Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 17/2016

Dosar nr._ - revendicare imobiliară -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 17

Ședința publică din 21 ianuarie 2016

Președinte C. G.

Judecător M. M.-C.

Judecător C. E.

Grefier P. L.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta recurentă .” SRL Ciocănești, prin lichidator ACCER IPURL Suceava, în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva deciziei nr. 1158 din 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat L. C. pentru pârâta . SRL Ciocănești, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei după care, avocat L. C. depune la dosar chitanța Seria_/2016 nr. 122 din 20 ianuarie 2016 în valoare de 435 lei și timbru judiciar de 5 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului formulat.

Avocat L. C. precizează că în instanță se prezintă și numitul T. G., în calitate de fost asociat unic al societății și care a fost și titularul schimbului care s-a efectuat și dorește să facă o . precizări în cauză.

Instanța respinge această cerere, cu mențiunea că numitul T. G. nu are delegație la dosar.

Constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, instanța dă cuvântul la dezbateri.

Avocat L. C., pentru pârâta . SRL Ciocănești, solicită admiterea recursului, cu mențiunea că decizia nr. 1158 din 24 septembrie 2015 este nelegală și netemeinică. A arătat că de fapt revendicarea efectuată de către Romsilva ar fi avut la bază art. 1 din Codul silvic din 1962, în sensul de a se constata că amenajamentul silvic constituie baza cadastrului forestier și a titlului de proprietate a statului. Este singurul aspect pe care a motivat reclamanta intimată în susținerea cauzei și pentru care s-a pronunțat atât sentința apelată cât și decizia recurată. Susține că toate aceste sentințe sunt nelegale și netemeinice; că la data de 9 noiembrie 2011 s-a realizat acel schimb de teren, teren care era în proprietatea Primăriei comunei Iacobeni, timp de peste 62 de ani, fiind un teren preluat prin Convenția româno-germană de la proprietari, autori germani. Acea suprafață de teren a fost folosită ca islaz comunal și solicită ca instanța să observe că în expertiza depusă la dosarul de fond concluziile sunt foarte clare și rezultă că, . proprietate clară acel teren. Ca și proprietar, ar fi avut disponibilitatea și posibilitatea să efectueze acel schimb de teren nefiind îngrădit asupra acestui schimb. Mai arată că acea acțiune pornită de către R. Silvică nu ar fi legală și ar fi neîntemeiată, pentru că la bază nu există un titlu de proprietate efectiv a suprafețelor cuprinse în amenajamentul silvic, astfel cum ar fi cerut de fapt și la data respectivă Codul silvic și nici o înscriere în cartea funciară a comunei Iacobeni a unui titlu de proprietate sau un eventual amenajament silvic. Acel amenajament scriptic despre care se face vorbire nu a fost înscris nicăieri. Pe de altă parte, Codul silvic limitează perioada de valabilitate a amenajamentului la cel mult 10 ani. Art. 20 al. 3 prevede: perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani maxim, cu excepția amenajamentelor silvice pentru plopi, salcie ș.a.m.d. care pot fi de 5 sau 10 ani. Nu în ultimul rând, consideră că în mod abuziv, fără acte de proveniență a fost cuprins în amenajamentul silvic din anul 1968, deși el a fost folosit ca izlaz comunal, toloacă, de către comunitatea din Iacobeni, terenul fiind preluat de la etnicii germani ca urmare a Convenției din 1940. Mai mult, acest teren nu a fost destinat niciodată împăduririi, pentru că această suprafață se află în mijlocul comunei Iacobeni, în fața Primăriei, este împrejmuit de ape, trece trenul, deci nu poate fi nici acum și nici în viitor folosit ca și o pădure. Definiția tehnică a amenajamentului silvic arată că acesta reprezintă documentul de bază în gestionarea pădurilor cu conținut tehnico-organizatoric și economic fundamentat ecologic. În acel document scriptic, pentru că nu a existat nici măcar o folosire îndelungată sau niciodată din partea Silvicului, acel amenajament silvic UP VI B.-Orata reiese că această suprafață a fost destinată unui loc de parcare a coloanei IMTF și depozit de material lemnos, ceea ce nu concordă cu scopul amenajamentului silvic, mai ales că după 1989 au fost distruse podurile de acces pe această suprafață, rămânând în gestiunea și proprietatea UAT Brodina. Susține că este o eroare, o forțare, în a obține o suprafață de teren care nu ar fi fost niciodată nici în posesie efectivă legală (pentru că acel teren a fost folosit o perioadă pentru material lemnos pentru locuitorii comunei Iacobeni). După ce . și-a restrâns activitatea privatizându-se și s-a retras de pe acel teren, o dată cu retragerea au demolat și cele două poduri din lemn care asigurau accesul peste râul Bistrița, terenul rămânând fără cale de acces. Acest fapt a dus la o investiție mare din partea societății, din partea proprietarului de bună credință. Ulterior, în întocmirea amenajamentului din 2006, reclamanta intimată nu a depus diligențele necesare și nu a efectuat verificările necesare prealabile, ci a preluat doar scriptic datele din amenajamentele silvice anterioare, cu toate că acestea erau de mult expirate. Mai solicită ca instanța să observe că inclusiv art. 563 Cod civil, cel invocat de instanța de fond ca temei al acțiunii de revendicare a reclamantei, la alin. 3 se referă la dreptul de proprietate dobândit de bună credință. În condițiile legii este pe deplin recunoscut, astfel că din acest articol coroborat cu art. 565 cod civil rezultă indubitabil proprietatea . SRL. Când s-a dat Hotărârea prin care s-a aprobat schimbul de teren reprezentanții se puteau opune unui eventual schimb. Primăria, prin acel schimb a avut un interes, a luat o suprafață de pădure pe munte, suprafață care aparținea domnului T. și a făcut acel schimb și a cedat un teren care nu se folosea decât ca un depozit. Potrivit art. 44 alin. 2 din Constituție „proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege”, deci nu poate veni Silvicul să invoce un așa zis amenajament scriptic în deturnarea proprietății, astfel că înscrierea în cartea funciară cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 888 duce la o proprietate veșnică și legală în condițiile în care, așa cum au arătat, . bună credință acest drept. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr. 1158/2015 a Tribunalului Suceava, schimbarea în totalitate a sentinței nr. 1102/2014 a Judecătoriei Vatra Dornei și în consecință, respingerea acțiunii în revendicare, ca netemeinică și nelegală.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei Vatra Dornei la 31.01.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanta RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava a chemat în judecată pe pârâta . SRL reprezentată de T. G. prin lichidator Accer IPURL Suceava, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să lase în liniștită posesie - Direcției Silvice Suceava, și deplină proprietate - Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, suprafața de 1,9 ha teren înscris în amenajamentul silvic și identificat ca fiind în U.P. VI „B. Orata", u.a. 104 M, Ocolul Silvic Iacobeni, cu cheltuieli de judecată. De asemenea a solicitat introducerea în cauză a Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice în calitate de proprietar al terenului.

În motivare a arătat în esență că este administratorul suprafeței de teren proprietate publică a Statului R., conform prevederilor Hotărârii nr. 229/04.03.2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor — Romsilva, deci titulara unui drept real de sine stătător, ceea ce justifică interesul în promovarea acțiunii.

Terenul este cuprins în amenajamentul silvic începând din anul 1968, fiind identificat ca fiind în U.P. VI „B. Orata", u.a. 104C, Ocolul Silvic Iacobeni, iar în prezent este cuprins tot în amenajamentul silvic al U.P. VI „B. Orata", u.a. 104M, Ocolul Silvic Iacobeni, conform amenajamentului din anul 2006.

Conform art. 7 din Constituția din 1965 în vigoare la data la care apare înscris pentru prima dată terenul în amenajamentul silvic "Bogățiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile si uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport si telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri si locuințe, baza materiala a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sunt proprietate de stat". De asemenea potrivit prevederilor art.1 din Codul silvic din 1962 "Pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat și alcătuiesc fondul forestier al R.P.Române.

Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute în alineatul precedent, care sunt determinate ca atare prin amenajamente silvice".

Prevederi asemănătoare sunt și în Codul silvic din 1996 - Legea nr. 26/1996, în vigoare la data ocupării terenului care la art. 16 prevede că, amenajamentul silvic constituie bază a cadastrului forestier si a titlului de proprietate a statului.

Încă din anul 2000 pârâta în schimb, exercită posesia asupra terenului fără nici un drept și cu rea credință, deși știe că nu are un titlu valabil pentru acest teren, refuzând a recunoaște dreptul de proprietate al Statului R..

Deși a încercat de mai multe ori pe cale amiabilă să soluționeze acest litigiu, pârâta nu a vrut să-i lase în posesie suprafața de teren ce face obiectul prezentei acțiuni.

