Legea 10/2001. Decizia nr. 2332/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2332/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1988/105/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2332
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2014
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. - P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea cererilor de recurs formulate de intimații . SA- cu sediul procesual ales la S.C.A „P., Mitauta, B.” din C., .. 27 B, județul C. și M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, . județul Prahova împotriva sentinței civile nr.1157/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul A. G., domiciliat în . și intimatul C. CREȘE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., nr. 11, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp în vederea studierii actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru azi, data de 3.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr._ /28.04.2009 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul A. G. a chemat în judecată pe intimata . Instalații de Montaj SA Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea în totalitate a deciziei nr.714/30.03.2009 emisă de către intimată, obligarea intimatei să-i restituie în natură terenul de 3197 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova sau în subsidiar, obligarea intimatei la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul respectiv.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că terenul de 3197 mp. a aparținut autorului său, iar contestatorul s-a adresat cu notificare, în temeiul Legii nr.10/2001, pentru restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
A mai susținut contestatorul că prin hotărâre judecătorească, intimata a fost obligată să emită dispoziție motivată cu privire la notificarea ce i-a fost adresată, fiind obligată și la daune cominatorii, iar în mod eronat, prin decizia nr.714/30.03.2009, intimata i-a admis în parte cererea, constatând dreptul contestatorului la măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru suprafața de 1715 mp., având în vedere o expertiză extrajudiciară, ce nu este opozabilă contestatorului, respingând cererea pentru 1482 mp., pretinzând că terenul respectiv este deținut de Consiliul local Ploiești și ..
De asemenea, contrar dispozițiilor legale în materie, intimata a constatat dreptul contestatorului de a obține măsuri reparatorii în echivalent de la A., deși cunoștea conținutul hotărârilor anterioare, definitive, dintre părți, în care se menționa posibilitatea adresării cu acțiune în regres a intimatei împotriva A..
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Legii nr.10/2001, cu modificările ulterioare.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât a emis o decizie motivată cu privire la cererea contestatorului formulată în baza Legii nr.10/2001, ținându-se seama de terenul aflat efectiv în patrimoniul intimatei, în suprafață de 1715 mp., ce este ocupat cu construcții și rețele publice de utilități, constatându-se dreptul contestatorului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața respectivă de teren și dreptul acestuia de a obține despăgubiri de la autoritatea centrală competentă.
S-a mai susținut că o suprafață de 948 mp. teren se află în folosința Grădiniței nr.12 Ploiești ( Consiliul Local Ploiești), pe acesta aflându-se amplasat sediul grădiniței și o groapă de nisip, iar 534 mp.teren se află în proprietatea Consiliului Local Ploiești și ..
Prin încheierea din 15.03.2011, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în baza disp.art.242 pct.1 Cod pr.civilă, cauza fiind ulterior repusă pe rol la cererea contestatorului.
La termenul din data de 27.09.2011, la cererea contestatorului, instanța, având în vedere conținutul raportului de expertiză topo efectuat în cauză și ținând seama de obiectul pretențiilor deduse judecății, a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a . SA, a Municipiului Ploiești, a Grădiniței nr.12 Ploiești și a Creșei nr.12 Ploiești
Intervenienta . SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive atâta timp cât decizia contestată a fost emisă de . U. 1 M. SA neavând calitate de autoritate emitentă, decizia nefiindu-i opozabilă.
Pe fond, s-a cerut respingerea contestației ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată, arătându-se că . SA a dobândit imobilul din Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918 nr.1, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, conform actului de dezlipire autentificat sub nr._ din data de 23.12.2004 la BNP P. V., dreptul de proprietate asupra imobilului fiind înscris la OCPI prin încheierea indicată, societatea fiind de bună-credință, imobilul intrând în circuitul civil.
S-a mai învederat că nu s-a formulat de către contestator o notificare, conform Legii nr.10/2001, către . SA.
La termenul din data de 24.01.2012, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei . SA, excepție pe care a unit-o cu fondul.
Prin încheierea din 24.01.2012, s-a dispus suspendarea cauzei în baza disp.art.244 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, cauză repusă ulterior pe rol la cererea contestatorului.
La termenul de judecată din data de 23.09.2013, contestatorul și intimata . declarat că au încheiat o tranzacție prin care au înțeles de comun acord să stingă litigiul existent între părți cu privire la decizia nr.714/30.03.2009, ocazie cu care au solicitat să se ia act de tranzacția încheiată între părți și să se dispună continuarea judecății cererii față de intervenienți, ținându-se seama de celelalte pretenții deduse judecății.
Prin sentința civilă parțială nr. 2289/23.09.2013 a Tribunalului Prahova, s-a luat act de tranzacția încheiată între contestator și intimata . în baza căreia . restituit în natură, în deplină proprietate și pașnică folosință, contestatorului, terenul în suprafață totală de 1624 mp. situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, compus din terenul S 2" în suprafață de 1582 mp., identificat în punctele 1,A, B, C, D, E, F, G, H, I, 33, 34, 40, 32, 2, 1 și din terenul S2” în suprafață de 42 mp., identificat în punctele 42,38,39,43,42,conform Planului de situație 1:500 întocmit de ing.P. M., în timp ce contestatorul a primit în deplină proprietate și pașnică folosință de la . în suprafață totală de 1624 mp. situat în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, compus din terenul S 2" în suprafață de 1582 mp. identificat în punctele 1,A, B, C, D, E, F, G, H, I, 33, 34, 40,32, 2, 1 și din terenul S2” în suprafață de 42 mp. identificat în punctele 42,38,39,43,42,conform Planului de situație 1:500 întocmit de ing. P. M., făcând parte integrantă din tranzacție.
Prin tranzacția încheiată, contestatorul a declarat că renunță la cererile privind obligarea . restituirea în natură a diferenței de teren de 1573 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, teren care nu se află în proprietatea sau folosința . și la cererea de obligare a acestei societăți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul teren de 3197 mp.deținut de autorii săi.
De asemenea, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestator și intimată.
