Expropriere. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 63/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 63/2016

Dosar nr._ - expropriere -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 63

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016

Președinte C. E.

Judecător C. G.

Grefier D. E.

Ministerul Public reprezentat de procuror A. G.

de la P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București (înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar (DRDP Iași) RO35RNCB_0001, deschis la BCR Iași), cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2242 din 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr._ ), intimați în cauză fiind contestatoarea P. E. (CNP_) și pârâții . și . verificare a Drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. S., pentru apelantă, reclamanta intimată P. E., asistată de avocat C. D., lipsă fiind reprezentanții intimaților ., . verificare a drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că prin intermediul Serviciului arhivă, s-au depus copiile ordinelor de plată reprezentând diferențele de onorarii expert, astfel: pentru M. A. – 500 lei (O.P. 55 din 19.01.2016), pentru C. Stelică – 650 lei (O.P. 56 din 19.01.2016) și pentru S. C. – 200 lei (O.P. 57 din 19.01.2016). De asemenea, constată că la data de 15 ianuarie 2015 s-au depus obiecțiuni formulate de pârâta apelantă la suplimentul raportului de expertiză.

Instanța înmânează reprezentantului reclamantei apelante duplicatul obiecțiunilor la suplimentul raportului de expertiză și le pune în discuția părților.

Avocat R. S., pentru pârâtul apelant, solicită încuviințarea obiecțiunilor care au fost formulate în considerarea faptului că experții nu au soluționat în mod concret obiectivul ce viza estimarea despăgubirilor prin raportare strictă la tranzacțiile autentifice de vânzare – cumpărare.

Avocat C. D., pentru reclamanta intimată, solicită respingerea obiecțiunilor formulate de pârâtul apelant, apreciind că experții au răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea obiecțiunilor formulate de apărătoarea pârâtului apelant.

Instanța respinge cererea privind efectuarea unui supliment prin care să se răspundă la obiecțiunile formulate de pârâtul apelant, aceste obiecțiuni urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării apelului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat R. S., pentru pârâtul apelant, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației împotriva hotărârii de acordare a despăgubirilor motivat de faptul că prețul stabilit de expropriator în cadrul procedurii administrative prealabile corespunde prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele pe raza unității administrativ – teritoriale. În raport de probatoriul administrat în cauză, sub un prim aspect, consideră că raportul de expertiză efectuat la instanța de fond nu poate fi avut în vedere câtă vreme prin acel raport despăgubirile au fost estimate prin raportare greșită la momentul întocmirii raportului și nu momentul transferului dreptului de proprietate, așa cum a stabilit Curtea Constituțională.

În ceea ce privește suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel, apreciază că nu pot fi valorificate concluziile experților prin care despăgubirile au fost estimate avându-se în vedere oferte de vânzare postate la agențiile imobiliare sau făcute publice pe internet. Din această perspectivă, susține că acele oferte la care s-au raportat experții nu corespund criteriului prevăzut de art. 26 al. 2 din Legea 33/1994, text de lege ce face clar referire la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele și nu la prețul cu care s-ar putea vinde, sau la prețul solicitat de potențialii vânzători. Ori, în privința ofertelor pe care le-au avut în vedere experții nu există nicio certitudine că prețurile solicitate de vânzători se puteau sau s-au materializat în vreun mod prin încheierea unui contrat de vânzare – cumpărare. Atâta vreme cât în cauză s-a identificat un număr mare de contracte autentice, din care rezultă că prețul mediu practicat pe piață este identic cu prețul care a fost stabilit de expropriator prin hotărârea contestată, apreciază că nu este întemeiată contestația împotriva hotărârii de acordare a despăgubirilor. Solicită admiterea apelului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile pentru experți suportate de expropriator.

Avocat C. D., pentru reclamanta intimată, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. Consideră că despăgubirile acordate de instanța de fond se susțin și în urma administrării noilor probe impuse de Hotărârea Curții Constituționale nr. 380/2015. Conform art. 26 al. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din prețul terenului expropriat, stabilit la data transferului dreptului de proprietate asupra terenului, la care se adaugă daunele aduse proprietarului, ca urmare a exproprierii, stabilite tot la data transferului de proprietate.

Solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, și respingerea contestației, ca nefondată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ la data de 4.07.2013, contestatoarea P. E. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 75/31.10.2011 dată în dosarul nr. 134/2011 de către Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a despăgubirilor Șcheia solicitând, în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, . și . - Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor să se verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirilor cu care nu este de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piața, a valorii de înlocuire și a prețului solicitat de ea, să se dispună anularea parțială a Hotărârii sub aspectul despăgubirilor acordate și să se dispună obligarea expropriatorului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași la plata acestora raportat la prețul de piață a imobilului expropriat de 25 euro pe mp, în suma de 39.725 euro și obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din imposibilitatea utilizării conform cu destinația agricolă a parcelelor afectate de zona de protecție a șoselei de centură si a prejudiciului rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, aceasta a arătat că în fapt, prin Hotărârea nr. 75 din 31.10.2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de 1.589 mp., identică cu parcela nr._ a Comunei Cadastrale Șcheia, rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.

Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr. 614/2011, (poziția nr. 249 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173,,.

Pentru suprafața de teren expropriată a formulat cerere de plată a despăgubirilor, înregistrată la Primăria Șcheia sub nr. 134/20.10.2011, ocazie cu care și-a exprimat dezacordul cu privire la suma de 1.961 lei stabilită drept despăgubire și a solicitat plata unei despăgubiri în sumă de 4000 euro pe ar de teren expropriat.

Din documentația cadastral juridică rezultă că în prezent ea este titulara dreptului de proprietate și îndreptățită a primi despăgubirea ce va fi stabilită de instanță, conform următoarelor înscrisuri: act de partaj voluntar autentificat sub nr. 462/2003 de BMP O. B., certificat de moștenitor nr. 58/2001, documentație cadastrală și extras de carte funciară.

Despăgubirea acordată de expropriator a fost stabilită avându-se în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.

Potrivit art.18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, „în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Art.16 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont fie prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. l din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.

I.C.C.J. prin Decizia nr. 9760/2.12.2009 a stabilit că „ sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art. 26 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să vad exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, terenul alăturat șoselei de centură este afectat din cauza extinderii zonei de protecție, iar utilizarea acestor parcele pentru destinația lor agricolă nu mai este posibilă în condițiile respectării OG nr. 43/1997, care stipulează că realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranță este interzisă, motiv pentru care a solicitat plata daunelor aferente acestor parcele afectate, echivalentă cu prețul lor de circulație.

Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 20 și maxim 40 euro pe mp.

În drept a invocat Legea nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 453 Cod procedură civilă.

În dovedire a depus înscrisuri ( filele 8-15 dosar).

Legal citat, pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare prin care a arătat că în fapt, prin hotărârea nr. 75 din 31.10.2011 s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața de teren expropriată conform HG 743/2010 astfel cum a fost modificată și completată prin HG 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamanta figurând înscrisă la poziția nr. 249 cu suprafața de 1589 mp teren, identică cu parcela nr._, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 1961 lei.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.

Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

In conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza corn. Șcheia.

Nu este întemeiată pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri în sumă de 25 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul corn. Șcheia la locul numit "Dealul Vechi", are destinația de teren arabil, nu beneficiază de nici un fel de utilități, rețelele de energie electrică, apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune fiind inexistente, iar distanța față de mijloacele de transport în comun și de unitățile comerciale din zonă este de peste 500 m, în timp ce distanța față de cartierele rezidențiale este de cea 1 km. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamantă este nejustificată.

De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere .

Sub acest aspect, a precizat că numai suprafața individualizată în hotărârea contestată se află pe coridorul de expropriere, iar suprafețele de 578 m.p. și 3833 m.p. teren rămase în patrimoniul reclamantei nu sunt afectate de lucrările de investiții executate de expropriator sau de zona de protecție a investiției.

Nu pot fi acordate despăgubiri pentru "câștigul nerealizat din punct de vedere al terenului privit ca investiție" (realizarea unei construcții sau înstrăinarea) deoarece la data exproprierii terenul în discuție nu era afectat în mod efectiv realizării vreunei construcții, neexistând nici un înscris care să materializeze intenția de edificare a unei construcții sau posibilitatea reală de înstrăinare a parcelei în discuție, astfel încât valoarea de circulație și eventualele prejudicii generate de expropriere trebuie stabilite în raport de destinația și situația de fapt concretă de la momentul respectiv, iar nu în raport de o destinație ipotetică.