Terenul, este proprietate publică a statului și este administrat de R. Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Suceava, în calitate de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, conform prevederilor art. 11 alin. 1 din Codul Silvic.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în forma avută la data ocupării terenului, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate al bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare.

Conform prevederilor alin. 5 al aceluiași articol, în litigiile prevăzute la alin. 4 statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor motiv pentru care a solicitat introducerea în cauză.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 – art.484 c. civ.

Pârâta S.C „Ghețarul P. . T. G. prin lichidator Accer IPURL Suceava, prin întâmpinarea formulată în cauză a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a RNP – Direcția Silvică Suceava, cu motivarea că aceasta nu are calitatea de proprietar al terenului revendicat și de asemenea a ridicat excepția nemotivării acțiunii în drept întrucât s-au invocat temeiuri ale Codului civil de la 1864 care nu se mai află în vigoare.

În descrierea situației de fapt pârâta S.C „Ghețarul P. . T. G. prin lichidator Accer IPURL Suceava a arătat că prin Hotărârea Consiului local al comunei Iacobeni nr. 25 din 22.06.2001 a fost aprobat schimbul de teren între . G..

Astfel, T. G. a predat comunei Iacobeni suprafața de_ m.p. teren identic cu ./120 pășune înscrisă în CF nr. 1679 a . schimbul suprafeței de 17.358 m.p. teren înscris în CF nr. 413, 199, 189, 49, 410, 1196, 179, 409 identic cu parc. nou formată nr. 1629/30, teren situat în extravilanul comunei Iacobeni, lângă Calea ferată, râul Bistrița, gara Iacobeni, fără acces pietonal și auto.

Anterior HCL nr.25 din 22.06.2001 a fost întocmit un raport de expertiză tehnică extrajudiciară în vederea identificării și evaluării terenurilor ce au făcut obiectul schimbului avându-se în vedere și documentația cadastrală pentru terenurile ce au făcut obiect al schimbului.

Prin încheierea nr.1090 din 5.11.2001 a BCPI Vatra Dornei în baza HCL nr.25 din 22.06.2001 s-a dispus:

- notarea parcelelor nr. 1629/3 din CF 413, nr.1100/7 din CF 1099, nr.1100/11 si nr.1100/10 din CF 1089, nr.1100/6 si nr.1100/2 din CF.49, nr.1100/9 si nr.1100/1 din CF 410, nr.1100/4 din CF 409, nr.1100/3 din CF 179 si nr.1099/1 din CF 1196 care s-au comasat, apoi s-au redivizat în parcelele nr.1629/30, nr.1629/3, nr.1629/10, 1600, 1100/3, 1100/10, 1100/2, 1100/4 si 1100/1;

- formarea unei noi CF cu nr. 1727 a . care se transcrie . in suprafață de 17.358 mp și intabularea succesiva a dreptului de proprietate, mai întâi pentru Primăria Comunei Iacobeni, iar în final pentru T. G.;

- întabularea dreptului de proprietate a Counei Iacobeni asupra terenului în suprafață de 31.940 mp (. CF 1679 a .>

La data de 09.11.2001 s-a autentificat la BNP Vasilut N. sub nr. 1555/09.11.2001 contractul de donație prin care T. G. a donat către . SRL suprafața de 17.358 mp teren fânaț situat în com. Iacobeni, . . din CF 1727 a .>

Prin încheierea nr.4059/31.07.2007 a BCPI Vatra Dornei s-a notat că . CF 1727 a . devenit imobil cu nr. cad. 1706 format din . de 17.358 mp, pe . CI si C2-haIe metalice, dreptul de proprietate aparținând . SRL.

Asupra terenului a fost instituită ipotecă de către BCR prin contractul de ipotecă nr. 267/17109a din 30.08.2005.

In prezent, terenul face obiectul procedurii de lichidare prevăzute de Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, asupra . SRL fiind deschisă procedura falimentului prin Sentința nr. 769/04.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Suceava.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că din înscrisurile anexate întâmpinării, rezulta că titularul dreptului de proprietate, în limita suprafeței de 17.358 mp, este . SRL.

Prin urmare, posesia asupra acestui teren s-a exercitat de pârâtă cu buna credință, în calitate de proprietar, teren dobândit în baza contractului de donație nr. 1555/09.11.2001 încheiat cu T. G., care la rândul său a dobândit terenul urmare HCL 25/22.06.2001 a Comunei Iacobeni.

Potrivit dispozițiilor art.30 Legea nr.7/1996, în vigoare la data încheierii contractului, dacă în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există in folosul ei, iar conform prevederilor art.20 alin. 2, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, ceea ce în speță nu este cazul.

In conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, pentru imobilelor înscrise în CF, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de Carte funciara, extras prin care se dovedește că terenul este proprietatea . SRL.

Pârâta a mai arătat că reclamanta nu a depus diligențele necesare si nu a efectuat verificările necesare prealabile întocmirii amenajamentului din 2006, ci a preluat date din amenajamentele silvice anterioare, iar terenul obiect al litigiului, a trecut din proprietatea privata a unității administrativ-teritoriale a Comunei Iacobeni in proprietatea persoanei fizice T. G. si ulterior a . SRL.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active cu motivarea că potrivit art. 2 lit. a pct. 1 din HG nr.229/2.03.2009 are atribuția de a asigura integritatea fondului forestier proprietatea publică a statului, iar prin Decizia ICCJ nr. 2165 din 18.03.2005 s-a stabilit că are calitatea procesuală activă în acțiunea în revendicare.

Referitor la nemotivarea în drept a acțiunii reclamanta a arătat că a invocat prev. art.480, art.484 din vechiul cod civil în acord cu prev. art.6 alin.2 cod civil și raportat la împrejurarea potrivit căreia posesia nelegitimă a pârâtei a început înainte de . noului cod civil.

Prin încheierea din 23.05.2013 instanța a respins, ca neîntemeiată excepția lipsei calități procesuale active a reclamantei, cu motivarea că, pe de o parte, conform Deciziei nr. 2165 din 18.03.2005 a ÎCCJ RNP are obligația de a apăra și a asigura integritatea fondului forestier proprietatea statului, atribuție care îi conferă calitatea procesuală activă în acțiunea în revendicare.

Pe de altă parte, prin acțiunea introductivă reclamanta în conformitate cu prev. art.12 alin.4 din Legea nr. 213/1998 a indicat titularul dreptului de proprietate și a solicitat introducerea în cauză a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, parte care a formulat de altfel cerere de intervenție, în interes propriu, cu același obiect ca în acțiunea inițială.

Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice înregistrată la 17.04.2013, în calitate de titular al dreptului de proprietate s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către RNP Direcția Silvică Suceava, iar în motivare s-au reiterat aceleași aspecte ca și în acțiunea reclamantei.

Prin încheierea din 18.04.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, cu motivarea că potrivit art. 12 alin.4 din Legea nr. 203/1998 Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost indicat și de către reclamantă ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.

Potrivit art. 22 c.pr.civ. la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2014, instanța a calificat în drept acțiunea pe disp. art. 563 c.civ. care sunt aplicabile în speță față de prevederile art. 480 c.civ. de la 1864 indicate de reclamantă și a constatat că susținerile pârâtei referitoare la anularea acțiunii pentru neindicarea temeiului de drept, au fost nefondate.

Prin sentința civilă nr. 1102 din data de 4 decembrie 2014, Judecătoria Vatra Dornei a admis acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, privind pe reclamanta RNP Romsilva -Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâta . SRL, prin lichidator Accer IPURL Suceava și cererea de intervenție în interes propriu, intervenient în interes propriu fiind Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și în consecință a obligat pârâta să lase reclamantei liniștita posesie și intervenientului în deplină proprietate suprafața de_ mp teren identic cu parte (_ mp) din imobilul 1706 înscris în CF 1727 Iacobeni și cu parte (322 mp) din parc. 1600 înscrisă în CF II tabula țării și parc. nr. 1629/10 CF 413 a . situat în amenajamentul silvic u.a. 104 M parte din UP VI B. – Orata O.S Iacobeni identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de ing. B. V.; a obligat pârâta să plătească reclamantei RNP Direcția Silvică Suceava suma de 3568 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză tehnică topo întocmit în cauză de expert B. V. s-a stabilit că terenul în litigiu deținut de către pârâta . 17.680 m.p. și se identifică cu parc. nr.1706 provenită din parc.1100/7, 1000/10, 1100/11, 1100/6, 1100/2, 1100/9, 1100/3, 1100/4, 1100/1 înscrise în CF nr.1099, 1089, 49, 410, 409 pentru Knebel Wilhelmine, Stark Franz, Knebel I. și M., parte din parc. nr. 1629/3 din CF 413 înscrisă pentru Localbaknen Bukovaer Actiengesellschaft, parte din parc. nr. 1099/1 și parc. nr.1089 ambele din CF nr.1196 întabulată pentru S. R. din 1859 (anterior fondul Bisericesc Ortodoax al Bucovinei) și parc. nr. 1600 albie râul Bistrița înscrisă în tabelul II Tabula țării.