Instanța a dispus continuarea judecății contestației față de intervenienți, fixându-se termen de judecată la data de 22.11.2013, intervenienții figurând în continuare în calitate de intimați.
La termenul de judecată din data de 28.03.2014, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimatul M. Ploiești, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Centrului Creșe Ploiești, în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Grădinița nr. 12 Ploiești, Creșa nr.12 Ploiești.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr.1157/30.04.2014, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . SA invocată de către aceasta din urmă.
Prin aceeași sentință a fost admisă contestația precizată formulată de contestator și s-a anulat în totalitate decizia nr.714/30.03.2009 emisă de către . notificările nr.252/6.02.2002, 104/24.05.2007 constatând dreptul contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, în calitate de moștenitor legal al defunctului D. G., constând în restituirea în natură a terenului de 3197 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, preluat abuziv de către stat.
De asemenea, intimații au fost obligați să restituie în natură contestatorului terenul de 1573 mp., situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. - refacere (filele 65-68 dosar - volumul al II-lea), pct. a-b-c-d-e-f-g-h-i-j-a; k-l-m-n-k și s-a luat act că în baza sentinței civile nr.2289/23.09.2013 a Tribunalului Prahova (parțiale) s-a dispus conform tranzacției dintre contestator și . în natură în favoarea contestatorului a terenului de 1624 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova din suprafața totală de 3197 mp.
Totodată, intimații au fost obligați, în solidar, să plătească contestatorului 5500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit
actelor de stare civilă existente la dosar, proceselor-verbale de evaluare din 17.02.1962, 24.09.1963, 05.08.1942, testamentului din data de 05.08.1942, actului dotal din data de 29.03.1920, actului de partaj voluntar din data de 11.07.1946, certificatului din 24.04.1948, autorii contestatorului, D. C., D. G. au dobândit în proprietate imobilele situate în Ploiești, ., 118, compuse din terenurile de 3197 mp., 1427 mp., imobile expropriate în anii 1962-1963, în urma aplicării Decretului nr.471/02.08.1963, după care la un moment dat, în urma intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, contestatorul a formulat o notificare cu nr. 255/06.02.2002 privind restituirea în natură a terenului de 3197 mp., inițial la . înaintată Primăriei Ploiești prin intermediul adresei nr.4204/19.10.2004, restituită de către aceasta din urmă societății respective, având loc în perioada 2002-2009 o corespondență între contestator, . Primăria Ploiești în vederea soluționării notificării respective, aspecte confirmate de toate adresele existente la dosar.
S-a mai reținut că prin decizia nr.714/30.03.2009 emisă de către . fost admisă în parte cererea contestatorului privind terenul de 1715 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova și s-a constatat dreptul acestuia de a obține despăgubiri de la autoritatea centrală competentă în domeniu, fiind respinse cererile contestatorului privind restituirea în natură a parcelelor de teren de 1715 mp, de 1482 mp., în condițiile în care .. aflată în posesia societății sus-menționate este imposibil de restituit în natură, fiind ocupată de construcții, rețele de utilități, iar diferența de 1482 mp. se află în posesia altor deținători.
În cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. P. D., s-a menționat că terenul în litigiu de 3197 mp. situat în Ploiești, ., este unul și același cu terenul descris în testamentul din 05.08.1942, actul de partaj voluntar din 11.07.1946, planurile cadastrale, teren din care o parcelă de 1715 m.p. se află în posesia . timp ce .. se află în folosința Grădiniței nr.12, a Creșei nr.12, iar .. se află în posesia Consiliului Local Ploiești și a . SA.
S-a arătat în continuare că în temeiul sentinței civile nr.1524/27.05.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă, a fost admisă în parte acțiunea completată, modificată formulată de contestator împotriva Primăriei Ploiești, . și a fost obligată . emită decizie de soluționare a notificării nr. 255/2002 formulată de contestator în baza Legii nr.10/2001, să plătească daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere de 50 de lei începând cu data pronunțării sentinței și până la data executării obligației.
Potrivit adreselor existente la dosar, inclusiv nr.1085/2013, nr.16/2012, nr. 208/2014, nr._/27.09.2010, raportului de specialitate anexat acestora, inventarului depus la dosar, notificărilor din 05.07.2010, contestatorul a solicitat intimaților M. Ploiești, . baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură a parcelelor de teren deținute de către cei doi intimați, notificări nesoluționate de către cele două intimate, care pretind un drept de proprietate asupra unor parcele de teren situate în Ploiești, . și anume, de 520 mp., 485 mp., pe care se află amplasate Grădinița nr. 12, Creșa nr.12 aparținând intimatei . SA., terenuri aflate în patrimoniul intimatului M. Ploiești.
A reținut prima instanță că din raportul de expertiză tehnică topometrică, refacere, ing. P. D., reiese că terenul în litigiu descris în planurile de situație din 1902, 1934, în actele de proprietate invocate de către contestator, a avut suprafața totală de 3197 mp., fiind situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat cu linie roșie pe schița de plan, teren ocupat în cea mai mare parte de diferite construcții, rețele de utilități, din care i s-a restituit contestatorului în urma unei tranzacții de către . de teren în suprafață totală de 1624 mp., rămânând o diferență de 1005 mp. reprezentând vechiul amplasament, ocupată efectiv de către Creșa nr.12, având parter, subsol, etaj, de Grădinița nr.12, astfel încât în urma scăderii suprafeței restituită în natură din suprafața totală de 3197 mp., există o diferență susceptibilă de a fi restituită în natură de 1573 mp., teren ocupat în cea mai mare parte de construcțiile sus-menționate, existând posibilitatea restituirii în natură, în compensare, a unor parcele libere de construcții, delimitate de pct. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, a și k, l, m, n, k.