Totodată, fără temei pretinde reclamanta că la calculul despăgubirii ar trebui avut în vedere și beneficiul nerealizat ce ar putea rezulta din cultivarea sau arendarea terenurilor în discuție aceasta întrucât dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, referindu-se la "prejudiciul cauzat proprietarului", nu au în vedere în nici un caz fructele civile, naturale sau industriale ale terenului care ar putea fi percepute în viitor, ci eventualele pagube cauzate proprietarului prin afectarea altor suprafețe învecinate ca urmare a lucrărilor de expropriere. De altfel, nici nu s-ar putea concepe calculul despăgubirilor în raport de beneficiul nerealizat din exploatarea terenului deoarece, la fel ca în cazul oricărei tranzacții translative de proprietate, posibilitățile concrete de exploatare reprezintă un criteriu de determinare a prețului de circulație și nu un element separat care se adaugă acestui preț, iar cuantificarea unui eventual beneficiu nerealizat nici nu este posibilă, un astfel de beneficiu având caracter aleatoriu atât sub aspectul duratei, cât și sub aspectul posibilităților efective de materializare, care depind de factori imprevizibili și imposibil de cuantificat (climă, mod de exploatare, potențial concret de arendare, etc).

Față de apărările sus menționate, consideră că nu este justificată nici pretenția reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.

În dovedirea apărărilor formulate, pârâtul a depus înscrisuri ( filele 27-66 dosar).

Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (filele 69-70 dosar).

În cauză a fost efectuată expertiză tehnică de specialitate, raportul fiind depus la dosar filele 103-119.

Prin sentința civilă nr. 2242 din 19 decembrie 2013, Tribunalul Suceava a admis în parte contestația formulată de contestatoarea P. E., în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, . și . - Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor.

A modificat Hotărârea nr. 75/31.10.2011 emisă de Comisia de verificare a drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor a comunei Șcheia.

A obligat expropriatorul să plătească contestatoarei suma de 11.282 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat în . . – rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din CF_ - în suprafață de 1589 mp.

A respins ca nefondat capătul de cerere de la punctul B din acțiune.

A obligat expropriatorul să plătească contestatoarei suma de 2700 lei cheltuieli de judecată

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr.75 din 31.10.2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de 1.589 mp., identică cu parcela nr._ a Comunei Cadastrale Șcheia, rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.

Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de guvern nr. 614/2011, (poziția nr. 249 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, KM 0+000-Km 13+173”.

Fiind o expropriere pentru cauză de utilitate publică, sunt incidente prevederile art. 481 C.civ. și ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Astfel, potrivit art. 481 C.civ. ”nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire”, iar potrivit art. 44 al. 3 din Constituția României și art. 12 din Protocolul I adițional la CEDO, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatorului.

Tribunalul a reținut și Decizia nr. 9760/01.12.1999 a Î.C.C.J., prin care s-a definit prețul de piață, prevăzut de art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994.

Pentru stabilirea valorii despăgubirii, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 33/1994, instanța a administrat proba cu o expertiză tehnică de specialitate ce a fost efectuată de o comisie compusă din 3 experți, concluzia comună a acestora întemeindu-se pe SIE, informații obținute de la agenții imobiliare, iar pentru determinarea valorii terenurilor expropriate a fost utilizată metoda comparației directe, în conformitate cu dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.

Concluziile expertizei au fost însușite de către toți cei trei experți care au format comisia de evaluare, experți aleși de părți, neavând opinii diferite cu privire la valoarea terenului.

Conform expertizei menționate, (f. 106 dosar), valoarea de piață a suprafeței de 1.589 mp este de 11.282 euro, sens în care se impune obligarea expropriatorului la plata acestei sume către contestatoare.