În cuprinsul înscrierilor succesive efectuate în CF nr.1099, nr.1089, nr.49, nr.410, nr.409, nr.413 a . cum a rezultat din evidențele înaintate la dosar (filele 142 – 160, 198) nu apare ca proprietară .> Cu toate acestea, prin HCL nr.25 din 22.06.2001 a comunei Iacobeni s-a aprobat un schimb de terenuri prin care suprafața de_ m.p. să fie predată de către Consiliul Local Iacobeni către T. G..

Prin documentația topo anexată la HCL nr.25 din 22.06.2001 suprafața de_ m.p. teren fânaț a fost identificată cu parc. nr.1629/30 din CF nr.413 a . în care s-a făcut mențiunea că terenul este proprietatea Primăriei comunei Iacobeni, fără a se indica însă modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de la proprietarul tabular indicat în expertiza topo Localbaknen Bukovaer Actiengesesllshaft.

Prin încheierea nr.1090 din 5.11.2001 a BCPI Vatra Dornei în baza HCL nr.25 din 22.06.2001 s-a dispus:

- formarea unei noi CF cu nr. 1727 a corn. cad. Iacobeni în care se transcrie . in suprafața de 17.358 mp si intabularea succesiva a dreptului de proprietate, mai întâi pentru Primăria Corn. Iacobeni, iar în final pentru T. G. fără să existe o documentație din care să rezulte modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către .> La data de 9.11.2001 s-a încheiat contractul autentic de donație nr.955 a BNP N. V. prin care T. G. a donat terenul în suprafață de 17.358 m.p. dobândit în baza HCL nr. 25 din 22.06.2001 către . SRL al căruia administrator era chiar donatorul.

Astfel în CF nr.1727 a . prezent este înscris dreptul de proprietate pentru . SRL.

Din raportul de expertiză topo efectuat în cauză ca și din documentația anexată acțiunii (filele 5–12 dosar) a rezultat că încă de la nivelul anilor 1968 suprafața de_ m.p. figura în amenajamentele silvice U.P. VI „B. Orata", u.a. 104C, Ocolul Silvic Iacobeni, iar în prezent conform amenajamentului din anul 2006, terenul este cuprins în amenajamentul silvic al U.P. VI „B. Orata", u.a. 104M, Ocolul Silvic Iacobeni.

Conform prev. art.1 din Codul silvic din 1962 "Pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat și alcătuiesc fondul forestier al R.P.Române.

Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute în alineatul precedent, care sunt determinate ca atare prin amenajamente silvice".

Prin urmare, în speță, la nivelul anului 1968 terenul din litigiu făcea parte din fondul forestier național.

Codul silvic din 1996 (Legea nr. 26/1996), art. 16 prevede că, amenajamentul silvic constituie bază a cadastrului forestier si a titlului de proprietate a statului.

Conform art.2 lit. b din Legea nr.18/1991 Fondul forestier național cuprinde toate pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație silvică, iazurilor, albiile pâraielor, precum și terenurilor neproductive, incluse în amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului de proprietate.

Prin urmare, pentru terenurile aflate în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991 redobândirea dreptului de proprietate de către proprietarii deposedați în perioada regimului comunist prin reconstituirea acestuia se putea face numai prin procedura legilor de fond funciar ( Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr. 247/2005).

Prin prezenta acțiune atât reclamanta RNP – Direcția Silvică Suceava (care conform Deciziei nr.2165 din 18.03.2005 a ICCJ justifică calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare), cât și titularul dreptului de proprietate S. român prin Ministerul Finanțelor Publice (care a formulat cerere de intervenție în interes propriu) au solicitat obligarea pârâtei . SRL să recunoască dreptul de proprietate și să lase în liniștită posesie suprafața de_ m.p.

În drept, potrivit art.563 Cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, iar dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.

În cadrul acțiunii în revendicare instanța este ținută să analizeze titlurile de proprietate și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.

Față de situația de fapt reținută mai sus, analizată prin prisma textului de lege enunțat, instanța a constatat că pentru suprafața de teren în litigiu de_ m.p. aflată în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991, în lipsa aplicării procedurii legilor fondului funciar, atât HCL nr. 25 din 22.06.2001 prin care s-a aprobat un schimb de terenuri (fără a se încheia însă ulterior un contract de schimb), cât și contractul de donație autentificat sub nr.955 din 9.11.2001 a BNP N. V. nu pot constitui titluri de proprietate pe care instanța în cadrul acțiunii în revendicare să le considere și să le aprecieze ca fiind preferabile.

Cu alte cuvinte, indiferent de modalitatea în care terenul a fost preluat la stat de la proprietarii tabulari persoane fizice înscrise în CF-urile indicate în raportul de expertiză topo respectiv cu titlu sau fără titlu valabil, (Convenția Româno – Germană publicată în MO nr.254 din 30.10.1940, naționalizare etc.) atâta vreme cât terenul se află în amenajamentele silvice retrocedarea se putea realiza doar cu respectarea procedurilor reglementate de legile funciare.

Distinct de acest aspect, așa cum s-a reținut mai sus, HCL nr.25 din 22.06.2001 Iacobeni a avut la bază un raport de expertiză topo (filele 48-50 dosar) în care s-a făcut referire doar la parc. nr.1629/30 din CF nr.413 în vreme ce prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a dovedit că terenul se identifică cu parte din mai multe parcele topo și din mai multe cărți funciare.

Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 563 c.civ. instanța a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și pe cale de consecință a obligat pârâta să lase reclamantei liniștita posesie și intervenientului în deplină proprietate suprafața de_ mp teren identic cu parte (_ mp) din imobilul 1706 înscris în CF 1727 Iacobeni și cu parte (322 mp) din parc. 1600 înscrisă în CF II tabula țării și parc. nr.1629/10 CF 413 a . situat în amenajamentul silvic u.a. 104 M parte din U:P VI B. – Orata O.S Iacobeni identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de ing. B. V..

În baza art.451, art.453 c.pr.civ. instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei RNP Direcția Silvică Suceava suma de 3568 lei cheltuieli de judecată, justificate cu plata taxei judiciare de timbru (868 lei) și contravaloarea expertiză topo (2700 lei).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta . SRL – societate aflată în insolvență, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că a înțeles să invoce nelegalitatea sentinței de fond, motivat de netemeinicia hotărârii prin contradicția cu faptele stabilite de instanță si cu aplicarea legii, solicitând modificarea ei în temeiul art. 476, art. 477, art. 479 si 480 din Codul de procedură civilă.

Așa cum a arătat, societatea . SRL - aflata in prezent in faliment prin Sentința nr. 769/04.10.2011 pronunțată in dosarul nr._ *, a dobândit proprietatea terenului in discuție prin schimbul unui teren dintre asociații societății la acea vreme (2001) si . nr. 25/22.06.2001 a Consiliului Local al .> Prin încheierea nr. 1090 din data de 05.11.2001 a judecătorului delegat la Cartea Funciara Vatra Doritei, in baza HCL 25/22.06.2001 si a planului de situație întocmit la data de 05.06.2001, s-a dispus:

- notarea parcelelor 1629/3 din CF 413, 1100/7 din CF 1099, 1100/11 si 1100/10 din CF 1089, 1100/6 si 1100/2 din CF 49, 1100/9 si 1100/1 din CF 410,1100/4 din CF 409, 1100/3 din CF 179 si 1099/1 din CF 1196 care s-au comasat, apoi s-au redivizat in parcelele nr. 1629/30, 1629/3, 1629/10, 1600, 1100/3, 1100/10, 1100/2, 1100/4 si 1100/1;

- formarea unei noi CF cu nr. 1727 a . care s-a transcris . in suprafața de 17.358 mp si intabularea succesiva a dreptului de proprietate, mai întâi pentru Primăria . final pentru T. G.;

- întabularea dreptului de proprietate a . in suprafața de 31.940 mp (. CF 1679 a .>

La data de 09.11.2001 s-a autentificat la BNP Vasilut N. sub nr. 1555/09.11.2001 contractul prin care T. G. a donat către . SRL suprafața de 17.358 mp teren fanat situat in com. Iacobeni, . . din CF 1727 a corn. cad. Iacobeni.

Ulterior, societatea aflata in insolventa, precum si d-l T. G. pe terenul din . care face obiectul schimbului intre Primăria Comunei Iacobeni si acesta, a edificat mai multe lucrări si construcții in valoare de peste 1.890.000 lei RON.