Disp. art.1, 2 lit. e, h, i din Legea nr.10/2001 modificată stipulează că imobilele preluate abuziv de stat, de orice persoane juridice în perioada 06.03._89, se restituie în natură în condițiile acestei legi, prin imobile preluate in mod abuziv înțelegându-se și imobilele considerate a fi fost abandonate în baza unei dispoziții administrative, a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr.111/1951, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Din analiza probelor administrate în cauză, a arătat tribunalul, rezultă că autorul contestatorului, D. G., a dobânditîn proprietate, în timpul vieții, terenul de cca. 3197 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova, teren preluat abuziv de către stat în urma unei exproprieri în temeiul Decretului nr.471/02.08.1963, din care 1624 mp. s-au aflat în posesia . aflându-se în posesia Municipiului Ploiești, . SA, iar în urma intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, contestatorul a solicitat tuturor persoanelor juridice care dețineau terenul de 3197 mp. restituirea în natură a acestuia, formulând inițial notificarea nr.255/06.02.2002, înaintată inițial de către . Ploiești, restituită ulterior acestei societăți, astfel încât prin decizia nr.714/30.03.2009 emisă de către .-a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1715 mp. în litigiu, fiind respinsă cererea contestatorului privind restituirea în natură a acestui teren, precum și a diferenței de 1482 mp., reținându-se, printre altele, că această diferență de teren se află în posesia Municipiului Ploiești, . a Grădiniței nr.12 Ploiești.
Atâta timp cât autorul contestatorului a dobândit în timpul vieții suprafața totală de teren de 3197 mp., preluată de către stat în urma unei exproprieri în baza Decretului nr.471/1963, teren din care 1624 mp.s-au aflat inițial în posesia . de comun acord l-a restituit în natură contestatorului, restul diferenței de 1573 mp. aflându-se în posesia intimaților, s-a conchis de către instanță că în realitate, preluarea de către stat în anul 1963 a întregii suprafețe de 3197 mp, a avut un caracter abuziv, deoarece, în realitate, Decretul nr.471/1963 a avut ca efect deposedarea cu orice preț a foștilor proprietari de terenurile aparținând acestora, trecerea acestor terenuri în proprietatea statului, caz în care devin incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, care reglementează dreptul foștilor proprietari sau ai moștenitorilor acestora de a beneficia de măsuri reparatorii fie în natură, fie prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de către stat.
În condițiile în care preluarea întregii suprafețe de teren de 3197 mp. de către stat de la autorul contestatorului a avut un caracter abuziv, devenind incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, teren din care s-a restituit în natură, în baza unei tranzacții contestatorului, de către societatea deținătoare, o parcelă de 1624 mp, iar intimații folosesc efectiv diferența de 1573 mp., ocupată parțial de construcții reprezentând grădiniță, creșă, fără să facă dovada dobândirii unui drept de proprietate asupra acestei parcele de teren, s-a apreciat că în mod legal, în temeiul dispozițiilor dreptului comun sau ale unor legi speciale, în realitate, contestatorul are dreptul să i se recunoască măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren preluată abuziv de către stat de la autorul său de 3197 mp., inclusiv prin restituirea în natură și a diferenței de teren de 1573 mp., în măsura în care aceasta este liberă, fiind posibilă compensarea în natură a suprafețelor ocupate efectiv de construcții cu parcele de teren aflate în imediata vecinătate a suprafețelor ocupate, tocmai în scopul de a preîntâmpina, în viitor, alte litigii între părți, de a-i permite contestatorului să folosească liber, neîngrădit,terenul restituit în natură și de a nu le împiedica pe intimate să folosească construcțiile potrivit destinației acestora.
Apărările intimatelor privind imposibilitatea restituirii în natură a terenului de 1573 mp., existând o confuzie cu privire la suprafața de teren nerestituită, suprafață aflată în proprietatea intimatelor, nefăcând parte din suprafața revendicată de către contestator și că nu ar fi posibilă compensarea vechiului amplasament cu un alt amplasament, nu au fost primite pe motiv că în realitate, la stabilirea întinderii suprafeței de teren susceptibilă de a fi restituită în natură contestatorului, se ține seama de întreaga suprafață de teren preluată de către stat de la autorul acestuia, de 3197 mp., de suprafața identificată efectiv în raport de actele vechi de proprietate, de terenul de 1624 mp. restituit în natură, de ocuparea efectivă a vechiului amplasament, de construcțiile aparținând intimaților, de eventualele neînțelegeri cu privire la predarea terenului ocupat de construcții, mai ales că intimații au obligația să restituie în natură terenul preluat abuziv de către stat de la autorul contestatorului, fie pe vechiul amplasament, fie pe un alt amplasament, neexistând nicio dovadă la dosar că aceștia ar fi dobândit în mod legal un drept de proprietate asupra terenului de 1573 mp.
Faptul că o parte din terenul în litigiu de 1573 mp. a fost inclus în domeniul public al Municipiului Ploiești încă din anul 1975, teren pe care se află Grădinița nr.12 Ploiești, nu înseamnă în mod automat că acest teren nu este susceptibil de a fi restituit în natură contestatorului în baza Legii nr.10/2001, întrucât, în realitate, nu există nicio dispoziție înserată în cuprinsul acestei legi care să excludă de la restituire terenurile care fac parte din domeniul public al localității, ci, dimpotrivă, toate dispozițiile din cadrul acestei legi stabilesc, în măsura în care este posibil, restituirea în natură în favoarea persoanelor îndreptățite, a terenurilor, construcțiilor preluate abuziv de către stat, reprezentând grădinițe, creșe, unități de învățământ de cultură, spitale, etc.
Susținerile intimaților în sensul că petentul s-ar afla în imposibilitate legală de a solicita restituirea în natură în baza Legii nr.10/2001, a terenului de 1573 mp., invocându-se inexistența unor notificări formulate direct intimatelor, au fost apreciate ca nejustificate pe motiv că, în realitate, contestatorul a formulat notificări intimatelor Municipiului Ploiești, . SA în ceea ce privește parcelele de teren aflate în posesia acestora, în momentul în care a luat la cunoștință de aceste împrejurări, fiind constrâns să acționeze pe cale judecătorească începând cu anul 2005 pentru a o determina pe . contradictoriu cu Primăria Ploiești, să îi soluționeze notificarea formulată cu nr.255/06.02.2002, notificare înaintată Primăriei Ploiești, restituită de către acesta din urmă . ales că pe parcursul soluționării prezentei cauze s-a stabilit care sunt unitățile deținătoare în raport de întreaga suprafață de teren de 3197 mp. preluată abuziv de către stat.