În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de obligare a expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, Tribunalul a reținut că, art. 16 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ – teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

După cum se poate observa din răspunsul la obiectivul nr. 3 din raportul de expertiză propus de contestator suprafețele de teren rămase neexpropriate pot fi folosite în continuare conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, în următoarele condiții: lotul 1-arabil, 578 mp, căruia i s-a atribuit nr. cadastral_ a rămas fără cale de acces. În condițiile în care, la finalizarea lucrărilor, investitorul va asigura accesul la terenurile rămase neexpropriate, . ca teren agricol deoarece distanța între baza taluzului și limita nord-vest a terenului expropriat este suficientă pentru amenajarea unei căi de acces cu lățimea minimă de 3,50 m pe suprafața expropriată, fără să diminueze suprafața reală utilizabilă rămasă a lotului 1 și . în continuare ca teren agricol; lotul 3-arabil, 3 833 mp, căruia i s-a atribuit nr. cadastral_, are suprafața suficient de mare pentru a putea fi folosit conform categoriei de folosință „arabil” accesul utilajelor agricole se poate face pe drumul de exploatare existent pe latura sud. De asemenea din răspunsul la obiectivul nr. 4 rezultă că din punct de vedere al categoriei de folosință actuale, nu s-a identificat posibilitatea unei schimbări de valoare a terenului rămas în urma exproprierii, argumentele fiind similare cu cele expuse în răspunsul la obiectivul nr.3.

În aceste condiții, față de concluziile expertizei efectuată în cauză, nu se justifică acordarea de daune suplimentare, așa încât capătul de cerere referitor la obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din imposibilitatea utilizării conform cu destinația agricolă a parcelelor afectate de zona de protecție a șoselei de centură și a prejudiciului rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii (pct. B din acțiune), a fost respins ca nefondat.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus, a admis în parte contestația, în sensul celor arătate.

Conform art. 453 N.C.pr.civ., expropriatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat și expertiza, în sumă de 2700 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în calitate de reprezentantă a Statului R..

În motivarea apelului pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în calitate de reprezentantă a Statului R. a arătat că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză.

Astfel în ceea ce privește valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat, aceasta a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative prealabile emiterii hotărârii de expropriere, concluzia contrară a instanței de fond fiind nelegală.

În acest sens, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din Legea nr. 255/2010 sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din Codul fiscal.

În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C. valoarea terenului expropriat a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> Având în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 255/2010 reprezintă norme speciale în materia exproprierii întrucât vizează doar exproprierile necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la art. 1 din lege, în timp ce Legea nr. 33/1994 instituie, în aceeași materie, norme cu caracter general, aplicabile oricărei proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la care nu există reglementări derogatorii, prevederile legii speciale sunt aplicabile cu prioritate în cauză potrivit principiului „specialia generalibus derogant”. Împrejurarea că art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 conține o trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 nu justifică aprecierea instanței de fond în sensul că nu ar fi aplicabile criteriile de evaluare prevăzute de legea specială, ci acelea reglementate de legea generală, concluzia contrară fiind justificată de faptul că în privința reglementărilor din legea generală (art. 21-27) textul art. 22 alin. 3 din legea specială stipulează în mod expres că ele sunt aplicabile doar sub aspectul soluționării acțiunilor prin care se contestă hotărârile de expropriere, adică sub aspect procedural.

În raport de cele arătate, consideră că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative în raport de prețurile estimate prin expertiza notarială valabilă la data emiterii hotărârii de expropriere, context în care cererea de anulare a acestei hotărâri nu se justifică a fi admisă.

Fără temei a reținut instanța de fond că valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză ar reprezenta valoarea de circulație a imobilului în litigiu la data exproprierii și că aceasta ar fi fost calculată conform exigențelor impuse de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit textului de lege sus menționat, la calculul cuantumului despăgubirii experții, precum și instanța de judecată, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, ceea ce înseamnă că pentru stabilirea prețului real de circulație experții trebuiau să se raporteze la tranzacții concrete cu imobile similare întrucât numai tranzacțiile finalizate și materializate prin întocmirea contractelor de vânzare cumpărare pot reflecta în mod real prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele.

În speță, la întocmirea raportului de expertiză nu au fost verificate și identificate nici un fel de tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare terenului expropriat, ci au fost avute în vedere doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte, după aplicarea unor coeficienți de corecție care ar fi trebuit să reflecte deosebirile existente între terenul expropriat și parcelele la care se referă anunțurile de vânzare avute în vedere.