Prin încheierea nr. 4059/31.07.2007 a BCPI Vatra Dornei s-a notat ca . CF 1727 a . devenit imobil cu nr. cad. 1706 format din . de 17.358 mp, pe . CI si C2-hale metalice, dreptul de proprietate aparținând . SRL.

Asupra terenului a fost instituita ipoteca de către BCR prin contractul de ipoteca nr. 267/_^a din 30.08.2005.

Terenul in discuție a fost folosit si administrat de . peste 62 de ani fiind folosit ca islaz comunal - toloaca de către comunitatea din Iacobeni.

In mod abuziv (fără acte de proveniența) a fost cuprins in amenajamentul silvic in anul 1968 (deși el era folosit ca islaz comunal - toloaca de către comunitatea din Iacobeni), terenul fiind preluat de la etnicii germani ca urmare a convenției R.-Germane din 1940.

Mai mult, acest teren nu a fost destinat niciodată împăduririi, Primăria Iacobeni a acceptat depozitarea de material lemnos pe aceasta suprafața întrucât acesta a deservit populația cu lemne de foc in toata aceasta perioada.

După ce . si-a restrâns activitatea privatizându-se, s-a retras de pe acest teren, iar odată cu retragerea au demolat si cele doua poduri din lemn care asigurau accesul peste râul Bistrița, terenul rămânând fără cale de acces.

In acesta situație terenul a revenit la vechiul proprietar (Primăria Iacobeni) care a preluat toate imobilele de la germanii repatriați si pe care le-a administrat si le administrează si in prezent cu excepția celor care in mod legal au fost atribuite sau vândute chiriașilor ce au urmat in condițiile legii.

Ulterior s-a efectuat schimbul de teren, iar de atunci, din anul 2001 si pana in anul 2014 nimeni nu a sesizat Primăria, sau actualul proprietar despre un anumit abuz, sau ca ar fi proprietar Ocolul Silvic Iacobeni.

După efectuarea schimbului s-au executat foarte multe lucrări de investiții pentru ca aceasta suprafața de teren sa poată fi utilizata:

1. Realizarea unui dig pe malul râului Bistrița (zid de sprijin cu o înălțime ce pe alocuri depășește 4 m, construit din gabioane metalice cu plasa de sarma împletită așezate pe 3 si 4 rânduri pe pat de fascine, umplute cu piatra de cariera zidita manual, cu umplutura de piatra de diferite dimensiuni care fac legătura intre zidul de sprijin si fundația caii ferate pe o lungime de peste 100 ml si care constituie noul drum (noua cale de acces la aceasta suprafața de teren) pentru ca podurile din lemn au fost demolate lucrarea care se estimează la circa 500.000 ron.

2. Umplutura de piatra concasata pentru realizarea platformei si a drumului de acces pe o suprafața de circa -10.000 mp nivelată si tasata cu o valoare de cca 450.000 ron.

3.Platforma de beton in suprafața de cea 4000 mp in valoare de cca. 400.000 ron

4. Fundații si elevații din beton armat pentru 2 hale metalice:

L =36ml; l= 12ml

L =30 ml; l=8 ml

5. Hala metalica de producție L =36ml; l =12 ml cu acoperiș

metalic cu o valoare de cea 250.000 lei ron

6. Instalații electrice monofazate si trifazate cca 40.000 lei ron

7. împrejmuire cu porți si stâlpi din metal, gard din lemn cu stâlpi impregnate si cherestea de 2 țoli grosime si 2 m înălțime 650 ml cca 250.000 lei ron - Total investiții cca. 1.890.000 lei.

Pe de alta parte, din înscrisurile anexate întâmpinării, a rezultat ca titularul dreptului de proprietate, in limita suprafeței de 17.358 mp, este . SRL.

Posesia asupra acestui teren s-a exercitat cu buna credința, astfel cum este definit de art.586 codul civil, in calitate de proprietar, dobândind acest prerogativ în baza contractului de donație nr. 1555/09.11.2001 încheiat cu T. G., care la rândul sau a dobândit terenul urmare HCL 25/22.06.2001 a Comunei Iacobeni.

Potrivii dispozițiilor art. 30 Legea nr. 7/1996, in vigoare la data încheierii contractului, daca in cartea funciara s-a înscris un drept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, iar conform prevederilor art. 20 alin. 2. drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, ceea ce in speță nu este cazul.

De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 565 codul civil coroborat cu art.557 alin. (2) si alin. (4) codul civil in cazul imobilelor înscrise in cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara, astfel conform extrasului de carte funciara eliberat de BCPI Vatra Dornei la data de 15.02.2013, a rezultat faptul ca terenul este proprietatea . SRL.

Amenajamentele silvice anexate cererii sunt neconforme cu situația juridica actuala a terenurilor cuprinse in acestea. Reclamanta nu a depus diligentele necesare si nu a efectuat verificările necesare prealabile întocmirii amenajamentului din 2006, ci a preluat date din amenajamentele silvice anterioare. In speța, terenul obiect al litigiului, a trecut din proprietatea privata a unității administrativ-teritoriale a Comunei Iacobeni in proprietatea persoanei fizice T. G. si ulterior a . SRL anterior întocmirii de către reclamanți a amenajamentului silvic din 2006. Reclamanta in mod eronat a trecut in amenajamentul silvic întocmit in anul 2006, suprafața de teren de 17.358 mp înstrăinata de către . cere relații de la aceasta instituție.

Expertiza judiciara realizata pentru aceasta cauza, la fel ca si prima instanța de judecata, a evitat sa se refere la perioada de la 1940 pana la 1968, neefectuând o minima cercetare pentru aceasta perioada, considerând reclamanta ca un adevărat proprietar in detrimentul ei, deposedând in mod ilegal proprietarii acestor suprafețe.

Nu în ultimul rând, a solicitat a se observa ca inclusiv art. 563 cod civil, cel invocat de instanța de judecata ca temei al acțiunii de revendicare a reclamantei, la alin. (3) prevede ca dreptul de proprietate dobândit cu buna credința, in condițiile legii este pe deplin recunoscut, astfel ca din acest articol coroborat cu art.565 cod civil, rezulta indubitabil proprietatea . SRL.

Astfel, atunci când obiectul contractului este un drept real ce poarta asupra unui imobil tabular, transferul dreptului de proprietate are loc numai prin înscrierea in cartea funciara, efectuata în baza actului justificativ.

Regula aceasta este stabilita prin aplicarea mai multor dispoziții legale. In primul rând, art. 1676 Noul Cod Civil prevede ca în materie de vânzare de imobile, strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusa dispozițiilor de carte funciara.

In plus, art. 885 Noul Cod Civil stipulează ca "drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobândesc, atât intre parți, cat si fața de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciara"”, iar art. 888 Noul Cod Civil statuează cu titlu de principiu ca "înscrierea in cartea funciara se efectuează in baza înscrisului autentic notarial".

Prin urmare, doua sunt condițiile pe care părțile le au de îndeplinit pentru ca proprietatea imobilului tabular sa se strămute de la vânzător la cumpărător.

Pe de o parte, contractul trebuie sa fie încheiat numai in forma autentica notariala - deci transferul proprietății este condiționat de respectarea unei anumite forme - si, pe de alta parte, este necesara înscrierea acestuia in cartea funciara.

Cele doua condiții sunt indisolubil legate, îndeplinirea celei de-a doua fiind subordonata îndeplinirii celei dintâi. Mai mult, ele trebuie sa fie respectate in mod cumulativ, nefiind suficienta doar încheierea contractului in forma autentica notariala după cum nu este suficienta si nici posibila numai înscrierea in cartea funciara in lipsa unui înscris autentic - astfel ca societatea . SRL a îndeplinit cele doua condiții.

Art. 557 Noul Cod civil prevede următoarele: 1). Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși. 2). În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ. 3). Prin lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate. 4). Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888 Noul cod civil.

După cum se observă, la modurile prevăzute de vechiul Cod civil s-au mai adăugat în noul Cod civil hotărârea judecătorească și actul administrativ (art.557 alin. 1 și alin. 2).

De remarcat faptul că această nouă reglementare a fost preluată din doctrină, care, în mod constant, a considerat că hotărârea judecătorească si/sau actul administrativ este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, chiar în lipsa unei prevederi exprese din Codul civil, atunci când aceasta este constitutivă sau translativă de proprietate (art.888 Noul Cod Civil).

Tot asemenea, înscrierea în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor legale, a bunurilor imobile este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, ceea ce corespunde efectului constitutiv al întabulării - reglementare nouă - alin. (4) al art.557 Noul Cod Civil.

Potrivit articolului 44 alin. 2 din Constituția Romanici „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege". In practica curenta, contractele autentice având ca obiect vânzarea unui bun imobil rețin transferul acestui drept, atunci când nu exista o convenție contrara a părtilor, la data semnării contractului, fiind deplin aplicabile prevederile art. 1674 (N) Cod Civil. Referitele prevederi ale NCC rețin: „Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă”.