S-a arătat de către tribunal că este inechitabil, injust, nelegal, ca intimatele să se prevaleze de propria culpă constând în nesoluționarea, chiar și parțială, a notificării inițiale, pentru a-l împiedica pe contestator să-și valorifice drepturile recunoscute în favoarea sa de Legea nr.10/2001, după un interval foarte mare de timp, de cca. 12 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi și formulării notificării.
Prin urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și ținându-se seama de disp. art.1 și urm. din Legea nr.10/2001, a admis contestația precizată, a anulat în totalitate decizia nr.714/30.03.2009 emisă de către . notificările nr.252/6.02.2002, 104/24.05.2007 și a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, în calitate de moștenitor legal al defunctului D. G., constând în restituirea în natură a terenului de 3197 mp. situat în Ploiești, ., jud .Prahova, preluat abuziv de către stat.
De asemenea, instanța, ținând seama de considerentele sus - menționate, a obligat intimații să restituie în natură contestatorului terenul de 1573 mp., situat în Ploiești, ., jud. Prahova, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. - refacere (filele 65-68 dosar - volumul al II-lea), pct. a -b-c-d-e-f-g-h-i-j-a și k-l-m-n-k.
Totodată, instanța a luat act că în baza sentinței civile nr.2289/ 23.09.2013 a Tribunalului Prahova (parțiale), s-a dispus conform tranzacției dintre contestator și . în natură în favoarea contestatorului a terenului de 1624 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova din suprafața totală de 3197 mp.
În baza disp. art.274, 277 Cod pr.civilă, au fost obligați intimații, în solidar, să plătească contestatorului 5500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți și avocat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei . SA a fost respinsă cu motivarea că aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă, ținându-se seama că, în calitate de unitate deținătoare în sensul Legii nr.10/2001, pretinde un drept de proprietate, de folosință asupra unei părți din terenul în litigiu solicitat de către contestator în prezenta cauză, existând deci, identitate între persoana intimatei și cel despre care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs intimații . SA și M. Ploiești.
În recursul său, intimatul M. Ploiești, prin primar, critică sentința ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 și art.304 1 Cod pr.civilă.
Se învederează că prin acțiunea formulată, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.714/30.03.2009 emisă de către . notificarea nr.252/6.02.2002, constatarea dreptului acestuia de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 în calitate de moștenitor legal al defunctului D. G., constând în restituirea în natură a terenului de 3197 mp. situat în Ploiești, ..
Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat in Ploiești ., depusă inițial la Primăria Municipiului Ploiești, a fost transmisă prin adresa nr. 4202/19.10.2004 împreună cu întreaga documentație in original către . . urmare a reorganizării), întrucât potrivit sentinței nr. 1494/2004 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 3942/2004, aceasta era unitatea deținătoare a imobilului în suprafață de 4146,26 mp. situat la adresa menționata mai sus. Precizează recurentul că la acea dată a fost efectuată doar corelarea adresei poștale, fară a se identifica amplasamentul imobilului pentru care fusese depusă notificarea.
În ceea ce privește decizia nr.714/30.03.2009, aceasta a fost emisă de către . urmare a sentinței nr. 1524/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, prin care a fost admisă acțiunea contestatorului și obligată . emiterea deciziei de soluționare a notificării nr.255/2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001, precum și la plata sumei de 50 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței și până la data emiterii efective a deciziei.
În prezenta cauză, după efectuarea expertizei, la termenul din data de 08.11.2011, au fost introduși ca intervenienți . Ploiești, Grădinița nr. 12, Creșa nr. 12 Ploiești, deoarece s-a constatat că terenul solicitat afectează imobilele deținute de aceștia.
La termenul din data de 24.01.2012, . depus decizia nr. 2932/2011, prin care a fost anulată decizia contestată nr. 714/30.03.2009, iar dosarul a fost suspendat până la soluționarea litigiului având ca obiect anularea deciziei nr. 2932/2011, înregistrat sub nr._ la Tribunalul Prahova.
După repunerea pe rol a dosarului nr._, la termenul din data de 23.09.2013, a fost depusă o tranzacție încheiată între contestator și . căreia a fost restituit în natură terenul în suprafață totală de 1624 mp. situat în Ploiești, .. În consecință, judecata a continuat in contradictoriu cu intervenienții M. Ploiești, Grădinița nr. 12, Creșa nr. 12 Ploiești și . vederea restituirii în natură a diferenței de teren până la suprafața de 3197 mp.
Precizează recurentul că acțiunea inițială a reclamantului nu a mai fost niciodată modificată sau precizată.
În consecință, recurentul consideră nelegală hotărârea instanței de fond, întrucât a dispus în contradictoriu cu intervenienții anularea unei decizii care nu a fost emisă de aceștia, mai mult cu cât aceasta a fost deja anulată de către intimata .>
În ceea ce privește obligarea intimaților la restituirea în natură a terenului de 1573 mp., identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing.P. D. - refacere, pct.a-b-c-d-e-f-g-h-i-j-a, k-l-m-n-k, se arată că soluția este nelegală, fiind încălcate prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate abuziv se restituie în natură, întrucât suprafața respectivă nu a fost preluată abuziv de la autorul contestatorului.
Consideră recurentul că în mod greșit instanța a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, care priveau faptul că dimensiunile pe laturi, precum și modalitatea de amplasare a punctelor de delimitare a terenului situat în Ploiești, ., nu respectă dimensiunile din actul de proprietate, respectiv actul de partaj voluntar din data de 29.03.1920.
Astfel cum recurentul a arătat în planșa depusa odată cu obiecțiunile, porțiunile identificate prin culoare portocalie din suprafața de 1573 mp. nu fac parte din fostul amplasament și ca atare, nu pot fi înglobate în sintagma „teren susceptibil a fi restituit în natură” având în vedere că obiectivul principal al expertizei este identificarea terenului asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate.
