Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 148/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 3386/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 148/2014-.>
Ședința publică din 11 martie 2014
Președinte: G. M. – judecător
Judecător: P. C.
Grefier: I. F.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă H. D., având CNP:_, cu domiciliul în loc. Căpleni, nr.126, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimatul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3193/D din data de 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect: Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Nemaifiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, acțiunea fiind prescrisă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3193/D din data de 25.10.2013 Tribunalul Satu M. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea civilă înaintată de reclamanta H. D., având CNP:_, cu domiciliul în loc. Căpleni, nr.126, jud. Satu M. împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, din perspectiva aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 în conformitate cu care ”Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, respectiv alin. 4 „Cererea este imprescriptibilă….”, se ridică problema de drept în privința reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune care în cauzele civile de față întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, este invocată fie de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, fie de reprezentantul Ministerului Public.
Dacă în privința persoanelor condamnate politic, legiuitorul a permis oricărei persoane fizice sau juridice interesate, ori din oficiu, de parchet să sesizeze instanța de judecată cu constatarea caracterului politic al condamnării penale în perioada de referință 06.03._89, în ceea ce privește persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, nu se mai extinde dreptul de a solicita această constatare a măsurii cu caracter politic, la moștenitori sau alte persoane interesate, condiții în care se poate concluziona că numai acele persoane în nume propriu pot să beneficieze de acest drept, cererea fiind imprescriptibilă.
După constatarea caracterului politic fie a condamnării fie a măsurii administrative, art. 5 alin. 1 lit. a) - până nu a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 - permitea moștenitorilor persoanei care a suferit condamnarea politică sau măsura administrativă cu același caracter să sesizeze instanța în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii și să obțină despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Reținând că: fie nu se solicită constatarea caracterului politic al deportării/prizonieratului, fie atunci când se invocă nu se încadrează în perioada de referință 06.03._89, și nu i se poate reține acest caracter date fiind cele stabilite în mod obligatoriu prin Decizia nr. 15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării Recursului în interesul legii, sau cererea este depusă de moștenitorii persoanelor deportate sau aflate în prizonierat, și nu au calitate față de dispozițiile restrictive din art. 4 alin.2 –Lg. 221/2009, rezultă că acestor cereri nu li se aplică imprescriptibilitatea la care face trimitere art. 4 alin. 4 din aceleași act normativ și în consecință, cum pretențiile sunt întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a) din Lg. 221/2009 excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi invocată, întrucât dreptul pretins poate fi solicitat înăuntrul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii.
Tribunalul, a reținut că în speță s-a invocat în condițiile disp.art.137 Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța reține că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
S-a mai reținut că potrivit art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011 s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele, este legea în vigoare sub care prescripția a început să curgă condiții în care poate fi invocată și din oficiu de instanță în condițiile cuprinse în Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță tribunalul a găsit întemeiată excepția invocată și în consecință a admis-o, respingând acțiunea civilă astfel promovată, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta H. D., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apelanta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile Legii 221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că antecesorul acestuia, numitul Haveli F., a fost deportat pe fostul teritoriu URSS, în perioada 03.01._47, fapt dovedit cu înscrisurile de la dosar, măsură administrativă care are caracter politic. De asemenea, apelantul menționează că în mod greșit instanța de fond nu le-a acordat daune morale la fel ca și-n cazul altor situații similare .
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu Curtea constată următoarele:
În mod corect Tribunalul Satu M. a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta H. D., față de termenul de 3 ani în care se puteau formula prezentele acțiuni, termen instituit de art. 5 alin 1 din Legea nr. 221/2009.
Legea arătată a intrat în vigoare în data de 14 iunie 2009, la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, iar prezenta acțiune a fost formulată la data de 09.03.2013, peste termenul special de prescripție institut de lege.
În concluzie, fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantei este de prisos analizarea restului criticilor formulate de acesta prin motivele de apel.
Așa fiind, în baza art. Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
Așa fiind, în baza art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondate apelurile și va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă H. D., având CNP:_, cu domiciliul în loc. Căpleni, nr.126, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimatul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3193/D din data de 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. M. P. C. I. F.
Red. jud. G. M./19.03.2014
Jud. fond:M. C. I.
Dact. I.F./19.03.2014 – 2 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 8/2014. Curtea de Apel ORADEA | Strămutare. Sentința nr. 18/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|