Singura problema este, in raport cu prevederile art. 557 (N) Cod Civil, ca momentul dobândirii dreptului de proprietate este reglementat in mod expres, astfel art. 557 alin. 4 (N) Cod Civil retine: „Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888”.

D. urmare, se poate concluziona ca dreptul la proprietate, cu privire la acest bun imobil, nu a fost dobândit de societatea . SRL la data semnării contractului de schimb, ori la un alt moment convenit de părti ci, ipso lege, la data realizării formalităților de înscriere in cartea funciara.

F. de acestea, dat fiind intervenită si prescripția de 5 ani data de art.909 alin.2 cod civil, fiind imposibil de exercitat de către reclamanta acțiunea in rectificare tabulara, față de cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile atacate si sa se dispună respingerea acțiunii in revendicare, ca netemeinica si nelegala.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței civile atacate.

În motivare a arătat că potrivit prevederilor art. 563 Cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, iar dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.

În cazul acțiunii în revendicare instanța este ținută să analizeze titlurile de proprietate și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.

Din expertiza efectuată în cauză și celelalte înscrisuri depuse la dosar, a rezultat că terenul obiect al prezentei acțiuni este cuprins în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Iacobeni, U.P.VI "B. Orata", u.a 104C încă din anul 1968, iar în prezent, conform amenajamentului silvic din anul 2006 în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Iacobeni, U.P. VI "B. Orata", ua 104M.

Din punct de vedere al cadastrului general terenul se identifică cu . ./10, 1100/11, 1100/6, 110/2, 1100/9, 1100/3, 1100/4, 1100/1 înscrise în C.F. nr. 1099, 1089, 49, 410, 409 pentru Knebel Wilhelmine, Stark Franz, Knebel I. și M., parte din . C.F. 413 înscrisă pentru Localbaknen Bucovaer Actiengesellschaft, parte din . și . C.F. nr. 1196 intabulată S. R. din anul 1859 și . Bistrița înscrisă în tabelul II Tabula țării.

În cuprinsul înscrierilor succesive efectuate în C.F. 1099, 1089, 49, 410, 409 și 413 a comunei cadastrale Iacobeni, așa cum a rezultat din evidențele înaintate la dosar (filele 142 - 160,198) nu apare ca proprietară tabulară .> Analizând titlurile de proprietate ale Statului R. și al S.C. "Ghețarul P. Corn" S.RX. instanța de fond a reținut că:

a) In ceea ce privește titlul Statului R..

Potrivit art. 7 din Constituția din 1965 în vigoare la data la care terenul apare înscris pentru prima dată terenul în amenajamentul silvic "Bogățiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile si uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport si telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri si locuințe, baza materiala a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sunt proprietate de stat". De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 din Codul silvic din 1962 "Pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultura, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat si alcătuiesc fondul forestier al R.P. Romane”.

Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute în alineatul precedent, care sunt determinate ca atare prin amenajamente silvice".

De asemenea, potrivit alin. b al art. 2 din Legea nr. 18/1991, în funcție de destinație, terenurile sunt: ... "terenuri cu destinație forestieră, și anume: terenuri împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenuri destinate împăduririlor și cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torent - dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice".

Conform acestor dispoziții legale, pentru ca un teren să aibă destinație forestieră nu este obligatoriu ca el să fie împădurit, ci să fie cuprins în amenajamentul silvic.

Prin urmare, pentru terenurile aflate în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991 redobândirea dreptului de proprietate de către proprietarii deposedați în perioada regimului comunist, reconstituirea acestuia se putea face numai prin procedura legilor fondului funciar.

b) In ceea ce privește titlul S.C "Ghețarul P. ..

Cu toate că nu apare ca proprietară tabulară . Consiliului Local nr. 25/22.06.2001 a comunei Iacobeni, a fost aprobat un schimb de terenuri prin care suprafața de_ mp să fie predată de către Consiliul Local Iacobeni către T. G..

Din documentația topo anexată la Hotărârea Consiliului Local nr. 25/22.06.2001 a rezultat că suprafața de 17.358 mp teren fanat a fost identificată cu . din C.F. nr. 413 a comunei cadastrale Iacobeni, documentație în care s-a făcut mențiunea că terenul este proprietatea Primăriei Iacobeni, fără a se indica însă modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de la vechiul proprietar tabular Localbaknen Bucovaer Actiengesellschaft.

Prin încheierea nr. 1090 din 05.11.2011 a B.C.P.L Vatra Dornei în baza H.C.L. nr. 25 din 22.06.2001 s-a dispus:

- notarea parcelelor nr. 1629/3 din CF. 413, nr. 1100/7 din C.F. 1099, 1100/11 și 1100/10 din CF. 1089, nr. 1100/6 și 1100/2 din CJF. 49, nr. 1100/9 și 1100/1 din C.F. 410, nr. 1100/4 din C.F. 409, 1100/3 din CF. 179 și nr. 1099 din C.F. 1196 care s-au comasat, apoi s-au redivizat în parcelele 1629/30, 1629/3, 1629/10, 1600, 1100/3, 1100/10. 1100/2, 1100/4 și 1100/1;

- formarea unei noi C.F. cu nr. 1717 a comunei cadastrale Iacobeni în care s-a transcris . categoria fanat în suprafață de 17.358 mp și intabularea succesivă a dreptului de proprietate, mai întâi pentru Primăria Comunei Iacobeni, iar în final pentru T. G. fără să existe o documentație din care să rezulte modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către .> Parcelele nr. 1100/7, 1100/10, 1100/11, 1100/10, 1100/6, 1100/2, 1100/9, 1100/3, 1100/4 și 1100/1 înscrise în C.F. nr. 1099, 1089, 49, 410, 409, 410, toate intabulate pentru diverși cetățeni români repatriați și parcelele 1629/3 parte din CF. 413 intabulată pe pentru Localbaknen Bucovaer Aktiengesellschaft au devenit proprietate a Statului R. conform Convenției între Guvernul Regal R. și Guvernul Reichului G. privitoare la repatrierea populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea, în Germania, publicat în Monitorul oficial partea I, nr. 254 din 30 octombrie 1940.

Art. 7 din Convenție prevede că "Averea care rămâne va fi preluată de S. R. ca valoare care rezultă din listă” și "Din preluarea bunurilor repatriaților de către S. R., rezultă o datorie a Statului R. față de Reichul G., egală cu valoarea în lei a bunurilor evaluate”.

De asemenea, conform prevederilor acestui articol S. R. va plăti Statului G. contravaloarea acestor bunuri

Rezultă că bunurile cetățenilor germani repatriați au devenit proprietate publică a Statului R..

Pârâta nu a prezentat nici un document prin care să facă dovada faptului că acest teren a trecut din proprietatea publică a Statului R. în proprietate privată a comunei Iacobeni.

La data de 09.11.2001 s-a încheiat contractul autentic de donație nr. 595 a B.N.P. N. V. prin care T. G. a donat terenul în suprafață de 17.358 mp dobândit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 25 din 22.06.2001 către S.C. "Ghețarul P. ..

Față de situația de fapt rezultată în urma analizării titlurilor de proprietate instanța de fond a dat eficiență titlului de proprietate al Statului R., acesta fiind mai bine caracterizat, deoarece suprafața în litigiu se afla în amenajamentele silvice la nivelul anului 1991, iar în lipsa aplicării procedurilor instituite de legile fondului funciar, atât Hotărârea Consiliului Local nr. 25/22.06.2001 prin care s-a aprobat un schimb de terenuri - fără ca ulterior să se încheie un contract de schimb, cât și Contractul autentic de donație nr. 595 a B.N.P. N. V. nu pot constitui titluri de proprietate pe care instanța în cadrul acțiunii în revendicare să le considere și să le aprecieze ca fiind preferabile.

Cu alte cuvinte, indiferent de modalitatea în care terenul a fost preluat la stat de la proprietarii tabulari persoane fizice înscrise în C.F. - urile indicate în raportul de expertiză topo, respectiv cu titlu sau fără titlu valabil, atâta vreme cât terenul se află în amenajamentele silvice retrocedarea se putea realiza doar cu respectarea procedurilor reglementate de legile fondului funciar.

Distinct de acest aspect, Hotărârea Consiliului Local Iacobeni nr. 25/22.06.2001, a avut la bază un raport de expertiză topo în care s-a făcut referire doar la . din C.F. nr. 413, în vreme ce prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a dovedit că terenul se identifică cu parte din mai multe parcele topo și cărți funciare.

