Legea 10/2001. Hotărâre din 03-02-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 95/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererilor de recurs formulate de către C. A. și de către . L. M. C. I. împotriva sentinței civile nr. 1185 din 15.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind M. Iași prin P., ., ., . și P. M. Iași prin P., având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 20 ianuarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru 27 ianuarie 2014, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 3 februarie 2014.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr. 1185/15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași se hotărâște:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. A..
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A. Iași prin lichidator M. C. I. cu sediul în Iași, .. 36, ., ..
Constată că pârâta S.C. „F.” S.A. Iași este „unitate deținătoare” în accepțiunea Legii 10/2001.
Dispune acordarea de despăgubiri reclamantei, de către pârâta ., prin lichidator M. C. I., în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața de 1135 m. p. situată în Iași . (M. Roșie).
Respinge cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu . ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Respinge cererile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții M. Iași, prin P., cu sediu în M. Iași, . și Sfânt nr. 11, județul Iași, . lichidator M. C. I. cu sediul în Iași, .. 36, ., ., . cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași și . cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași, privind: constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare cumpărare nr. 793/ 14. 03. 2004 și nr. 804/ 30. 11. 2007; obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1135 m. p. ; radierea și înregistrarea suprafeței de 1135 m. p, în cartea funciară nr._ și_/2007.
Respinge cererea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu P. M. Iași.
Respinge cererile de chemare în garanție formulate de . și ..
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:
P. notificarea nr._/30.03.2001 (fila 9 dosar) reclamanta C. A. a solicitat în calitate de moștenitoare a numitei C. Evdochia decedată la 21.03.1982 restituirea în natură a imobilului situat în mun. Iași, . compus din 3 terenuri alăturate în suprafață totală de 1466,01 mp și 120,37 mp suprafață construită.
P. dispoziția nr. 2478/28.11.2007 a Primarului M. Iași (fila 17 dosar) s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii 247/2005 Titlul VII modificată și completată prin OUG pentru construcția demolată din Iași, . (fostă M. Roșie) și s-a declinat competența de soluționare a notificării privind imobilul teren în favoarea deținătoarei S.C. T. F. S.A. Iași.
La data de 07.08.2001 S.C. F. S.A. a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate M.Of. Nr. 2458/2001 (fila 32 dosar) pentru suprafața totală de_,20 mp.
La data de 14.03.2004 s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 793/14.03.2004 (filele 28-31)prin care S.C. F. S.A. a vândut suprafața de teren de_,21 mp situată în Iași . către S.C. „T. F.” S.A.
Potrivit adresei_/07.10.2010 a Oficiului Național al Registrului Comerțului (fila 104 dosar) S.C. T. F. a fost radiată la 30.10.2007 ca urmare a fuziunii prin absorbție de societatea absorbantă S.C. „M. U.” S.A.
La data de 30.11.2007 s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 804/20.11.2007 prin care S.C. „M. U.” S.A. a vândut imobilul situat în mun. Iași, . către S.C. „B. E.” SRL.
Văzând dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că se impune în mod prioritar a se soluționa excepțiile invocate în cauză ,respectiv exceptia lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului la acțiune.
Tribunalul constată că fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. A..
Raportat la dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 4 din Legea nr. 10/2001, calitatea procesuală activă a reclamantei rezultă din calitatea sa de fost proprietar al imobilului la data preluării, de succesibil al foștilor proprietari ai imobilului în litigiu și din formularea în termen a notificării nr._/2001.
Astfel, se reține că imobilul notificat a intrat în patrimoniul autorilor reclamantei C. G. și C. Evdochia prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3142/16.06.1923, 4508/1927, 4299/26.11.1929 (filele 11-13 dosar).
Ulterior, imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Legii 14/1973 și a deciziei nr. 144/15.03.1976 a Consiliului Popular al Județului Iași.
Reclamanta își dovedește calitatea de moștenitoare prin certificatele de moștenitor nr. S/177/1958 de pe urma lui C. G. decedat la 06.01.1958 nr. 76/1979 după M. E. ,decedată la 24.05.1978 și C. Evdochia, decedată la 21.03.1982 și prin testamentul autentificat sub nr. 3027/23.03.1981 (filele 14-16 dosar).