În realitate însă, nu există nici o probă și nici un indiciu din care să rezulte că prețurile menționate în anunțurile de vânzare ar corespunde cu prețurile de tranzacționare efectivă, neputându-se reține că cele dintâi ar avea un caracter cert în contextul în care ele pot forma obiectul unor negocieri între proprietar și potențialii cumpărători sau pot fi influențate de evoluția pieței imobiliare în perioada cuprinsă între data postării ofertei și data încheierii tranzacției efective. Așa fiind, ignorarea prețurilor indicate în contractele autentice de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobile similare nu poate fi justificată prin prisma faptului că prețurile din contracte ar fi fictive, așa cum au insinuat experții, aceasta întrucât caracterul fictiv sau simulat al prețurilor înscrise în acte autentice nu poate fi prezumat, iar potrivit art. 1173 alin. 1 din vechiul cod civil (sub imperiul căruia au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare la care trebuiau să se raporteze experții) actele autentice au deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.

Contrar celor reținute de experți și de prima instanță, există tranzacții efective pe piața imobiliară la care experții aveau obligația să se raporteze și în raport de care se poate stabili prețul de circulație în concordanță cu disp. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, tranzacții conform cărora terenurile situate în extravilanul . valoare de circulație medie de peste 10 ori mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză, valoare practicată în perioada întocmirii raportului de expertiză, ceea ce înseamnă că metoda pentru care au optat experții (respectiv comparația directă doar cu oferte de vânzare, nu și cu oferte de cumpărare sau cu tranzacții efective) nu reflectă situația reală a prețurilor practicate pe piața imobiliară și că nu se justifica în cauză valorificarea concluziilor raportului de expertiză.

În consecință, pentru aplicarea corectă a disp. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 era necesar să fie avute în vedere prețurile concrete de tranzacționare cuprinse în contracte autentice încheiate cu privire la imobile similare iar evaluarea parcelei în discuție să se raporteze la aceste prețuri, obiecțiunile formulate în acest sens la instanța de fond fiind înlăturate în mod nejustificat.

Pe de altă parte, nu se justifică nici înlăturarea obiecțiunilor referitoare la greșita aplicare a coeficienților de individualizare care diferențiază terenul expropriat de terenurile la care se referă ofertele de vânzare avute în vedere de experți. Prin aceste obiecțiuni a explicat în mod punctual și detaliat motivele pentru care coeficienții de individualizare referitori la criteriile localizării, utilităților, topografiei terenului au fost greșit individualizați, aceste obiecțiuni fiind înlăturate de prima instanță prin prisma unor argumente cu caracter general, întemeiate pe opinia și experiența profesională a experților, fără a se ține seama de caracteristicile concrete ale terenului expropriat.

În subsidiar, având în vedere faptul că acțiunea dedusă judecății a fost admisă doar în parte și că valoarea despăgubirilor acordate este cu mult mai mică decât cea solicitată de reclamantă, în cauză se impunea aplicarea art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, cu consecința diminuării mai semnificative a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă și stabilite în sarcina apelantului proporțional cu limitele în care pretențiile reclamanților au fost încuviințate, cu precizare că din această perspectivă dispozițiile legale incidente sunt cele ale art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar nu cele ale art. 453 al. 1 din Codul de procedură civilă, la care se referă motivarea primei instanțe.

Pentru toate argumentele expuse anterior, în temeiul art.480 alin. 2 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de anulare a hotărârii de expropriere și înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina apelantei.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond cu motivarea că aceasta a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 33/1994 care reprezintă cadrul legal în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Chiar dacă Legea 255/2010 este o lege specială, derogatorie, acest lucru vizează alte aspecte legate de momentul transferului dreptului de proprietate, termenele de contestație, etc. și nu modul de soluționare a contestațiilor și stabilirea prețului care, vor fi stabilite conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Raportul de evaluare întocmit de expropriator prin expertul evaluator nu stabilește valoarea de piață a terenului expropriat și nu respectă Standardele Internaționale de Evaluare Anevar. Susține intimata că nici al doilea motiv de nelegalitate nu este întemeiat, apreciind că prețul imobilului expropriat trebuie stabilit în funcție de toți indicatorii de piață imobiliari, cum ar fi caracterul edilitar al zonei, utilitățile, natura zonei, oferta de proprietăți imobiliare similare, echilibrul pieței, prețuri și chirii în zonă similare, tendințe pe piața imobiliară, iar acești indicatori să fie culeși din toate sursele posibile și nu trebuie să se raporteze numai la contractele autentice care nu sunt surse credibile având în vedere diferențele nejustificat de mari între prețurile de vânzare.

