se solicită instituirea obligației pentru împrumutat de a restitui creditul la valoarea cursului valutar CHF-leu de la data semnării contractului de credit, respectiv instituirea obligației pentru împrumutat de a restitui creditul în lei, este vizat contractul de credit în întregime, fiind afectată întreaga valoare a contractului.
Dacă, în prima situație, valoarea capătului principal de cerere nu depășește pragul de 200.000 lei, atrăgând competența materială a judecătoriei, în a doua situație, valoarea fiecărui capăt principal de cerere depășește acest prag, atrăgând competența materială a tribunalului, raportat la dispozițiile coroborate a art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Întrucât cele trei capete principale de cerere care se întemeiază pe un titlu comun au fost formulate printr-o unică cerere de chemare în judecată, potrivit art. 99 alin. (2) Cod procedură civilă, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
In consecință, competența materială de soluționare a întregii cereri de chemare în judecată revine tribunalului. Întrucât atât partea reclamantă, cât și partea pârâtă care a încheiat contractul dedus judecății are domiciliul, respectiv sediul în mun. Iași, competent material este Tribunalul Iași.
Față de cele expuse, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. P. A. C. S.R.L. Iași, prin administrator C. V. I., în contradictoriu cu pârâta B. T. S.A. în favoarea Tribunalului Iași – Secția II Civilă –C. Administrativ și Fiscal.
S-a constatat ivit conflict de competență și in temeiul art. 134 Cod procedură civilă s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Iași – Secția civilă, instanță competentă să soluționeze conflictul.
Curtea, analizând lucrările cauzei constată că judecătoria și tribunalul au stabilit corect obiectul judecății, natura cauzei – acțiune civilă patrimonială, competența instanței fiind dată de valoarea obiectului cererii introductive de instanță, conform Secțiunii a 2-a din Capitolul I – Competența materială, Titlul III – Competența instanțelor judecătorești. Cartea I. Dispoziții generale. Cod procedură civilă /Legea nr. 134/2010 – art. 98 – 106.
În conformitate cu art. 98 alin. 2 Cod procedură civilă cu denumirea marginală Reguli generale pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea indiferent de data scadenței și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.
Indicarea accesoriilor este enunțiativă și nu limitativă, ceea ce permite includerea în această categorie pentru convențiile de credit încheiate cu instituțiile bancare și a celorlalte comisioane alăturat dobânzilor.
În art. 99 alin. 1 și 2 codul de procedură civilă stabilește competența în cazul mai multor capete principale de cerere, iar în art. 101 alin. 1-3 determinarea competenței pe criteriul valoric în cazuri speciale, ca excepție.
Conform art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Obiectul judecății îl constituie cererea privitoare la executarea convenției de credit nr. 874/CG/05.05.2008 în valoare de 132.600 CHF/franci elvețieni. Cursul valutar BNR exprimat în RON la data încheierii Convenției era pentru francul elvețian de 2,2285 RON, iar la data investirii instanței de 3,_ RON. Metoda de calcul utilizată de tribunal în stabilirea valorilor contestate o apreciem ca fiind corectă, diferența de curs valutar fiind de 1,50 între data încheierii contractului și respectiv a investirii instanțelor de judecată prin cererea de chemare în judecată și pe total de 198.913,26 RON, sub 200.000 lei conform art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă.
Deși meritorie clasificarea capetelor de cerere în principale și accesorii, modalitatea de calcul avută în vedere de judecătorie omite faptul că sunt excluse accesoriile ce includ și „comisioanele” la pretenția principală, că prin unele capete de cerere sunt impuse doar obligații ori sancțiuni părților contractante pentru care nu se poate stabili o valoare, iar unele condiții pretins abuzive determinate prin numere nu au corespondent în condițiile generale și speciale ale convenției.
În stabilirea instanței competente Curtea reține incidența art. 101 alin. 1. Valoarea cererii în cazuri speciale, teza finală și anume de partea din obiectul dedus judecății constând în diferențe de curs valutar de la data încheierii convenției și aceea a investirii instanței (5.05.2008/15.12.2014) în care se regăsește și înghețarea cursului de schimb CHF/leu.
Pentru considerentele expuse, conform art. 135 Cod procedură civilă, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii introduse de reclamanta . SRL Iași, prin administrator Condtratov V. I. și . în prezent B. T. SA (ds. nr._ Trib. Iași/ds. nr._ Judec. Iași) în favoarea Judecătoriei Iași, Secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 mai 2016.
Președinte, V. C.-S. | ||
Grefier, A. H. |
Redactat CSV
Tehnoredactat AH
02 exemplare/30 mai 2016
| ← Strămutare. Sentința nr. 59/2016. Curtea de Apel IAŞI |
|---|
