Legea 10/2001. Sentința nr. 2137/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2137/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 21/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 21/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător L. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare cererea de apel formulată de către apelanta C. I. împotriva sentinței civile nr. 2137 din 18.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind M. Iași prin P., P. M. Iași și P. M. Iași, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al Treilea termen; prin serviciul registratură s-au depus la dosar memorii de către apelantă, necomunicate; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
P. sentința civilă nr. 2137 din 18.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, prin primar.
S-a respins, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P. mun. Iași și P. mun. Iași.
Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Notificarea nr. 37/2013, respinsă prin Dispoziția nr. 1020/03.10.2013 a primarului M. Iași, nu a fost depusă de reclamantă în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.” Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 145/2001, astfel că termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 a expirat la data de 14 februarie 2002.
Potrivit alin. 5 al aceluiași articol, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării de către persoanele îndreptățite are drept consecință pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Astfel, reclamanta nu a depus notificarea în termenul legal, fiind în mod corect respinsă prin dispoziția nr. 1020/2013.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Iași și a Primăriei Iași a fost admisă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. I., în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin P..
Reclamanta C. I. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 2137/2014 pronunțată de Tribunalul Iași și a invocat nelegalitatea și netemeinicia acestor hotărâri.
Reclamanta susține că P. mun. Iași trebuia să comunice din oficiu, la cererea instanței, dosarul format în baza Legii nr. 10/2001 privind imobilul ce a aparținut străbunicilor săi.
De asemenea, s-a mai precizat prin cererea de apel că și vărul său, numitul Deutch Ș., a formulat cerere de restituire pentru acest imobil și că a sesizat Parlamentul European și Președinția României în legătură cu situația retrocedărilor din România.
Pentru aceste motive, apelanta C. I. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În apel, apelanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin.5 din Legea nr. 10/2001 în raport de dispozițiile art. 11, 16, 21 și 44 din Constituția României, cât și a dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
P. încheierea din 27 noiembrie 2014 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate formulată de apelanta C. I. privind dispozițiile art. 22 alin.5 din Legea nr. 10/2001 republicată și s-a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Raportat la motivele de apel, curtea a solicitat intimatului să precizeze dacă există și alte notificări formulate privind imobilul din Iași, ..
Intimatul M. Iași, prin primar, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea reține următoarele:
P. dispoziția nr. 1020 emisă de către P. mun. Iași la data de 3.10.2013 s-a respins cererea formulată de C. I. cu privire la imobilul situat în Iași, . motivat de faptul că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
În această dispoziție se reține că apelanta C. I. a notificat P. M. Iași cu notificarea nr. 37/2013 a Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G..
Verificând dosarul de fond, Curtea constată că o notificare formulată de către C. I. este datată 27 martie 2013 (filele 80-82). P. această notificare, apelanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în Iași, ..
Ulterior, la data de 7 mai 2013, apelanta se adresează din nou Primarului mun. Iași (adresă înregistrată sub nr._/13 mai 2013), pentru a i se comunica ce număr a primit notificarea trimisă prin executorul judecătoresc.
Deoarece apelanta a susținut, în legătură cu acest imobil, că a formulat mai multe notificări, la solicitarea instanței de apel, intimatul a comunicat că apelanta C. (G.) I. a mai formulat o notificare în legătură cu acest imobil, notificarea nr. 1169/22.11.2005, respinsă ca tardivă prin dispoziția nr. 3523/4.12.2006 emisă de P. Mun. Iași. Decizia a fost primită de către apelantă la data de 29.12.2006 și nu a fost contestată în instanță.
Curtea reține că pentru imobilul situat în Iași, ., apelanta C. I. a formulat două notificări, prin executor judecătoresc.
Notificarea nr. 1169/22.11.2005 a fost apreciată ca fiind făcută cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001 republicată și, pe cale de consecință, prin dispoziția nr. 3523/4.12.2006, P. mun. Iași a respins cererea petentei C. I. privind restituirea în natură a imobilului.
Dispoziția nr. 3523/2006 a fost comunicată petentei la data de 29.12.2006 (confirmarea de primire de la fila 64 dosar apel) și nu a fost contestată.
Ulterior, la data de 27 martie 2013, apelanta se adresează, printr-o notificare a executorului judecătoresc, Primarului mun. Iași solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru același imobil, notificare soluționată prin dispoziția nr. 1020/3.10.2013, contestată în prezenta cauză.
Procedura administrativă instituită de legea specială reparatorie se declanșează prin notificarea adresată de persoana îndreptățită deținătorului bunului.
În sensul caracterului obligatoriu al procedurii administrative instituită de Legea nr. 10/2001 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 21/2004.
Termenul de depunere a notificării este, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, de 12 luni calculat de la data intrării în vigoare a legii, adică de la data de 14 februarie 2001, acest termen împlinindu-se la data de 14 februarie 2002, cum corect a reținut tribunalul.
Nerespectarea termenului de 12 luni atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Depunerea unei notificări după expirarea termenului legal imperativ atrage respingerea cererii de restituire ca fiind tardiv formulată.
În speță, notificarea nr. 37/2013 a fost depusă după data de 14 februarie 2002, astfel că în mod corect tribunalul a constatat că dispoziția nr. 1020/2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin.1 și 5 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În consecință, în temeiul art. 408 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de către C. I. și va păstra sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către C. I. împotriva sentinței civile nr. 2137/18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, L. P. | |
Grefier, I. P. |
Red.P.C.
Tehnored. P.I.
6 ex. – 11.02.2015
Tribunalul Iași – A. M.
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 03-02-2014, Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 117/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