Mai arată intimata că și criticile referitoare la cheltuielile de judecată sunt nefondate întrucât instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă în condițiile în care pârâta nu a făcut o cerere reconvențională sau incidentală care să fi fost admisă. Mai mult, concluziile raportului de expertiză au fost însușite în totalitate de către instanța de fond, astfel încât acordarea costurilor acestei probe sunt pe deplin justificate.

Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de apel, Curtea reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 75 din 31 octombrie 2012 emisă de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Șcheia județul Suceava, s-a dispus, în baza prevederilor Legii nr. 255/2010 și ale Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, plata sumei de 1961 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu parcela nr._ compus din teren liber de construcții, în suprafață de 1589 m.p.

Aceasta este Hotărârea contestată în prezentul litigiu, sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite.

Astfel, potrivit prevederilor art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.

Acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (art. 22 alin.3 din Legea nr. 255/2010).

Prin decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a Curții Constituționale s-a stabilit că prevederile art. 22 alin.3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale.

A reținut Curtea Constituțională că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului de proprietate, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât și prin jurisprudența instanței de contencios constituțional.

Despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este dreaptă, nu are un caracter just, deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu, cu valoarea constituțională.

Potrivit prevederilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Raportat la cele stabilite în mod definitiv de instanța de contencios constituțional, în fața instanței de control judiciar s-a administrat proba cu supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, lucrare de specialitate prin care s-a urmărit stabilirea cuantumului despăgubirilor care se cuvin părții reclamante, în calitate de expropriat, prin raportare la un moment contemporan transferului dreptului de proprietate.

Decizia de expropriere a fost emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la data de 14.09.2011, fiind înregistrată sub nr. 1293 (fila 287 dosar apel).

Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite (art.26 alin.1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică).

La stabilirea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite (art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994).

Având în vedere data transferului dreptului de proprietate și criteriile impuse de actul normativ mai sus menționat, în ceea ce privește calculul despăgubirii, instanța de apel a solicitat de la Birourile Notarilor Publici copii de pe contracte de vânzare-cumpărare privind tranzacții cu terenuri situate în extravilanul comunei Șcheia, din perioada 14 iulie – 14 septembrie 2011.

Înscrisurile înaintate de Birourile Notariale au fost comunicate membrilor comisiei de experți, pentru care s-a stabilit, ca la întocmirea lucrării de specialitate, să întocmească două variante: una prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul expropriat, ținând seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială a comunei Șcheia la data exproprierii imobilului, potrivit dispozițiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, ținându-se seama și de tranzacțiile notariale înaintate și a doua prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru imobilul expropriat, având în vedere doar tranzacțiile comunicate.

Prin suplimentul întocmit comisia de experți a răspuns obiectivelor stabilite de instanța de judecată.

Problema care se pune în speță este aceea cum se stabilește prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, criteriu la care prevederile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994 fac trimitere în mod expres, atunci când reglementează asupra calculului cuantumului despăgubirilor care se cuvin expropriatului, aferente imobilului expropriat.

În legătură cu acest aspect, trebuie să evidențiem la început următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 44 alin. 3 din Constituția României, nimeni nu poate fi expropriat, decât cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Art. 481 din Codul civil în vigoare la data emiterii deciziei de expropriere, dispunea în mod clar și neechivoc că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

De asemenea, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, statul are dreptul să exproprieze bunuri pentru cauză de utilitate publică.

Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr.1 este ca această lipsire de proprietate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și rezonabilă, sub aspectul cuantumului, respectiv trebuie să fie făcută cu plata unei compensații corespunzătoare.

Astfel, deposedarea trebuie să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, și anume acelea potrivit cărora orice deposedare implică o obligație de despăgubire a titularului dreptului de proprietate, iar în stabilirea acestei despăgubiri trebuie avut în vedere principiul proporționalității, respectiv necesitatea efectuării testului echilibrului echitabil.

