Sechestru asigurător. Decizia nr. 386/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 386/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 386
Ședința publică din data de 24 februarie 2016
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S. T. Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, în numele M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2926/2 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul R. F. L., fiul lui G. și P., născut la data de 20 aprilie 1974, domiciliat în București, .. 52 – 60, ., . și cu pârâtul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în Ploiești, .. 1A, județul Prahova.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor P. Ploiești, în numele M. Finanțelor P., intimatul-reclamant R. F. L. și intimatul-pârât P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor P. Ploiești, în numele M. Finanțelor P., a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în cuprinsul motivelor de apel (fila 6 dosar).
De asemenea, se învederează că intimatul-reclamant R. F. L. a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr. 45/4 ianuarie 2016, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
La rândul său, intimatul-pârât P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr. 939/19 ianuarie 2016, însă nu a fost formulată în termenul legal procedural.
Curtea, în baza rolului activ reglementat de dispozițiilor art. 22 din noul Cod de procedură civilă, constată că cererea intitulată „întâmpinare”, formulată de intimatul-pârât P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu a fost depusă în termenul procedural de decădere reglementat de dispozițiile art. XV din Legea nr. 2/2013.
În acest context, Curtea califică cererea depusă de intimatul-pârât ca reprezentând concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2926/2 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentată de Ministerul Finanțelor, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte contestația formulată de petentul R. F.-L., CNP_, fiul lui G. și P., născut la data de 20.04.1974, în București, sector 8, cu domiciliul în București, ..52-60, ., în calitate de condamnat conform sentinței penale nr. 391/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova- Secția Penală în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR P. și P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D. S. T. PLOIEȘTI.
S-a dispus restituirea către contestator a sumei de_ lei consemnată la CEC Bank - Sucursala Ploiești cu recipisa de consemnare nr._/1 din 02.05.2011, sumă achitată cu chitanța nr._/1 din 02.05.2011, sumă indisponibilizată în baza ordonanței din data de 02.05.2011 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. Ploiești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin întâmpinare, instanța a stabilit că este neîntemeiată, întrucât Statul Român este singurul care ar fi în măsură să reclame vreun prejudiciu, ca urmare a pronunțării asupra cererii contestatorului prin care s-a solicitat să se constate achitat prejudiciul stabilit prin sentința penală nr. 391/29.10.2012 a Tribunalului Prahova și să se dispună ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în faza de urmărire penală cu privire la suma de 39.600 lei, în sensul restituirii acesteia către contestator.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 27.04.2011 a avut loc o percheziție la domiciliul contestatorului, ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri, inclusiv suma de 39.600 lei, fiind încheiat în acest sens proces verbal de percheziție domiciliară.
Din actele dosarului penal nr._ al Tribunalului Prahova, a rezultat ca suma de_ lei a fost consemnată la CEC Bank - Sucursala Ploiești cu recipisa de consemnare nr._/1 din 02.05.2011, sumă achitată cu chitanța nr._/1 din 02.05.2011, suma fiind indisponibilizată în baza ordonanței din data de 02.05.2011 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. Ploiești.
În considerentele sentinței penale nr. 391/29.10.2012, ce a fost pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului Prahova (fila 23-24 dosar fond), s-a menționat că pentru sumele de bani reținute de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției efectuate la inculpați, nu se poate dispune confiscarea acestora, în condițiile în care nu s-a putut face dovada că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Sentința penală nr. 391/29.10.2012 pronunțată de Tribunalului Prahova în dosarul penal nr._ a fost menținuta atât de Curtea de Apel Ploiești, care a respins apelul declarat (decizia nr.110/31.05.2013), cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins recursul (decizia penala nr.786 din 05.03 2014 ).
Având în vedere ca instanțele penale au apreciat în mod definitiv că pentru sumele de bani reținute de organele de urmărire penală, cu ocazia percheziției efectuate la inculpați, nu se poate dispune confiscarea, în condițiile în care nu s-a putut face dovada că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, tribunalul a stabilit că cererea formulata de către contestator este întemeiată.
