Contestaţie la executare. Decizia nr. 591/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1574/281/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 591
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul G. I., domiciliat în P., ., jud.Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. P. SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE, cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova și M. P. SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE SERVICIUL URMARIRE SI INCASARE CREANTE BUGETARE, cu sediul în P., ., jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul G. I., lipsind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-contestator G. I., având personal cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Recurentul-contestator G. I., având personal cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Apreciază că în mod greșit tribunalul a stabilit că împrejurările invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate vizează fondul cauzei, câtă vreme, în opinia sa, disp. art. 86 alin. 4 din OG 92/2003, text de lege invocat de intimat pentru a pretinde în mod speculativ că actul în discuție reprezintă un titlu de creanță, nu reglementează concret și precis ce contribuabili – persoane fizice sau juridice – sunt supuși dispozițiilor legale precizate.
Arată că a motivat pe larg aspectele pentru care a înțeles să invoce excepția și apreciază că se impunea admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra recursului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub dosar nr._ 13, contestatorul G. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. Ploiești - Serviciul Public Finanțe Locale, anularea procesului-verbal de sechestru nr._/06.12.2012, a somațiilor și titlurilor executorii nr._/21.02.2006, nr._/30.03.20l0 și_/23.12.2011, precum și întreaga executare silita.
Prin sentința civilă nr. 4052/24 martie 2014 Judecătoria Ploiești a admis contestațiile la executare conexate formulate de contestatorul G. I..
A anulat actele de executare atacate.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10 lei, reprezentând taxa de timbru.
A obligat intimata la plata către bugetul de stat a sumei de 194 lei, de care a beneficiat contestatorul cu titlu de ajutor public judiciar reprezentând taxa de timbru.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale, aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Prahova.
La termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.G. nr. 92/2003 și ale Legii nr. 571/2003, formulată de contestatorul G. I..
La același termen de judecată contestatorul a formulat cerere de recuzare a completului de judecată.
Tribunalul a dispus amânarea cauzei la data de 22 septembrie 2015, în vederea soluționării cererii de recuzare
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 iunie 2015, Tribunalul Prahova respins cererea de recuzare a întregului complet de judecată.
Împotriva încheierii din data de 16 iunie 2015, contestatorul G. I. a formulat recurs, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurentul că motivarea instanței prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu este în concordanță cu prevederile Legii nr. 47/1992, care statuează că excepția nu putea fi declarată, decât ca fiind inadmisibilă și aceasta în cazul în care ar fi fost contrară prevederilor alin. 1, 2 și 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Motivarea instanței, în sensul că această cerere ar fi vizat argumente de fond și nu de constituționalitate a fost o chestiune invocată de instanță ca motiv pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Apreciază recurentul că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a fost amplu motivată atât în fapt cât și în drept.
Consideră că prima instanță nu este în măsură să arate și să argumenteze, care sunt împrejurările ce se pretind a fi invocate și care vizează însăși fondul cauzei, și nu poate exemplifica care sunt aspectele care nu pun în discuție constituționalitatea sau neconstituționalitatea.
Arată recurentul că aceste prevederi imprecise și ambigue intră în contradicție cu prevederile constituționale care arată că așezarea impozitelor și a sarcinilor fiscale trebuie să fie făcută pe baza unei așezări juste, orice alte pretenții fiind interzise, conform art. 56 din Constituția României.
Precizează recurentul că instanța i-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind încălcate drepturile la apărare, împrejurare față de care a formulat cerere de recuzare a întregului complet de judecată.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este fondată critica recurentului că în mod ilegal instanța de fond a respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția invocată de recurent vizează neconstituționalitatea unor dispoziții legale, ceea ce se încadrează în dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat ca fiind neconstituționale dispozițiile legale menționate printr-o decizie anterioară.
Mai mult, nu se poate aprecia că excepția invocată este inadmisibilă pentru că nu încalcă prevederile art.29 alin.1 – 3 din Legea nr. 47/1992.
Curtea apreciază ca fiind greșită motivarea instanței atunci când a apreciat că cererea prin care s-a invocat excepția de neconstituționalitate ar viza o problemă de fond, în realitate instanța trebuia să admită cererea și să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. 4, art. 110 alin. 3 lit. a, art. 111 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 și art. 249, art. 256 din Legea nr. 571/2003, cu referire la art. 15, 16, 21, 24, 56 alin. 2 și art. 126 din Constituția României.
Așa cum s-a menționat, instanța de fond putea să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale numai în situațiile prevăzute la art. 29 alin. 1- 3 din Legea nr. 47/1992.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 496 alin. 2 din noul Cod de procedura civilă, Curtea va admite recursul, va casa în tot încheierea din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova și va dispune restituirea dosarului către Tribunalul Prahova în vederea sesizării Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. 4, art. 110 alin. 3 lit. a, art. 111 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 și art. 249, art. 256 din Legea nr. 571/2003, cu referire la art. 15, 16, 21, 24, 56 alin. 2 și art. 126 din Constituția României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul G. I., domiciliat în P., ., jud.Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. P. SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE, cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova și M. P. SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE SERVICIUL URMARIRE SI INCASARE CREANTE BUGETARE, cu sediul în P., ., jud.Prahova.
Casează în tot încheierea din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova și dispune restituirea dosarului către Tribunalul Prahova în vederea sesizării Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. 4, art. 110 alin. 3 lit. a, art. 111 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 și art. 249, art. 256 din Legea nr. 571/2003, cu referire la art. 15, 16, 21, 24, 56 alin. 2 și art. 126 din Constituția României.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2015.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
6 ex./24.09.2015
d.a._ – Tribunalul Prahova
j.a. Cîrciou Minica și R. C.
d.f._ 13 – Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. Roxan
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Cereri. Decizia nr. 560/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 75/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