M. mult, instanța a reținut din raportul de expertiză refacere faptul că deși acesta este ocupat în mare măsură de construcții având destinația de creșă și grădiniță, poate fi restituit în natură, încălcând prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, care prevede că se restituie în natură terenurile libere.
Totodată, recurentul consideră că prezintă o deosebită importanță afectarea terenului identificat prin culoare verde, pentru care s-a dispus restituirea în natură, de rețele de utilitate publică, astfel încât, acestea trebuiau evidențiate în raportul de expertiză, având în vedere prevederile pct.10.3 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Se conchide că înainte de a se dispune măsura restituirii în natură, instanța trebuia să facă verificări privind destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
De asemenea, consideră recurentul că instanța de fond avea obligația de a stabili din suprafața de teren care a aparținut autorului contestatorului, suprafața liberă deținută de fiecare intimat, care poate fi restituită în natură, respectiv unitatea deținătoare, având în vedere faptul că o parte din terenul în suprafață de 1573 mp. identificat prin culoare verde, face parte din terenul în suprafață de 2621 mp. proprietatea . S.A., fapt atestat de încheierea de întabulare nr. 5771/2005 (anexată în copie), iar o altă parte afectează imobilul situat in . (fostă .), în care funcționează Grădinița si Creșa nr. 12, care face parte din domeniul public al municipiului Ploiești.
M. precizează recurentul faptul că pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii pot fi acordate sub forma de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător.
În ceea ce privește M. Ploiești, acestea se acordă numai din terenurile disponibile care fac obiectul Anexei nr.2, avizată de OCPI Prahova.
Apreciază recurentul că măsura dispusă de instanță, constând în restituirea în natură a terenului de 1573 mp., situat în Ploiești, ., jud.Prahova, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing.P. D. - refacere, pct.a-b-c-d-e-f-g-h-i-j-a, k-l-m-n-k este nelegală, întrucât nu se află printre terenurile disponibile, mai mult cu cât nu s-au făcut verificări dacă au fost solicitate de alte persoane în baza Legii nr. 10/2001, întrucât nu au aparținut autorului contestatorului.
În ceea ce privește obligarea intimaților, în solidar, să plătească contestatorului 5500 lei cheltuieli de judecată, se susține că unitatea administrativ- teritorială nu poate fi obligată la plata acestora, întrucât actul contestat nu a fost emis de recurentă, iar până la data introducerii în cauză, nu era învestit cu o notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe care nu a soluționat-o, pentru a fi îndeplinite prevederile art. 274 Cod pr.civilă.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței și în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În recursul său, intimata . SA critică sentința ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, după ce se face un scurt istoric al cauzei, se arată de către recurentă că prin motivele invocate în apărare în cuprinsul întâmpinării, . SA a invocat admiterea excepției lipsei calității procesual pasive prin raportare la următoarele considerente: obiectul cererii introductive îl constituie contestația împotriva deciziei nr.714/30.03.2009 emisă in baza Legii nr.10/2001 de către . Instalații Montaj SA, iar după cum se poate observa din conținutul acesteia, recurenta nu are calitatea de autoritate emitentă; decizia contestată nu era opozabilă recurentei, aceasta producând efecte doar intre emitent și beneficiar, motiv pentru care recurenta apreciază că nu este justificată participarea acesteia, în calitate de pârâtă, în prezenta cauză.
Precizează recurenta că societatea nu a fost notificată de către reclamant cu privire la solicitările sale în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, recurenta luând cunoștință de solicitările reclamantului numai cu ocazia efectuării expertizei topo în dosarul nr._, în anul 2010, când, în ceea ce o privește, în discuție a fost numai o suprafață de 534mp.
Cu toate aceste apărări, instanța, arată recurenta, în mod total greșit a respins excepția invocată și a reținut regimul juridic al terenurilor în discuție, precum și modalitatea de formulare a notificărilor în baza Legii nr.10/2001, este următorul: „potrivit adreselor existente la dosar..., contestatorul a solicitat intimaților Municipiului Ploiești și . SA, în baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură a parcelelor de teren deținute de către cele două intimate, care pretind un drept de proprietate asupra unor parcele de teren situate în Ploiești, ., și anume: 520mp., 485mp., pe care se află amplasate Grădinița nr. 12, Creșa nr. 12, aparținând intimatei . SA, terenuri aflate în patrimoniul intimatului M. Ploiești”.
Apreciază recurenta că instanța de fond a reținut în mod cu totul eronat că intimații M. Ploiești și U. au în coproprietate parcele despre care face vorbire, raportat la faptul că recurenta a depus la dosarul cauzei anexat întâmpinării, dovada dreptului de proprietate și extrasele de carte funciară. Pe parcursul primului ciclu procesual, s-a reținut complet eronat faptul că recurenta ar avea în proprietate și cele 2 grădinițe.
Recurenta nu a fost notificată în termen legal, în baza Legii nr.10/2001, la dosar neexistând dovada înregistrării unei astfel de notificări la U., adresa din data de 05.07.2010 nefiind o notificare în sensul Legii nr.10/2001, fiind făcută la mai bine de 8 ani de la momentul la care se puteau formula astfel de notificări.
Se învederează că din cuprinsul sentinței rezultă că instanța este în totală eroare cu privire la suprafața care urmează să fie restituită.
La încheierea tranzacției consfințită prin sentința parțială nr. 2289/23.09.2013 pronunțata în dosarul nr._, reclamantul a acceptat restituirea în natură a suprafeței de 1624mp. și a renunțat la orice pretenții cu privire la suprafața de 1573mp. În petitul acțiunii, reclamantul a solicitat suprafața de 3197 mp., rezultată ca urmare a încheierii tranzacției, arătând că suprafața rămasă de restituit este de_ mp., iar suprafața rămasă de restituit de la . 534 mp., astfel că recurenta nu înțelege raționamentul pentru care expertul topo propune spre acordare 1537 mp., raportul de expertiză fiind lipsit de obiectivitate și favorizându-l pe reclamant.
