Conflict de competenţă. Sentința nr. 27/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 27 CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 27 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 18 februarie 2016
Președinte – A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești – Secția Civilă și Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în cauza având ca obiect constatare nulitate absolută act juridic formulată de reclamanta Comun B. prin primar cu sediul în . în contradictoriu cu pârâții E. C. G. și E. E. S. ambii domiciliați în ., jud. Prahova.
Cauza a fost luată în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 17.11.2014, reclamanta ., în contradictoriu cu paratii E. C. G. și E. E. S. a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii de expedient pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.492/2006, prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între pârâți și să se dispună partajarea bunurilor comune ale celor doi pârâți.
În motivarea în fapt a cererii a arătat, în esență, că hotărârea de expedient este nelegală, deoarece a fost obținută cu scopul de a frauda dreptul acesteia.
Astfel, reclamanta a arătat că pârâtul E. C. G. a fost condamnat de către Curtea de Apel Ploiești la plata de despăgubiri civile către Primăria Comunei B. în cuantum total de 408.061 de lei și astfel prin tranzacția încheiată între pârâți a fost scos din patrimoniul pârâtului E. C. G. bunul imobil pentru care s-a demarat executarea silită.
În drept a invocat dispozițiile art. 2273, 2278 din C.civ.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
Pârâții au formulat întâmpinare pe calea căreia au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova.
Prin Sentința civilă nr. 1723/12 iunie 2015 Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, reclamanta a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii de expedient "Sentința civilă nr. 1512 din 20.02.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dos. nr. 492/2006", hotărâre prin care s-a luat act de Tranzacția încheiată între E. C. G. și E. E. S., să se dispună partajarea bunurilor comune ale celor doi pârâți și să se atribuie în lotul pârâtului E. C. G. imobilul situat în . . jud. Prahova, în T 13, P Cc 1423, cu nr. cadastral provizoriu 866 înscris în cartea funciară nr. 664 a localității Păulești, imobil care în tranzacția menționată a fost atribuit în lotul pârâtei E. E. S., valoarea acestuia la data efectuării tranzacției fiind de 4._ lei vechi respectiv 446.000 lei RON.
A învederat tribunalul că, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. i c. pr. civ., judecătoriile judecă în primă instanță cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare.
În reglementarea actuală la fel ca și în cea anterioară, cererile de împărțeală judiciară sunt de competența materială a judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii și de izvorul coproprietății.
Prin urmare, faptul că prin sentința civilă nr. 1512 din 20.02.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dos. nr. 492/2006", s-a luat act de Tranzacția încheiată între E. C. G. și E. E. S., și s-a dispus partajarea bunurilor comune ale celor doi pârâți nu atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță de Tribunalul Prahova, determinat de valoarea mare a bunurilor supuse partajului cât timp obiectul pricinii a fost partaj de bunuri comune, competența materială de soluționare în primă instanță aparținând judecătoriei Ploiești.
La data de 08.07.2015, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești.
La data de 08.10.2015 reclamanta a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, față de faptul că tranzacția este un act de dispoziție al părților, un contract judiciar, iar acțiunea în anulare a tranzacției este evaluabilă în bani, competența materială, fiind stabilită în funcție de valoare.
La termenul de judecată din data de 20.11.2015 Judecătoria Ploiești a dispus disjungerea capătului de cerere privind partajul bunurilor comune și a pus în discuție excepția necompetenței materiale cu privire la soluționarea capătului de cerere privind nulitatea tranzacției, invocată de către reclamantă.
Prin Sentința civilă nr._ din 4 decembrie 2015 Judecătoria Ploiești – Secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de către reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei, către Tribunalul Prahova.
Prin aceiași hotărâre judecătoria a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiesti pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că deși reclamanta a solicitat să se constate nulitatea hotărârii de expedient prin care a fost consfințită tranzacția încheiată între pârâți, instanța de judecata având în vedere considerentele invocate de către reclamantă a calificat această cerere drept o cerere în nulitatea tranzacției încheiate între pârâți.