Susținerea pârâtei precum că amenajamentele silvice anexate cererii nu sunt conforme cu situația juridică actuală a terenurilor cuprinse în acestea, întrucât Direcția Silvică Suceava nu a depus diligentele necesare și nu a efectuat verificările necesare prealabile întocmirii amenajamentului din anul 2006, ci a preluat date din amenajamentele silvice anterioare, și a trecut în amenajamentul silvic din anul 2006 și această suprafață de teren, deși a trecut din proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale Iacobeni în proprietatea persoanei fizice T. G. și ulterior S.C. „Ghețarul P. .., fără a cere acestei instituții relații, a fost nefondată si aberantă.

Astfel, terenurile înscrise în amenajamentele silvice sunt proprietate publică a statului, și conform Codului silvic (art.11) sunt administrate de R. Națională a Pădurilor - Romsilva, deci suprafața de teren obiect a prezentei acțiuni, nu avea cum fi proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale Iacobeni.

Scoaterea terenurilor din fondul forestier național proprietate publică a statului se poate face numai în baza legilor fondului funciar, trecerea efectivă a terenurilor în proprietate privată fiind facută cu ocazia punerii în posesie (art. 24 din Legea nr. 1/2000).

Cu ocazia reamenajărilor care se efectuează din 10 în 10 ani, în amendamente se operează scoaterile de suprafețe reconstituite în baza legilor fondului funciar, în baza proceselor verbale de punere în posesie.

Cum suprafața de teren obiect a prezentei acțiuni nu a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, aceasta nu a fost scoasă din amenajamentul silvic.

A precizat că într-un dosar având obiect identic, prin Sentința civilă nr. 1177/18.12.2014 a Judecătoriei Vatra Domei în dosar nr._, irevocabilă prin Decizia nr. 239/17.04.2015, acțiunea formulată de Direcția Silvică Suceava a fost admisă.

Ceilalți intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 10 iunie 2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale funcționale a Secției a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1 din data de 10 iunie 2015, Tribunalul Suceava – Secția a –II-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a instanței de soluționare a apelului formulat de către pârâta . în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1102 din data de 04 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, intimată fiind reclamanta RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul în nume propriu MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Suceava.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale funcționale a instanței de judecată, este o excepție de procedură, privind condițiile esențiale de promovare a unei cereri de chemare în judecată, este o excepție absolută, cercetarea ei fiind instituită în respectarea unor interese generale de înfăptuire a justiției și privește încălcarea unor norme de ordine publică, astfel că instanța este obligată să verifice, cu prioritate, față de fondul cauzei, îndeplinirea acestei condiții esențiale. In același timp, excepția necompetenței materiale funcționale a instanței este o excepție dilatorie, putând împiedica, în caz de admitere, judecata pe fond a cauzei de către prezenta instanță, ca atare analiza ei impunându-se a se face cu prioritate față de alte aspecte legate de procedură și fond.

Art. 158 C.proc.civ. statuează că atunci când în fața instanție de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă.

Instanța a constatat că obiectul cauzei îl reprezintă revendicare imobiliară, speța vizând obligarea pârâtei, societate comercială, la a lăsa in deplină proprietate si liniștită posesie o suprafața de teren înscrisă in amenajamentul silvic.

Prezenta instanță, competentă a soluționa litigii intre profesioniști, a constatat că litigiul dedus judecății nu este unul intre profesioniști, in înțelesul art.2 pct. I lit. a C.pr.civ. de la 1865, in forma in vigoare la data investirii instanței, ci de natură civilă.

In calificarea naturii litigiului, Tribunalul a considerat că este necesar a se verifica dacă faptul juridic dedus judecății vizează sau nu raporturi între profesioniști, in accepțiunea art. 3 C.civ., întrucât numai in măsura in care actul de față are natura unui act intre profesioniști, litigiul poate fi considerat ca fiind de competența prezentului complet.

Astfel, potrivit art.3 alin.2 si 3 C.civ., „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă in producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.”

Or, litigiul de față, urmărind obligarea pârâtei, in calitate de profesionist, la a lăsa in deplină proprietate si liniștită posesie o suprafața de teren, nu se încadrează în nici una din variantele de mai sus, astfel încât nu se poate considera ca s-a dedus judecății un raport între profesioniști.

Din actele dosarului a rezultat că prezentul litigiu este unul de natură pur civilă, iar nu unul care vizează raporturile dintre profesioniști, motiv pentru care Tribunalul a admis excepția necompeteneței funcționale a Secției II civile – complete specializate în judecarea cauzelor cu profesioniști, invocată de instanță, din oficiu.

Pe cale de consecință, instanța a declinat competența de soluționare a apelului formulat de către pârâta . în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1102 din data de 04 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, intimată fiind reclamanta RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul în nume propriu MFP - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava – Secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția I civilă sub nr._ .

Prin decizia nr. 1158 din 24 septembrie 2015 Tribunalul Suceava a respins apelul declarat de către pârâta .” SRL – prin T. G. – . și prin lichidator ACCERR IPURL Suceava – Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1102 din data de 4 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind reclamanta RNP – Direcția Silvică Suceava, pârâtul S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice București și intervenienta în nume propriu MFP – Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, ca nefondat.

Apelul este nefondat.

În mod corect prima instanță a acordat preferabilitate titlului reclamantei și intervenientului în interes propriu, în detrimentul celui prezentat de către pârâtă.

Astfel, în ceea ce privește situația juridică în timp a terenului în litigiu, s-a reținut prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert B. V. că din punct de vedere tabular se identifică cu . din parcelele nr. 1100/7, 1000/10, 1100/11, 1100/6, 1100/2, 1100/9, 1100/3, 1100/4, 1100/1 înscrise în CF nr.1099, 1089, 49, 410, 409 pentru Knebel Wilhelmine, Stark Franz, Knebel I. și M., cu parte din . din CF 413 înscrisă pentru Localbaknen Bukovaer Actiengesellschaft, cu parte din . și . din CF nr.1196 întabulată pentru S. R. din 1859 (anterior Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei) și . râul Bistrița înscrisă în tabelul II Tabula țării (fila 114).

S-a mai reținut prin același raport de expertiză că începând cu anul 1968 terenul în litigiu a fost inclus în amenajamentul silvic, în a cărui descriere parcelară terenul apare ca spațiu de depozitare material lemnos, utilizat anterior de către Întreprinderea Forestieră Iacobeni ca urmare a naționalizării din anul 1948, fiind inclus inițial în amenajamentul silvic U.P. VI „B. Orata", u.a. 104C, Ocolul Silvic Iacobeni, iar în prezent, conform amenajamentului din anul 2006, fiind cuprins în amenajamentul silvic al U.P. VI „B. Orata", u.a. 104M, Ocolul Silvic Iacobeni.

Situația juridică reținută nu a fost contestată de către pârâta-apelantă, aceasta criticând numai caracterul abuziv al preluării, invocând că ar fi fost cuprins în amenajamentul silvic fără acte de proveniență, apărare care nu poate fi acceptată, după cum se va arăta în continuare.

În raport de legislația actuală, în speță sunt incidente mai multe dispoziții legale, cum corect a reținut și prima instanță.

Astfel, conform prevederilor art.1 din Codul silvic din 1962 "Pădurile și terenurile afectate împăduririi sau care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație, forestiere, constituie proprietate de stat și alcătuiesc fondul forestier al R.P. Române. Fac parte din fondul forestier acele suprafețe prevăzute în alineatul precedent, care sunt determinate ca atare prin amenajamente silvice".

Potrivit prevederilor din Constituția României, „Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice”.

Conform art. 2 lit. b din Legea nr.18/1991 „Fondul forestier național cuprinde toate pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului de proprietate”.

În același sens, Legea nr. 18/1991 a prevăzut prin art. 35, coroborat cu art. 5, că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietate publică a statului.

Codul silvic inițial, din 1996 (Legea nr. 26/1996) la art. 16 a prevăzut că amenajamentul silvic constituie bază a cadastrului forestier si a titlului de proprietate al statului.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 46/2008 (codul silvic actual), printre bunurile de interes național se numără și fondul forestier național, care este constituit, potrivit art. 1 alin. 1 din Lege, din totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior.

Văzând așadar regimul său juridic actual, terenul în litigiu este supus legilor speciale de reparație, astfel că cel ce se pretinde proprietarul unui asemenea bun nu poate face dovada dreptului său decât cu titlul de proprietate emis în procedura specială la care face trimitere legea sub incidența căreia se află.

Cu alte cuvinte, indiferent de modalitatea în care terenul a fost preluat la stat de la proprietarii tabulari-persoane fizice înscrise în CF-urile indicate în raportul de expertiză topo, respectiv cu titlu sau fără titlu valabil (Convenția Româno – Germană publicată în MO nr.254 din 30.10.1940, naționalizare, etc.) atâta vreme cât terenul se află în amenajamentele silvice retrocedarea se putea realiza doar cu respectarea procedurilor reglementate de legile speciale funciare, cum corect a reținut și prima instanță.