În aceste condiții, făcând aplicarea considerentelor mai sus enunțate și ale dispozițiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, trebuie stabilit care este acea despăgubire dreaptă, efectivă și rezonabilă de care trebuie să beneficieze expropriatul.

Procesul de evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în standardele internaționale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.

Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, ajungându-se la cel mai bun preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de către vânzător și cel mai avantajos preț ce se poate obține, în mod rezonabil, de către cumpărător.

Atunci când analizăm sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel” putem ajunge, fără putință de tăgadă, în mod cert la o singură concluzie: actul normativ special, ce reglementează asupra criteriului de calcul a acestei prime componente a despăgubirii ce se cuvine în cazul exproprierii, a avut în vedere acel preț, rezonabil, normal, comun, firesc, care se obține atunci când tranzacția se desfășoară între un cumpărător și un vânzător prudenți și diligenți.

Actul normativ nu vorbește de prețul cu care se vând imobile de același fel ci de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel.

Or, obișnuit înseamnă: rezonabil, normal, comun, firesc iar, în mod rezonabil, atât vânzătorul cât și cumpărătorul încearcă să obțină cel mai bun preț.

Așa cum au arătat membrii comisiei de experți în cuprinsul lucrării întocmite, prețurile stipulate în tranzacțiile autentice nu reflectă nici un fel de deosebire între imobilele tranzacționate chiar dacă acestea există, caracterul predeterminat, identic și repetitiv al prețului stipulat nepermițând o comparație reală, deoarece examinarea unor prețuri identice nu dă posibilitatea stabilirii asemănărilor și deosebirilor dintre imobilele tranzacționate.

Astfel, o comparație reală, transparentă și adecvată, pe baza prețurilor stipulate în contracte, nu a fost posibilă.

Din totalul tranzacțiilor autentificate analizate de experți un contract consemnează un preț de 0,3 EURO/m.p., identic cu prețul minim notarial, 5 contracte consemnând prețuri sub cel minim notarial iar un singur contract menționează puțin peste această valoare, respectiv 0.37 euro/m.p. Ori, chiar în Calculatorul notarial valabil pentru anul 2011 întocmit de ing. H. L. L. se menționează la punctele 2 și 4 din Capitolul „Ipoteze și condiții limitative” că prețurile propuse sunt rezultatul unei estimări globale a valorii de piață și că sunt prețuri informative minimale care nu țin cont de unicitatea fiecărui imobil.

Nu putem stabili astfel că în mod obișnuit, frecvent, un vânzător încearcă să obțină cel mai mic preț pentru imobilul pe care urmează să îl înstrăineze, sau că, pentru imobilele terenuri din cadrul unei unități administrativ teritoriale, în cazul vânzătorilor, prețul este unul uniform, liniar, plafonat la nivelul cel mai mic sau sub acest nivel și independent de caracteristicile proprii ale fiecărui bun în parte, cum ar fi mărime, localizare, acces, utilități, front stradal etc.

Dacă s-ar adopta această opinie am ajunge practic în situația în care, în urma deposedării de proprietate, expropriatul nu ar primi acea despăgubire, acea compensație corespunzătoare.

Acest drept ar deveni iluzoriu, cu caracter numai teoretic, fiind înfrânte atât legislația națională, inclusiv legea fundamentală a statului român, cât și jurisprudența CEDO, care impun ca deposedarea să fie făcută numai cu dreaptă, cu rezonabilă despăgubire.

Nu este reglementat numai dreptul la despăgubire pur și simplu ci se impune în mod clar și neechivoc ca această despăgubire să fie una dreaptă, respectiv să fie respectat principiul proporționalității.

Atunci când vorbim de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel, trebuie să avem în vedere acea valoare cel mai probabil convenită de cumpărătorii și vânzătorii bunului disponibil pentru cumpărare.

Această valoare nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil preț care va fi plătit pentru terenuri, la o anumită dată, în funcție de caracteristicile proprii ale fiecăruia.