Potrivit art. 4 alin. 2 din legea 10/2001 de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
P. urmare, Tribunalul constată că reclamanta, moștenitoarea numitei C. Evdochia, și-a legitimat calitatea procesuală activă în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la termenul din 16.11.2011, Tribunalul constată că aceasta se impune a fi respinsă întrucât acțiunea reclamantei în constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare este întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea 10/2001, astfel încât nu este aplicabil termenul special prevăzut de art. 45 din Legea 10/2001.
Pe fond Tribunalul constată că în cauza dedusă judecății unitatea deținătoare în accepțiunea Legii 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia nu era S.C. „T. F.” S.A. cum s-a menționat în dispoziția nr. 2478/28.11.2007 ci S.C. F.” S.A. care deținea în patrimoniu terenul ce făcea obiectul notificării nr._/30.03.2001 potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor .. nr. 2458/2001 emis la 07.08.2001 în baza Legii 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991.
În ce privește cererea reclamantei privind constatarea nulității absolute parțiale contractele de vânzare-cumpărare nr. 793/14.03.2004 și nr. 804/30.11.2007 având ca obiect suprafața de 1135 mp, Tribunalul constată că se impune respingerea acestor cereri, față de temeiul de drept invocat respectiv dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001.
Tribunalul reține că nulitatea unui act juridic este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Cauza de nulitate este guvernata de regula „tempus regit actum”, adica este arătata de legea în vigoare la momentul încheierii actului. Potrivit regulii mai sus – enunțate, cauzele de nulitate trebuie sa fie anterioare sau concomitente actului contestat.
Ori, Legea nr.10/2001, în vigoare la 14.03.2004, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.793/14.03.2004 dintre unitatea detinatoare S.C. T. F. S.A.si S.C. F. S.A. nu prevedea nici o indisponibilizare legala temporara, aceasta interdictie fiind introdusa prin Legea nr.247/2005 ,ce a modificat Legea nr.10/2001.
P. Legea nr.247/2005 s-a introdus alin. 5 la art. 21 din Legea nr.10/2001 republicata, cu următorul conținut „ sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare generate de prezenta lege, este interzisa înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile – terenuri si/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
Deci, în speța, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.793/14.03.2004 dinte unitatea deținătoare S.C. T. F. S.A. si S.C. F. S.A. nu erau în vigoare dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, republicata,( fostul art. 20 ).
P. aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001 republicata, în speța dedusa judecații tribunalul ar încălca principiul neretroactivității legii civile. Acest principiu este regula juridica potrivit căreia, o lege civila se aplica în practica după adoptarea ei, nu situațiilor anterioare trecute, cu alte cuvinte „trecutul scapă legii civile noi”.
Acest principiu este consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor”, precum si în art. 1 alin. 1 Cod civil, în care se arata ca „ legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva.”
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 804/30.11.2007 încheiat între S.C. „M. U.” S.A. societate ce a absorbit S.C. F. S.A. și S.C. B. E. S.R.L. Tribunalul constată de asemenea că nu poate fi aplicabilă sancțiunea nulității. În principal această sancțiune a actului subsecvent ar fi devenit operantă doar în ipoteza constatării nulității actului principal. În plus ,Tribunalul notează că părțile acestui contract nu aveau cunoștință de existența notificării nr._/30.03.2001, notificarea fiind înregistrată ulterior încheierii contractului, potrivit dovezii de la fila 19 dosar, la data de 17.12.2007 sub nr. 864/2007 la S.C. „M. U.” S.A.
În plus, Tribunalul notează – Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a statuat constant în jurisprudența sa că atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie să creeze noi neajunsuri disproporționate și că, nu poate fi încălcat principiul securității raporturilor juridice, ca element fundamental al supremației dreptului (cauza R. contra României).
În consecință, Tribunalul constată că reclamanta nu poate beneficia de restituirea în natură a terenului in suprafața de 1135 mp ce a fost inclusa în obiectul contractelor de vânzare cumpărare contestate în prezenta cauză urmând a se dispune în baza art. 1 alin. 3 din Legea 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, reclamantei în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Se vor respinge și cererile formulate de reclamantă având ca obiect radierea suprafeței de 1135 mp din cartea funciară nr._ și_/2007 de pe numele pârâtei . și înscrierea acestui teren pe numele reclamantei văzând caracterul accesoriu al acestor cereri și soluția anterior expusă, dată capetelor de cerere principale.