A mai reținut instanța că potrivit art.3 al.2 lit. a din OUG nr.80/2013 acțiunile în constatarea nulității unui act juridic patrimonial este o cerere evaluabilă în bani, iar potrivit hotărârii de expedient f.9-12, depuse la dosar, valoarea tranzacției este în cuantum de_ de lei.
Potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j Cod pr. civ., “Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”.
În conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 Cod pr. civ. “Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
A învederat judecătoria că, din interpretarea coroborată a celor două dispoziții legale invocate instanța se reține că toate cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cu excepția celor date în competența judecătoriei, se soluționează în primă instanță de tribunal.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 Cod pr.civ., dispozițiile art. 130 alin. 2 Cod pr.civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Totodată, văzând dispozițiile art. 133 pct. 2 Cod proc. civ. instanța a constatat că este incident în cauză un conflict negativ de competență, generat de declinarea reciprocă a competenței de a judeca aceeași cerere, respectiv Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești.
Potrivit art. 135 alin.1 Cod pr. civ., „ conflictul de competență ivit între două instanțe se soluționează de instanța imediat superioară și comună a instanțelor aflate în conflict”, astfel că s-a apreciat oportună înaintarea dosarului către Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență, făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 134 din Cod pr. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția I Civilă la data de 26 ianuarie 2016 sub nr._ .
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma normelor legale incidente reține următoarele:
Obiectul conflictului negativ de competență ivit în cauza pendinte vizează dezlegarea problemei competenței materiale de soluționare a unei cereri având ca obiect constatarea nulității absolute a unei hotărâri de expedient prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între cei doi pârâții din litigiul care a generat prezentul conflict negativ de competență.
De menționat că acțiunea cu care a fost investit inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a avut două petite și anume cel menționat în paragraful precedent și unul având ca obiect partajarea bunurilor comune ale celor doi pârâți și care au făcut obiectul tranzacției a cărei nulitate s-a solicitat.
Dintre acestea indiscutabil primul petit este cel principal.
Pe de altă parte, pentru justa soluționare a prezentului conflict Curtea apreciază că este necesar a stabili natura juridică a unui litigiul având ca obiect nulitatea absolută a unei hotărâri de expedient și prin care s-a luat de o tranzacție asupra căreia cel ce a pus în mișcare mecanismul judiciar invocă existența unui scop fraudulos și un caracter ilicit.
Ori, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență pentru că tranzacția judiciară este un contract, orice parte interesată poate să ceară nulitatea convenției și pe cale de consecință a hotărârii de expedient.
Așadar cauza pendinte este una în nulitate absolută act și care având în vedere caracterul patrimonial al tranzacției este supusă regulilor de competență după valoare, fiind lipsită de relevanță juridică natura juridică a cauzei în care a fost pronunțată hotărârea de expedient.
În ceea ce privește valoarea obiectului contractului acesta este reprezentat de suma de 446.000 lei, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei, împrejurare necontestată de părți.
Raportat la aceasta Curtea reamintește că, în lumina dispozițiilor art. 95 pct. 1 Cod pr. civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
La rândul său, art. 94 pct. 1 lit. k Cod pr. civ. prevede că judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților – profesioniști sau neprofesioniști.
Dintr-o interpretare coroborată a acestor dispoziții procedurale rezultă fără putere de tăgadă că tribunalului îi aparține competența materială de primă instanță în soluționarea cauzei care a generat conflictul negativ de competență.
Pentru toate considerațiile expuse Curtea, în temeiul art. 134 al. 4 Cod pr. civ va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – Secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a litigiului având ca obiect constatare nulitate absolută act juridic formulată de reclamanta Comun B. prin primar cu sediul în . în contradictoriu cu pârâții E. C. G. și E. E. S. ambii domiciliați în ., jud. Prahova în favoarea Tribunalului Prahova - Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
A.-M. R. C. G.-A.
red. RAM
5 ex./23.02.2016
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 17/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Plata lucrului nedatorat. Decizia nr. 195/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