Pentru aceste motive, se solicită anularea sentinței recurate, având în vedere că instanța nu a analizat și faptul că terenul restituit în natură, în suprafață de 1573 mp., identificat de către expert, nu face parte din fostul amplasament și nu poate fi înglobat în sintagma „teren susceptibil a fi restituit în natura”, având în vedere că obiectivul principal al expertizei este identificarea terenului asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, urmare a faptului ca fostul amplasament al imobilului este situat in Ploiești, .> M. mult, se susține că din datele furnizate de către M. Ploiești rezultă că acest teren este impropriu oricărei exploatări, fiind traversat de o mulțime de conducte și magistrale. Consideră recurentul că expertul, în condițiile in care dădea dovada de obiectivitate, putea să efectueze mai multe variante cu privire la terenul susceptibil ă fi restituit în natură. Astfel, dacă se urmărește pe schița plan anexată expertizei, se pot observa și alte suprafețe de teren libere de orice construcții, care puteau constitui variante ale unor propuneri de restituire din partea expertului (de exemplu: în partea de sud a schiței -vecinătatea cu M. C. -suprafața delimitată de punctele 23-21-20-E-F), dar acesta s-a limitat la o singura variantă care afectează în mod exclusiv proprietatea U..
Se mai arată că instanța nu a îndepărtat eroarea expertului, ci consfințește eroarea din cuprinsul raportului de expertiză, la pagina nr.3 expertul menționând eronat că cele doua clădiri identificate cu indicii C20 și C20/1 aparțin . SA.În realitate, clădirea identificată cu indicele C20-Creșa l2 se află in proprietatea . SA, iar clădirea C20/1 -Grădinița nr.12, se află în proprietatea Municipiului Ploiești.
Se învederează că tribunalul nu a luat în considerare niciunul din înscrisurile depuse de către recurentă, dovadă fiind afirmațiile din sentință conform cărora „intimații folosesc efectiv diferența de 1573 mp., fără să facă dovada dobândirii unui drept de proprietate asupra acestei parcele de teren, în mod legal, în temeiul dispozițiilor dreptului comun sau ale unor legi speciale.”
Astfel, arată recurenta, aceasta a depus la dosar dovada că a dobândit dreptul de proprietate în baza actului de dezlipire autentificat sub nr._ din data de 23.12.2004 la BNP P. V., cu mult înaintea obținerii de către reclamant a sentinței civile nr.1524/2008 a Tribunalului Prahova, pronunțată în temeiul Legii nr.10/2001, recurenta înscriind dreptul de proprietate asupra imobilului din Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, nr.1, la OCPI Prahova, prin încheierea nr.5766/03.2005, imobilul deținut de recurentă fiind dobândit cu respectarea actelor normative în vigoare, imobilul intrând în circuitul civil.
M. precizează recurenta că toate documentele cadastrale privind proprietatea acesteia au fost înaintate expertului cu adresa nr. 27/03/24.01.2014, pentru care a semnat de primire cu ocazia convocării la expertiza-refacere, astfel încât este inadmisibil să se facă o astfel de afirmație, când obiectul dosarului îl constituie chiar dreptul de proprietate al părților.
Se solicită admiterea recursului având în vedere că instanța, prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză topo, a preluat în sentință toate greșelile expertului. Astfel, raportându-ne la schița realizată de expert și anexată raportului de expertiză, aceste clădiri se află amplasate pe terenul delimitat pe schița cu culoarea roșie - de punctele C-D-E-F-C ,având o suprafață de 1005 mp.-denumită „teren revendicat de contestator”.
Cu toate acestea, deși relatează că amplasamentul celor 2 clădiri se află pe terenul de 1005 mp., expertul constată că terenul care urmează a fi retrocedat reclamantului este delimitat de punctele: a-b-c-d-e-f-g-h-i-a și k-l-m-n-k (cu culoarea verde), deci în concluzie, o suprafață totală de 1573mp., suprafață care aparține în totalitate intervenientei forțate . SA și nu face parte din vechiul amplasament.
Totodată, instanța nu a sesizat ca prin prisma răspunsurile acordate, expertul creează o confuzie voită cu privire la terenul rămas a fi restituit după pronunțarea sentinței civile nr. 2289/23.09.2013, ce este de 1005 mp., iar prin propunerea efectivă, arata instanței suprafața de restituit ca fiind de 1573mp., numai din proprietatea .>
În consecință, având în vedere diferențele de suprafață apreciază recurenta că se impune admiterea recursului, cu clarificările de rigoare în sensul că expertul trebuie sa răspundă care este în realitate suprafața de restituit efectivă - 1005 mp. sau 1573 mp.
Suprafața de teren pe care o atribuie contestatorului afectează exclusiv . SA, din moment ce acesta a înțeles să evidențieze pe schița de plan terenul revendicat de contestator în culoarea roșu, ca fiind delimitat de punctele A-B-C-D-E-A, delimitare care afectează și proprietatea Municipiului Ploiești, iar la propunerea cu privire la terenul care urmează a fi susceptibil de restituit în natură menționează numai terenul proprietatea . SA, compus din 2 loturi care nu se învecinează.
Tot în acest sens, recurenta consideră că opinia expertului nu este obiectivă, practică și eficienta, din moment ce nu a evidențiat pe schița plan Lotul II, proprietatea Municipiului Ploiești, teren liber de orice construcție, ce poate fi retrocedat contestatorului in condițiile Legii nr.10/2001 și conform practicii judiciare relevante în acest sens, alegând să evidențieze suprafața de teren ce urmează a fi retrocedată trecând peste terenul de sub două clădiri cu destinația grădiniță și creșă.