A mai motivat judecătorul fondului că a avut în vedere și faptul că prin sentința penală nr. 391/29.10.2012, pronunțată de Tribunalului Prahova în dosarul penal nr._, s-a dispus confiscarea de la inculpați, în baza art.118 lit. e Cod penal, a sumei de 7.765 lei, provenita din vânzările efectuate de ., consemnată la CEC cu recipisa nr._ din 02.05.2011, . nr._ și chitanța nr._ din aceeași dată, . nr._, ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.
Întrucât suma asupra căreia s-a dispus confiscarea a fost consemnata la CEC cu o altă recipisă și la o altă dată decât suma solicitată în prezenta cauză, se constată că suma asupra căreia s-a dispus confiscarea este diferită de suma solicitată în prezenta cauză, a arătat prima instanță.
Cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul, reclamant în prezenta cauză, instanța a reținut ca acestea au fost achitate conform chitanțelor aflate la dosar (filele 125 - 127)
Pe cale de consecință, tribunalul a dispus restituirea către contestator a sumei de_ lei, consemnată la CEC Bank - Sucursala Ploiești cu recipisa de consemnare nr._/1 din data de 02.05.2011, sumă achitată cu chitanța nr._/1/02.05.2011, sumă indisponibilizată în baza ordonanței din data de 02.05.2011 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. Ploiești.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, intimatul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor P., prin DGRFP Ploiești, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul soluției de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de apărările instituției și de prevederile legale incidente cauzei.
A precizat apelantul că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond s-a arătat că Starul român, prin Ministerul Finanțelor P., nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că suma de 39.600 lei nu este rezultatul infracțiunii și nici nu a fost confiscată, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal nr._ .
Astfel, a apreciat apelantul, nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, potrivit căreia „exista posibilitatea ca Statul român prin Ministerul Finanțelor P. să reclame vreun prejudiciu ca urmare a pronunțării asupra cererii reclamantului”.
Pentru aceste considerente, a susținut apelantul, rezultă că suma de_ lei nu poate fi calificată drept prejudiciu, așa cum de altfel s-a reținut prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal sus menționat.
S-a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii față de Statul român prin Ministerul Finanțelor P., urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului român.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 – 470 din noul Cod de procedură civilă.
Intimatul P. de pe lângă ÎCCJ – D.- S. T. Ploiești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând, în esență, că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român, de către prima instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu titlu preliminar, Curtea notează că în speță, controlul judiciar urmează a fi exercitat în limitele investirii realizată prin cererea de apel, doar asupra soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului român, pronunțată de prima instanță.
Examinând sub acest aspect soluția pronunțată de Tribunalul Prahova, Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că apelantul Statul român are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, susținerile apelantului fiind nefondate în raport de obiectul cauzei dedus judecății.
Astfel, conform cererii de chemare în judecată, obiectul litigiului pendinte l-a reprezentat o contestație la executare, prin care s-a solicitat a se constata achitarea prejudiciului stabilit prin sentința penală nr. 391/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, respectiv ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în faza de urmărire penală cu privire la suma de 39.600 lei.
Este evident, în raport de obiectul contestației, că în cauză apelantul are calitate procesuală pasivă, Curtea urmând să valideze raționamentul juridic formulat sub acest aspect de instanța de fond și însușit de către intimatul P. de pe lângă ÎCCJ- D.- S. T. Ploiești, conform întâmpinării depuse în apel, că Statul român este singura parte în măsură să reclame crearea unui prejudiciu în raportul juridic dedus judecății.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea ca nefondat a apelului declarat de intimatul Statul român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, în numele M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2926/2 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul R. F. L., fiul lui G. și P., născut la data de 20 aprilie 1974, domiciliat în București, .. 52 – 60, ., . și cu pârâtul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în Ploiești, .. 1A, județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. ACB
Tehnored. CC
5 ex./03.03.2016
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. D.-A. P.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Pretenţii. Decizia nr. 643/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 66/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