În aceste condiții, în mod corect membrii comisiei de experți au folosit ca metodă de evaluare, pentru stabilirea prețului imobilului expropriat, abordarea prin piață, această metodă fiind practic un proces de obținere a valorii proprietății subiect, prin compararea acesteia cu proprietăți similare care au fost vândute în perioada de referință sau care sunt oferite pentru vânzare, obiecțiunile apelantei fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Această abordare prin piață a fost apreciată, de cei care dețin cunoștințele de specialitate și care au fost desemnați, atât din partea instanțelor de judecată, cât și din partea părților litigante, pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale speței, ca fiind cea mai directă și adecvată abordare ce poate fi aplicată pentru estimarea valorii de piață. Pornind de la definiția valorii de piață conform Standardelor Internaționale de practică în evaluarea bunurilor imobile ca fiind „suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv”, constatăm că aceasta este cea mai apropiată de noțiunea de „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele dintr-o unitate administrativ teritorială” utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994, astfel încât nu pot fi primite nici obiecțiunile apelantei referitore la stabilirea unei alte tipuri de valoare( de investiție, valoare justă, valoare specială, valoarea sinergiei, valoarea de vânzare forțată) sau la efectuarea unui alt tip de evaluare (abordarea prin venit, abordarea prin cost). Nefondate sunt și obiecțiunile apelantei în sensul că pentru luarea în considerare a ofertelor de vânzare se impunea efectuarea de verificări în sensul de a se stabili dacă aceste oferte s-au concretizat efectiv în tranzacții întrucât nu există o obligație legală în acest sens în privința experților. Mai mult, dacă s-ar fi concretizat în tranzacții în perioada de referință, acestea ar fi fost valorificate în această manieră la întocmirea lucrării.

Având în vedere faptul că în setul de tranzacții înaintate, în legătură cu care s-a dezvoltat mai sus în cuprinsul acestor considerente, experții nu au identificat minim trei comparabile adecvate, abordarea prin piață a fost făcută pe baza ofertelor de vânzare, cu aplicarea, bineînțeles, a corecțiilor necesare.

În urma acestei activități complexe, care presupune, așa cum mai sus am arătat, cunoștințe de specialitate, membrii comisiei de experți, în unanimitate au stabilit o valoare de piață de 8 EURO/m.p., respectiv valoarea de 12.712 EURO pentru întreaga suprafață expropriată.

Vorbim practic de o valoarea mai mare decât cea stabilită prin lucrarea întocmită în fața instanței de fond, aspect ce nu are relevanță din punctul de vedere al instanței de control judiciar, atunci când analizează hotărârea atacată, în condițiile în care instanța de apel a fost sesizată cu soluționarea apelului declarat de pârât, iar prevederile art. 481 Cod procedură civilă reglementează un principiu esențial de judecată a căii de atac, respectiv neînrăutățirea situației în propria cale de atac.

În ceea ce privește motivul de apel privind cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, reține Curtea următoarele:

Prin acțiunea introductivă de primă instanță s-a formulat o contestație la hotărârea de expropriere, contestație care a fost admisă de instanța de fond, soluție raportat la care cheltuielile de judecată trebuie acordate în totalitate și nu în funcție de valoarea despăgubirilor stabilite, respectiv după cum s-a acordat cuantumul cerut de partea reclamantă sau un cuantum mai mic.

Acest raționament se impune întrucât pretenția concretă dedusă judecății vizează contestația împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, contestație care este admisă, așa cum mai sus am arătat.

Mai mult, cheltuielile ocazionate de întocmirea raportului de expertiză nu sunt condiționate de valoarea despăgubirilor solicitate, activitatea de cercetare și analiză desfășurată de experți raportându-se la alte criterii cum ar fi: număr suprafețe de teren, amplasament, obiective fixate etc.

De asemenea și activitatea desfășurată de apărător este independentă de valoarea despăgubirilor solicitate, nefiind condiționată în vreun fel de această valoare.

Ca urmare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin.2 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat să plătească intimatei P. E. suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța nr. 74 din 18.01.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București (înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar (DRDP Iași) RO35RNCB_0001, deschis la BCR Iași), cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2242 din 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr._ ), intimați în cauză fiind contestatoarea P. E. (CNP_) și pârâții . și . verificare a Drepturilor de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia.

Obligă apelantul să plătească intimatei P. E. suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. C.E.

Jud. fond: D. D.

Tehnored. D.E.

Ex. 6/18.02.2016

← Expropriere. Decizia nr. 85/2016. Curtea de Apel SUCEAVA		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel... →

Expropriere. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel SUCEAVA