Recurenta apreciază că instanța nu respectă principiul imparțialității, din moment ce în cuprinsul sentinței reculate consideră că atitudinea recurentei este una inechitabilă, injustă și nelegală și mai mult, recurenta s-ar prevala de propria culpă prin nesoluționarea notificărilor inițiale ale contestatorului. Având în vedere aceste motive, se conchide că este evident că sentința recurată nu este rodul unei judecați imparțiale care să ia în calcul întreg probatoriul depus la dosar.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
M. întâi de toate, se impune a se menționa că ceea ce se discută în cauza de față este exclusiv soluția tribunalului pronunțată în contradictoriu cu recurenții-intimați . SA, M. Ploiești, respectiv cu intimatul C. Creșe Ploiești, de vreme ce între contestator și . Instalații de Montaj ICIM SA Ploiești a fost încheiată o tranzacție, ce a fost consfințită de prima instanță prin sentința civilă parțială nr. 2289/23.09.2013, judecata continuând după pronunțarea acestei sentințe numai în contradictoriu cu . SA, M. Ploiești și în final, și cu C. Creșe Ploiești, după admiterea de către prima instanță, prin încheierea din data de 28.03.2014, a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Grădinița nr. 12 Ploiești și Creșa nr.12 Ploiești și introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Centrului Creșe Ploiești.
Referitor la recursul declarat de intimata . SA, este neîntemeiată prima critică din recurs, prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei intimate.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între cel chemat în judecată în calitate de pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
De necontestat, astfel cum rezultă din actele dosarului, intimatul-contestator a formulat în termen legal notificare, în temeiul Legii nr.10/2001, cu privire la terenul de 3197 mp., situat în Ploiești ., ce a aparținut autorului contestatorului, D. G. și care a fost expropriat în baza Decretului nr.471/1963, notificarea nr.255/06.02.2002 fiind adresată de către contestator Primăriei Municipiului Ploiești.
Împrejurarea că în final, în urma efectuării unei expertize extrajudiciare, s-a constatat că numai parte din terenul expropriat era deținut de . cu care contestatorul a încheiat, de altfel, o tranzacție, pe parcursul judecării pricinii la prima instanță, o altă parte din teren fiind deținută de către . SA, respectiv de către M. Ploiești, nu poate conduce la concluzia că . ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, câtă vreme, astfel cum statuează în mod expres disp.art.22 alin.4 din Legea nr.10/2001, notificarea înregistrată făcând dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin.1, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Trebuie precizat și faptul că la dosarul de fond s-a depus de către . data de 08.12.2009, și dovada înaintării de către această societate către ., a notificării nr.255/06.02.2002 formulată de către contestator inițial către Primăria Ploiești și ulterior, remisă . rezolvare, înaintare dispusă tocmai pentru considerentul că din cuprinsul expertizei extrajudiciare întocmite de ing.T.Boieroiu, reieșea că o suprafață de 534 mp.teren se afla în proprietatea Consiliului Local Ploiești și . notificare a fost înaintată de . Primăriei Municipiului Ploiești, ținând cont tot de constatările expertului T.Boieroiu, care reținuse că o suprafață de 948 mp.se afla în folosința Grădiniței nr.12 Ploiești (Consiliului Local Ploiești), pe aceasta fiind amplasat sediul grădiniței și o groapă de nisip, iar o suprafață de 534 mp.teren era, după cum s-a arătat mai sus, în proprietatea Consiliului Local Ploiești și .>
Se impune, de asemenea, a se menționa și faptul că după pronunțarea sentinței civile parțiale nr. 2289/23.09.2013 a Tribunalului Prahova, prin care s-a luat act de tranzacția intervenită între contestator și . a depus și precizare a contestației.
În conformitate cu disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă coroborat cu art.312 alin.3 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurentă, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță.
S-a reținut de către prima instanță în considerentele sentinței, printre altele, că intimatul-contestator A. G. a solicitat intimaților Municipiului Ploiești, . SA, în baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură a parcelelor de teren deținute de către cele două intimate, care pretind un drept de proprietate asupra unor parcele de teren situate în Ploiești, ., și anume de 520mp., 485mp., pe care se află amplasate Grădinița nr. 12, Creșa nr. 12, aparținând intimatei . SA, terenuri aflate în patrimoniul intimatului M. Ploiești.
Ulterior, tot în considerente, tribunalul face trimitere la conținutul raportului de expertiză refacere întocmit de către expertul P. D., reținând, printre altele, că a rămas o suprafață de 1005 mp.teren reprezentând vechiul amplasament, după care tribunalul dispune prin sentință restituirea în natură a unui teren de 1573 mp. identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing.P. D. - refacere, pct.a-b-c-d-e-f-g-h-i-j-a, k-l-m-n-k, teren din care numai o parte se află pe vechiul amplasament.În cuprinsul raportului de expertiză refacere, expertul P. D. precizează că se solicită de către contestator, în compensare, atribuirea unei suprafețe de 1573 mp. - 3197 expropriat conform Decretului nr.417/1963 minus 1624 mp.retrocedat conform sentinței civile nr.2289/23.09.2013 a Tribunalului Prahova, egal 1573 mp. - pe un alt amplasament, în curtea Creșei nr.12 proprietatea .>
Pe lângă faptul că într-adevăr, sentința atacată cuprinde motive contradictorii, făcându-se referire inițial, la solicitarea contestatorului adresată intimaților Municipiului Ploiești și . SA, în baza Legii nr.10/2001, cu privire la o diferență de 1005 mp.teren, după care, prin sentință, se dispune restituirea în natură a unui teren de 1573 mp., soluția este și nelegală.
Astfel, în primul rând, se impune a se menționa că este greșit raționamentul de a scădea din suprafața de 3197 mp.teren expropriată autorului contestatorului, suprafața de 1624 mp.teren, ce a făcut obiectul tranzacției încheiată între contestator și . prin sentința civilă parțială nr. 2289/23.09.2013 a Tribunalului Prahova, câtă vreme rezultă din cuprinsul probelor administrate la prima instanță, respectiv raportul de expertiză P. D. întocmit în cauză, că în realitate, suprafața de 1624 mp.teren retrocedată de . conform sentinței nr.2289/23.09.2013 este situată pe un alt amplasament, fiind dată de ., o suprafață de teren în compensare pentru terenul deținut de această societate, ce a fost expropriat de la autorul contestatorului.