Tribunalul urmează a respinge și cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu P. M. Iași privind obligarea pârâtei la emiterea dispoziției privind despăgubiri bănești pentru suprafața de 331 mp având în vedere că probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei nu dovedesc calitatea Primăriei M. Iași, de unitate debitoare în accepțiunea legii 10/2001 pentru acest teren. Deși reclamanta a invocat raportul de expertiză ing. R. D. întocmit într-o altă cauză nu rezultă din cuprinsul acestuia situația actuală a suprafeței de 331 mp, regimul juridic al imobilului.
Văzând considerentele anterior expuse și disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă urmează a fi respinse și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele S.C. B. E. SRL și S.C. Moldoiva U. S.A. ca o consecință a respingerii cererii privind constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare cumpărare.
Cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu S.C. T. F. S.A. se impune a fi respinsă ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință având în vedere dovezile depuse la fila 104 dosar ce atestă faptul că această pârâtă a fost radiată din 30.10.2007 ca urmare a fuziunii prin absorbție de către S.C. M. U. S.A.
Reclamanta C. A. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1185/15 aprilie 2013, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Reclamanta susține că în mod greșit tribunalul a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare prin care terenul notificat în baza Legii nr. 10/2001 a ajuns la ..
Legiuitorul a folosit noțiunea de indisponibilizare a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, în mod expres, prin art. 20.1 din Norma metodologică nr. 498/18.04.2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate și completate prin art. I pct. 46 din Legea nr. 247/2005, nu sunt retroactive, dat fiind că nu conțin nici un element novator față de reglementarea inițială.
Legea nr. 10/2001 nu face distincție după cum părțile contractuale au fost sau nu de bună credință, ci stipulează în mod imperativ că înstrăinarea terenurilor care au fost notificate este sancționată cu nulitatea.
O altă critică vizează respingerea capătului de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 1135 m.p. teren.
Reclamanta susține că instanța de fond nu a precizat care este prejudiciul suferit de . dacă i se restituie terenul în natură. Terenul nu a fost și nu este folosit pentru producție, se află într-o zonă periferică. În consecință, interpretând per a contrario cele statuate de CEDO, reclamanta consideră că poate beneficia de restituirea în natură, deoarece în speță atenuarea vechilor prejudicii nu crează noi neajunsuri și cu atât mai puțin disproporționalitate.
Reclamanta precizează că instanța a încălcat norme inperative: art. 9 și 7 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a criticat sentința și pentru faptul că tribunalul nu s-a pronunțat în legătură cu diferența de 331 m.p. teren pe care au fost edificate construcții și spații de protecție, apreciind că acest aspect poate fi soluționat în prezenta cale de atac.
Pentru aceste critici, reclamanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, restituirea în natură a suprafeței libere de construcții de 1135 m.p.
Sentința tribunalului a fost recurată și de . L. M. C. I., invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă în sensul că prin hotărârea recurată s-a acordat mi mult decât s-a cerut.
Astfel, instanța de fond a obligat . achite reclamantei măsuri reparatorii în echivalent, deși reclamanta nu a formulat un astfel de capăt de cerere.
Pe de altă parte, nu s-au respectat dispozițiile titlului VII din art. 1 alin.3 teza a II-a din Legea nr. 247/2005 în sensul că se stabilește numai dreptul persoanei la restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor și nu obligarea unității deținătoare la acordarea acestor despăgubiri.
La termenul din 20 ianuarie 2014 instanța a recalificat calea de atac exercitată de C. A. ca fiind recurs față de dispozițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 modificată prin art. XII din Legea nr. 202/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
P. cererea adresată Tribunalul Iași reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune prin care a solicitat să se constate că . este unitatea deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Iași, ., care a aparținut autorilor săi (C. G. și C. E.), nulitatea absolută parțială a două contracte de vânzare-cumpărare (nr. 793/2004 și 804/2007) cu privire la suprafața de 1135 m.p. și restituirea acesteia, obligarea Primăriei mun. Iași la emiterea unei dispoziții privind acordarea de despăgubiri bănești pentru diferența de 331 m.p.teren (pe care sunt edificate construcții), radierea suprafeței de 1135 m.p. din Cartea Funciară a pârâtei cumpărătoare și înregistrarea acesteia în Cartea Funciară a reclamantei.