Or, în ceea ce-l privește pe pârât, acesta se prevalează de contractul de donație autentificat sub nr. 1555/09.11.2001 la BNP V. N. încheiat cu T. G., donatarul dobândind terenul printr-un schimb încheiat cu Primăria . HCL nr. 25/22. 06. 2001, fără a rezulta din această hotărâre de consiliu local prin ce modalitate a dobândit Primăria dreptul de proprietate asupra terenului.

Date fiind aceste tranzacții succesive, interesează titlul de proprietate al primului înstrăinător- Primăria . nu a prezentat nici un document prin care să facă dovada trecerii terenului de la stat sau de la proprietarii tabulari în proprietatea privată a Comunei, autoarea sa inițială.

În acest context, pârâta nu poate invoca dispozițiile art. 30 din legea 7/1996, conform cărora „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real in folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există in folosul ei”, sau prevederile art. 20 alin. 2 din Lege în sensul că „drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara”, bazându-se pe înscrierea antecesoarei sale în anul 2001 cu prilejul schimbului, iar a sa în anul 2007, în lipsa unui titlu valabil, deoarece înscrierea în cartea funciară în sistemul legii 7/1996 nu este prin ea însăși (eo ipso) constitutivă de drepturi, adică nu este destinată să remedieze nevalabilitatea actului viciat și nici să suplinească lipsa totală a actului, asigurând numai opozabilitatea erga omnes a dreptului tabular.

Deci, principiul publicității materiale consacrat de textul de lege nu este unul absolut, cuprinsul cărții funciare fiind la adăpost numai până la proba contrară, producând efecte numai sub condiția și în măsura în care actul sau faptul juridic generator este apt să-l producă.

Or, lipsind titlul antecesoarei pârâtei, Primăria . relevanță simplul fapt al posesiei acesteia, posesie care nu putea deci legitima schimbul, este evident că pârâta nu poate opune donația, fiind afectat și dreptul donatorului, acesta primind un bun cu privire la care coschimbașa nu putea dispune.

Referirile pârâtei în acest context la dispozițiile din noul cod civil nu pot fi avute în vedere întrucât nu sunt aplicabile, art. 56 din Legea 71/2011de punere în aplicare a noului cod civil prevăzând expres că „Dispozițiile art. 557 alin. (4), art. 565, art. 885 alin. (1) și art. 886 din Codul civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți”; în același sens, art. 76 din același act normativ prevăzând că „Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil”.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici referirile pârâtei la dispozițiile art. 563 alin 3 din noul cod civil privind buna credință, câtă vreme pârâta motivează buna sa credință pe dispozițiile art. 586 din noul cod civil, text de lege străin speței, vizându-l pe autorul de bună-credință a unei lucrări pe terenul altuia cu consecințe pe planul dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială.

Pentru considerentele învederate, în limitele criticilor invocate găsite nefondate și în baza art. 296 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul a respins ca atare apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs .” SRL Ciocănești, prin lichidator ACCER IPURL Suceava.

În motivarea recursului invocă nelegalitatea sentinței de fond, motivat de netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță și cu aplicarea legii, solicitând modificarea ei în temeiul art. 304, alin. 8, și alin. 9 din Codul de procedură civilă.

Susține că societatea . SRL a dobândit proprietatea terenului în discuție prin schimbul unui teren dintre asociații societății la acea vreme (2001) și . nr. 25/22.06.2001 a Consiliului Local al . nr. 1090 din data de 05.11.2001 a Judecătorului delegat la Cartea Funciara Vatra Dornei, în baza HCL 25/22.06.2001 și a planului de situație întocmit la data de 05.06.2001, s-a dispus:

- notarea parcelelor 1629/3 din CF 413, 1100/7 din CF 1099, 1100/11 și 1100/10 din CF 1089, 1100/6 și 1100/2 din CF 49, 1100/9 și 1100/1 din CF 410, 1100/4 din CF 409, 1100/3 din CF 179 și 1099/1 din CF 1196 care s-au comasat, apoi s-au redivizat în parcelele nr. 1629/30, 1629/3, 1629/10, 1600, 1100/3, 1100/10, 1100/2, 1100/4 și 1100/1;

- formarea unei noi CF cu nr. 1727 a corn. cad. Iacobeni în care se transcrie . în suprafața de 17.358 mp și intabularea succesivă a dreptului de proprietate, mai întâi pentru Primăria . final pentru T. G.;

- intabularea dreptului de proprietate a . în suprafață de 31.940 mp (. CF 1679 a .>

La data de 09.11.2001 se autentifica la BNP V. N. sub nr. 1555/09.11.2001 contractul prin care T. G. donează către . SRL suprafața de 17.358 mp teren fânaț situat în com Iacobeni, . . din CF 1727 a .>

Ulterior, societatea aflată în insolvență, precum și dl. T. G. pe terenul din . care face obiectul schimbului între Primăria Comunei Iacobeni și acesta, a edificat mai multe lucrări și construcții în valoare de peste 1.890.000 lei RON.

Prin încheierea nr. 4059/31.07.2007 a BCPI Vatra Dornei se notează că . CF 1727 a . devenit imobil cu nr. cad. 1706 format din . de 17.358 mp. pe . C 1 și C 2 - hale metalice, dreptul de proprietate aparținând . SRL.

Asupra terenului a fost instituită ipoteca de către BCR prin contractul de ipoteca nr. 267/_ din 30.08.2005.

Terenul în discuție a fost folosit și administrat de . peste 62 de ani fiind folosit ca islaz comunal-toloaca de către comunitatea din Iacobeni.

Terenul a revenit la vechiul proprietar (Primăria Iacobeni) care a preluat toate imobilele de la germanii repatriați și pe care le-a administrat și le administrează și în prezent cu excepția celor care în mod legal au fost atribuite sau vândute chiriașilor ce au urmat în condițiile legii.

Ulterior s-a efectuat schimbul de teren, iar de atunci, din anul 2001 și până în anul 2014 nimeni nu a sesizat Primăria, sau actualul proprietar despre un anumit abuz, sau că ar fi proprietar Ocolul Silvic Iacobeni.

După efectuarea schimbului s-au executat foarte multe lucrări de investiții pentru ca această suprafață de teren să poată fi utilizată.

Pe de altă parte din extrasele de carte funciară rezultă că titularul dreptului de proprietate, în limita suprafeței de_ mp, este . SRL.

Posesia asupra acestui teren s-a exercitat cu buna credință, în calitate de proprietar, dobândind acest prerogativ în baza contractului de donație nr. 1555/09.11.2001 încheiat cu T. G., care la rândul său a dobândit terenul urmare HCL 25/22.06.2001 a Comunei Iacobeni.

Potrivit dispozițiilor art. 30 Legea nr. 7/1996, în vigoare la data încheierii contractului, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există in folosul ei, iar conform prevederilor art. 20 alin. 2, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, ceea ce în speță nu este cazul.

Referitor la sentința apelată și la decizia recurată, consideră că se invocă greșit Titlul de proprietate al reclamantei, ca pornit din Amenajamentele silvice anexate cererii de chemare în judecată, deoarece acestea sunt neconforme cu situația juridică actuală a terenurilor cuprinse în acestea.

Titlul de proprietate pentru amenajamentele silvice în favoarea statului rezultă din combinarea Legii nr. 204/1947 pentru apărarea fondului forestier cu dispozițiile constituțiilor din 1948, 1952 și 1965, care au instituit proprietatea de stat asupra pădurilor. Aceste acte normative au fost în vigoare iar practica judiciară le-a considerat ca având efecte asupra dobândirii proprietății în temeiul legii, dar așa cum reiese din actele depuse, nu există un Titlu de Proprietate efectiv al suprafețelor cuprinse în Amenajamentul Silvic și nici o înscriere în cartea funciară a Comunei Iacobeni a unui titlu de proprietate sau a unui eventual amenajament silvic care să ateste dreptul de proprietate al reclamantei.

Pe de altă parte chiar codul silvic limitează perioada de valabilitate a amenajamentului silvic la cel mult 10 ani:

Art. 20. - (1) Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unități de producție și/sau de proiecție, cu respectarea normelor tehnice de amenajare.

(2) Normele tehnice prevăzute la alin. (1) se elaborează de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultura, cu respectarea următoarelor principii;

principiul continuității recoltelor de lemn;

principiul eficacității funcționale;

principiul asigurării conservării și ameliorării biodirversității

principiul economic

(3) Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic aste de 10 ani, cu excepția

amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la

care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani.