Prin urmare, raportat la obiectul pricinii de față, astfel cum a fost precizată și ținând cont de dispozițiile de principiu consacrate de art.9, art.10 și 11 din Legea nr.10/2001, esențial în cauză este, în primul rând, a se stabili ce anume suprafață de teren din terenul expropriat autorului contestatorului este deținută efectiv de . SA și ce suprafață din același teren expropriat este deținută efectiv de M. Ploiești cu identificarea pe schiță de plan a terenurilor respective, urmând ca expertul să stabilească și dacă, în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001, suprafața de teren deținută de fiecare dintre intimate poate fi restituită în natură - total sau parțial, cu identificarea suprafețelor ce pot fi restituite în natură - sau nu. De vreme ce este vorba de două persoane juridice diferite, . SA și M. Ploiești, pentru fiecare dintre acestea soluția ce se impune a se pronunța în cauză se raportează, în primul rând, la suprafața de teren pe care o dețin efectiv din terenul expropriat, ce a aparținut autorului contestatorului.
Or, din dispozitivul sentinței atacate nu rezultă cui anume aparține terenul de 1573 mp., a cărui restituire în natură s-a dispus de către instanță, reieșind, raportat la conținutul raportului de expertiză refacere efectuat în cauză de către expertul P. D. și schița anexă la raport, avută în vedere de către instanță, că terenul restituit de către instanță, de 1573 mp., ar aparține, de fapt, în exclusivitate . SA.A mai arătat recurenta-intimată . SA și faptul că expertul nu a evidențiat pe schița de plan lotul II, proprietate a Municipiului Ploiești, despre care s-a susținut că este liber de orice construcție și poate fi restituit în natură contestatorului în condițiile Legii nr.10/2001.
Recurenta . SA a formulat, de altfel, la prima instanță, obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză refacere întocmit de către expertul P. D., evidențiind toate aspectele sus-menționate, obiecțiuni respinse nejustificat de instanță la termenul de judecată din data de 25.04.2014, cu motivarea că expertul a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță, ținându-se seama de toate actele, documentele și susținerile tuturor părților, iar împrejurările invocate în cadrul obiecțiunilor vizează însuși fondul cauzei, urmând a fi analizate și dezbătute cu ocazia deliberării, niciunul din aspectele invocate în cuprinsul obiecțiunilor aduse de către intimata . SA nefiind însă analizat în concret, nearătându-se de către tribunal argumentele pentru care aceste obiecțiuni au fost apreciate ca neîntemeiate.
De asemenea, la efectuarea raportului de expertiză se impun a fi avute în vedere și dispozițiile pct.10.3 din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 ce dispun că „ în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica terenul și vecinătățile și totodată, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu se afecta căile de acces...” ori existența unor amenajări de utilitate publică.
Aceasta, întrucât, potrivit pct.25.3 din același act normativ interpretativ al legii de reparație, dispoziția de aprobare a restituirii în natură emisă în procedura legii speciale este asimilată înscrisului în formă autentică, constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară și, de asemenea, constituie titlu executoriu după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Referitor la recursul Municipiului Ploiești, se reține că și acesta a formulat la prima instanță obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză refacere întocmit de către expertul P. D., arătând, în primul rând, că porțiunile identificate prin culoarea portocalie din terenul de 1573 mp.nu pot fi înglobate în sintagma „teren susceptibil a fi restituit în natură” având în vedere că expertul a avut ca obiectiv principal identificarea terenului pentru care contestatorul a avut un drept de proprietate.
De asemenea, în cuprinsul obiecțiunilor s-a arătat de către M. Ploiești că prezintă o importanță deosebită afectarea terenului identificat prin culoarea verde, de rețele de utilitate publică, având în vedere prevederile pct.10.3 din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, susținându-se și faptul că cea mai mare parte a terenului de 1573 mp.identificat prin culoarea verde este proprietatea . SA, făcând parte din terenul în suprafață de 2621 mp.proprietatea acestei societăți comerciale, fapt atestat de încheierea de întabulare nr.5771/2005.
Și obiecțiunile formulate de Municipiului Ploiești cu privire la raportul de expertiză refacere P. D. au fost respinse de către tribunal, tot la termenul de judecată din 25.04.2014, cu aceeași motivare ca și în cazul obiecțiunilor aduse de . SA, fără ca vreunul din aspectele semnalate de către M. Ploiești în aceste obiecțiuni să fie analizat de către instanță în sensul de a se motiva pentru care anume considerente este apreciat ca neîntemeiat.
Se impune, în consecință, având în vedere considerentele mai sus arătate, fie refacerea raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul P. D., cu lămurirea tuturor aspectelor sus-menționate, fie efectuarea în cauză a unui nou raport de expertiză topometrică, proba cu expertiză topometrică neputând fi administrată direct în recurs, având în vedere disp.art.305 Cod pr.civilă, ce statuează că în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, în cauză fiind incidente disp.art.304 pct.7 și 9 și art.304 1Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2, 3 și 6 Cod pr.civilă, va casa în parte sentința și va trimite cauza spre rejudecarea contestației precizate formulată în contradictoriu cu intimații S.C. U. 1 M. S.A, M. Ploiești și C. Creșe Ploiești, la aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul Prahova.
Urmează, de asemenea, ca la rejudecarea cauzei să fie avute în vedere și celelalte critici aduse sentinței, astfel încât instanța să pronunțe o soluție legală și temeinică.
Totodată, se vor menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. U. 1 M. S.A, invocată de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimații . SA- cu sediul procesual ales la S.C.A „P., Mitauta, B.” din C., .. 27 B, județul C. și M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, . județul Prahova împotriva sentinței civile nr.1157/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul A. G., domiciliat în comuna Vărbilău, . și intimatul C. CREȘE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., nr. 11, județul Prahova și în consecință:
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecarea contestației precizate formulată în contradictoriu cu intimații S.C. U. 1 M. S.A, M. Ploiești și C. Creșe Ploiești, la aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul Prahova.
Menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei S.C. U. 1 M. S.A, invocată de aceasta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2014.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
M. F.
Red.VAP
Tehnored.MF
2 ex./02.12.2014
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. M. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Servitute. Decizia nr. 1877/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 77/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