Cu putere de lucru judecat s-a stabilit că . este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 a terenului ce a constituit obiectul notificării nr._/30.03.2011 (partea interesată nu a recurat acest capăt de cerere).
În mod greșit însă tribunalul a reținut că Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul încheierii contractelor a căror nulitate parțială se solicită a se constata, nu prevedea vreo indisponibilitate legală temporală, această interdicție fiind introdusă prin Legea nr. 247/2005.
La momentul încheierii contracte de vânzare-cumpărare era în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
P. aceste norme metodologice se precizează semnificațiile juridice ale art. 20 alin.1 din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la acel moment).
Indisponibilizarea la care se referă pct.20.1 din H.G. nr. 498/2003 privește bunurile deținute la data intrării în vigoare a legii de una dintre entitățile cu personalitate juridică prevăzute de lege, iar scopul acestor măruri este ca persoana deținătoare să își îndeplinească obligația de restituire către adevăratul proprietar (decizia nr. 2572/31 martie 2005 www.scj.ro).
Din cuprinsul normei citate rezultă că sancțiunea nulității absolute intervine numai în cazul înstrăinărilor de bunuri imobile notificate, efectuate după declanșarea procedurilor administrative/judiciare și înainte de finalizarea acestora.
Contrar celor susținute de intimata ., în cauză, o astfel de procedură administrativă cu privire la imobilul în litigiu fusese declanșată (30.03.2001), chiar înainte de emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate M 07 nr. 2458/7.08.2011.
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru declanșarea procedurii administrative, iar neînregistrarea notificării în evidențele unității deținătoare nu poate fi imputată reclamantei și nu o poate prejudicia de drepturile de care aceasta beneficiază.
În ceea ce privește suprafața de teren ce a constituit obiectul notificării și parțial a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 793/2004 și 804/2007, curtea reține că reclamanta a înțeles să se folosească de raportul de expertiză întocmit de expert R. D. în dosar nr._ .
Curtea constată că sentința civilă nr. 2534/20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_ a fost casată de Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 183/10 mai 2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Pe de altă parte, expertiza la care a făcut referire recurenta nu lămurește situația de fapt. În concluziile la raport, expertul menționează existența unor construcții definitive în lotul nr. 1,3 și 5 fără a le denumi. În schița anexă nr.3 (fila 37 dosar) acestea apar individualizate ca fiind: bazin de apă + stație pompare, spațiu de protecție, construcția C7, rezervor apă și spațiu de protecție, însă nu este lămurită situația juridică a acestora.
Lămurirea situațiilor de fapt permite aplicarea dispozițiilor capitolului II din Legea nr. 10/2001, iar lipsa acesteia echivalează cu necercetarea fondului, ceea ce conduce la casarea hotărârii conform art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
În consecință, constatând a fi întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de C. A., va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește capetele de cerere recurate: constarea nulității parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare, restituirea în natură a suprafeței de 1135 m.p., emiterea unei dispoziții privind despăgubiri bănești pentru suprafața de 331 m.p.
Va menține celelalte dispoziții referitoare la capetele de cerere împotriva cărora nu s-au formulat critici.
Va fi admis și recursul declarat de . lichidator judiciar, având în vedere calitatea de „unitate deținătoare” în sensul Legii nr. 10/2001 și de vânzătoare a terenurilor ce au constituit obiectul notificării, instanța de fond urmând a verifica dacă aceasta este beneficiara dispozițiilor art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001, dar și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de C. A. și . lichidator „L. M. C.” I. împotriva sentinței civile nr. 1185/ 15.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în parte.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile referitoare la respingerea excepției prescripției și lipsei calității procesuale active, la constatarea că pârâta . unitate deținătoare, la respingerea cererii formulate în contradictoriu cu ., la respingerea cererii de radiere și înregistrare a suprafeței de 1135 m.p. în Cartea Funciară, la respingerea cererilor de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, I. P. |
Red.P.C.
Tehnored. P.I.
2 ex. – 28.02.2014
Tribunalul Iași – P. E. C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 61/2015. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 2137/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