Nu în ultimul rând consideră că în mod abuziv (fără acte de proveniență) a fost cuprins în amenajamentul silvic în anul 1963 (deși el era folosit ca islaz comunal - toloaca de către comunitatea din Iacobeni), terenul fiind preluat de la etnicii germani ca urmare a convenției Româno-Germane din 1940.

Mai mult acest teren nu a fost destinat niciodată împăduririi, Primăria Iacobeni a acceptat depozitarea de material lemnos pe această suprafață întrucât acesta a deservit populația cu lemne de foc în toată această perioadă.

După ce . și-a restrâns activitatea privatizându-se, s-a retras de pe acest teren, iar odată cu retragerea au demolat și cele două poduri din lemn care asigurau accesul peste râul Bistrița, terenul rămânând fără cale de acces.

Pe de altă parte, plecând de la definiția tehnică dată Amenajamentului silvic, „Amenajamentul silvic - Reprezintă documentul de baza în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-organizatoric și economic, fundamentat ecologic.

Amenajamentul silvic furnizează datele necesare pentru:

- condițiile de climă, relief și poziția geografică în care vegetează pădurile; - structura pădurilor pe specii, clase de vârstă și funcții economice; suprafața și volumul arboretelor; - mărimea și natura altor terenuri din cadrul fondului forestier; - reglementări privind executarea tăierilor, regenerarea pădurilor și recoltarea produselor pădurii; -construcțiile, instalațiile și celelalte obiective necesare dezvoltării fondului forestier” ori din Amenajamentul Silvic UP. VI B. -Orata, reiese că această suprafață a fost destinat unui loc de parcare a coloanei IMTF și depozit de material lemnos, ceea ce nu concordă cu scopul amenajamentului silvic, mai ales că imediat după 1989, au fost distruse podurile de acces pe această suprafață, rămânând în gestiunea și proprietatea UAT Brodina.

Ulterior în întocmirea amenajamentului din 2006, reclamanta intimată nu a depus diligențele necesare și nu a efectuat verificările necesare prealabile, ci a preluat doar scriptic datele din amenajamentele silvice anterioare, cu toate că acestea erau de mult expirate.

În speță, terenul în litigiul, a trecut din proprietatea privată a unității administrativ - teritoriale a Comunei Iacobeni în proprietatea persoanei fizice T. G. și ulterior a . SRL anterior întocmirii de către reclamanta a amenajamentului silvic din 2006.

Intimata - reclamantă, în mod eronat a trecut în amenajamentul silvic întocmit în anul 2006, suprafața de teren de 17.358 mp înstrăinată de către . cere relații de la aceasta instituție.

Expertiza judiciară realizată pentru această cauză, la fel ca și prima instanță de judecată, evită să se refere la perioada de la 1940 până la 1968, neefectuând o minimă cercetare pentru această perioadă, considerând reclamanta ca un adevărat proprietar în detrimentul lor, deposedând în mod ilegal proprietarii acestor suprafețe.

Nu în ultimul rând solicită ca instanța să observe că inclusiv art.563 cod civil, cel invocat de instanța de fond ca temei al acțiunii de revendicare a reclamantei, la alin.(3) se prevede ca dreptul de proprietate dobândit cu buna credința, in condițiile legii este pe deplin recunoscut, astfel că din acest articol coroborat cu art. 565 cod civil, rezultă indubitabil proprietatea . SRL.

Astfel, atunci când obiectul contractului este un drept real ce poartă asupra unui imobil tabular, transferul dreptului de proprietate are loc numai prin înscrierea în cartea funciară, efectuata în baza actului justificativ.

Potrivit articolului 44 alin. 2 din Constituția României „proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege". În practica curentă, contractele autentice având ca obiect vânzarea unui bun imobil rețin transferul acestui drept, atunci când nu există o convenție contrara a părților, la data semnării contractului, fiind deplin aplicabile prevederile art. 1674 (N) Cod Civil. Referitele prevederi ale NCC rețin: Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.

Singura problema este, în raport cu prevederile art. 557 (N) Cod Civil, că momentul dobândirii dreptului de proprietate este reglementat în mod expres, astfel art. 557 alin. 4 (N) Cod Civil reține; „Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888."

D. urmare, se poate concluziona că dreptul la proprietate, cu privire la acest bun imobil, nu a fost dobândit de Societatea . SRL la data semnării contractului de schimb, ori la un alt moment convenit de părți ci, ipso lege, la data realizării formalităților de înscriere în cartea funciară.

Față de acestea, dat fiind intervenită și prescripția de 5 ani dată de art. 909 alin. 2 Cod civil, fiind imposibil de exercitat de către reclamantă acțiunea în rectificare tabulară, mai mult, prin admiterea acțiunii în revendicare, fără a avea un titlu valabil în acest sens, aduce în legalitate o nouă situație juridică de colectivizare a acestei suprafețe de teren..

Pârâta R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că toate considerentele instanței de apel respectă situația juridică a terenului precum și dispozițiile legale incidente.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că este nefondat.

Curtea reține în primul rând că prezentul recurs este îndreptat împotriva unei decizii pronunțate în apel, astfel că nu se pot invoca prin intermediul acestei căi de atac decât motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 din codul de procedură civilă de la 1865. Aceasta înseamnă că instanța de recurs nu poate să examineze cauza sub toate aspectele, că nu poate analiza temeinicia deciziei recurate, fiind ținută sa respecte cele reținute în privința situației de fapt de către instanțele de fond.

Curtea constată că atât prima instanță cât și mai apoi instanța de apel au stabilit pe baza raportului de expertiză că începând cu anul 1968 terenul în litigiu a fost inclus în amenajamentul silvic, în a cărui descriere parcelară apare ca spațiu de depozitare material lemnos, utilizat anterior de către Întreprinderea Forestieră Iacobeni ca urmare a naționalizării din anul 1948, fiind inclus inițial în amenajamentul silvic U.P. VI „B. Orata", u.a. 104C, Ocolul Silvic Iacobeni, iar în prezent, conform amenajamentului din anul 2006, fiind cuprins în amenajamentul silvic al U.P. VI „B. Orata", u.a. 104M, Ocolul Silvic Iacobeni.

Or, față de constatarea includerii terenului în litigiu în amenajamentul silvic, instanța de recurs reține că dispozițiile legale incidente în cauză au fost corect interpretate și aplicate de către instanța de apel.

Astfel, atât prevederile art.1 din Codul silvic din 1962, art. 2 lit. b, art. 5 coroborat cu art. 35 din Legea nr.18/1991, art. 16 din Legea nr. 26/1996 cât și art. 3 alin. 1 din Legea 46/2008 stabilesc că dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren incluse în amenajamentele silvice aparține statului, fără nicio condiționare în privința modalității de preluare a acestui teren de la proprietarii tabulari anteriori. Din dispozițiile legale arătate anterior, nu rezultă nici condiția includerii în amenajamentul silvic doar a suprafețelor împădurite.

Curtea apreciază că în mod corect, ținând seama de regimul său juridic actual, instanța de apel a stabilit că terenul în litigiu este supus legilor speciale de reparație, astfel că cel ce se pretinde proprietarul unui asemenea bun nu poate face dovada dreptului său decât cu titlul de proprietate emis în procedura specială la care face trimitere legea sub incidența căreia se află.

Cum instanța de apel a reținut că, deși pârâtul recurent se prevalează în dovedirea dreptului de proprietate de contractul de donație autentificat sub nr. 1555/09.11.2001 la B.N.P. V. N., nu a dovedit în privința primului înstrăinător Primăria Comunei Iacobeni că a dobândit proprietatea terenului ce a format obiectul schimbului aprobat prin H.C.L. nr. 25/22.06.2001cu T. G. prin reconstituirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin legile speciale, Curtea apreciază că recurentul nu poate să invoce în favoarea sa doar dispozițiile art. 30 din Legea nr. 7/1996, având în vedere că înscrierea în cartea funciară atât la nivelul anului 2001 cât și ulterior în 2007 nu este prin ea însăși constitutivă de drepturi ci vizează doar opozabilitatea erga omnes a dreptului tabular.

Apreciază Curtea că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 557 alin 4, art. 565, art.885 alin .1 și art. 886 din Noul Cod civil față de dispozițiile art.56 din Legea nr.76 /2011, astfel că toate aserțiunile recurentei legate de efectele posesiei de bună credință precum și de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară sunt lipsite de relevanță.

Așa fiind, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă .” SRL Ciocănești, prin lichidator ACCER IPURL Suceava, în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva deciziei nr. 1158 din 24 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2016.

Președinte,Judecători,Grefier,

Red.C.RE.

Jud.apel: V. O. D.

A. I. M.

Tehnored.P.L.

2ex/19.02.2016

← Expropriere. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel SUCEAVA		Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1067/2012. Curtea de Apel SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel SUCEAVA