Legea 10/2001. Hotărâre din 27-06-2012, Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 27-06-2012 în dosarul nr. 1717/2012
Dosar nr._ - Legea 10/2011 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1717
Ședința publică din 27 iunie 2012
Președinte T. C.
Judecător C. O.
Judecător A. C.
Grefier B. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de M. S. – prin Primar, cu sediul în mun. S., .. 5A, județul S., împotriva sentinței nr. 627 din 6 martie 2012 pronunțată de Tribunalul S. – Secția civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată U. I. V., asistată de avocat A. L., care substituie pe avocat Dusceac V., lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care instanța, în urma verificărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, art. 3 pct. 3 din codul de procedură civilă raportat la art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătoarea reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire, chitanța nr. 65 și factura nr._, ambele din 26.06.2012, în valoare de 620 lei, reprezentând onorariu avocat și arată că nu are cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat și recursul este în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat A. L., pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată din recurs. Arată că, criticile recurentului, în sensul că nu este dată culpa sa procesuală, sunt nefondate, deoarece, atât din preambulul dispoziției de respingere a notificării nr. 69/25.01.2011 (f. 15 dosar fond), cât și din referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nr. 3375 din 23.01.2011 din cadrul Primăriei municipiului S. (f. 17-19 dosar), rezultă că reclamanta a depus, drept anexe la notificare, un număr de 22 înscrisuri doveditoare, din care, un nr. de 11 înscrisuri datate din perioada 1957 până la 28.08.1967. Aceleași înscrisuri le-a depus reclamanta și la dosarul de fond și au fost reținute de instanță în motivarea sentinței. Faptul că, în instanță, reclamanta a completat probatoriul, nu înlătură culpa recurentului în soluționarea notificării, care a dat dovadă de un formalism excesiv, reținând, în preambulul dispoziției nr. 69/25.01.2011, că nu are calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 și nu a făcut dovada existenței imobilului casă de locuit din municipiul S., ., la momentul exproprierii, în condițiile în care, în anexă la decretul de expropriere nr. 346/15.04.1967, autorul reclamantei, U. P., este înscris la poziția curentă nr. 2 cu imobil expropriat în ., nr. 16 (fostă Pușkin, nr. 20, azi Mitropoliei) cu suprafața de 154,64 m.p. construcții. Atât timp cât în anexa la decretul de expropriere s-a înscris că U. P. a fost expropriat cu imobil construcții de 154,64 m.p., nici nu mai trebuiau administrate alte probe.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului S. la data de 21.02.2011 și înregistrată sub nr._, reclamanta U. I. V., în contradictoriu cu pârâtul M. S., prin primar, a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 69 din 25 ianuarie 2011, solicitând desființarea acesteia și, totodată, a se constata că este îndreptățită la acordarea de titluri de despăgubire pentru o casă de locuit situată în municipiul S., ., în prezent demolată.
În motivarea cererii sale, reclamata a arătat că, în temeiul Legi nr. 10/2001, tatăl său, U. P., a depus notificarea nr. 101/2001, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru un imobil expropriat și demolat în totalitate, situat în municipiul S., .. Imobilul a fost edificat de tatăl său în anul 1957, conform autorizației de construire nr. 60/1957, casa având două etaje, cu o suprafața construită de 157 m.p. Prin Decretul nr. 346/1967, casa a fost expropriată și, imediat după aceea, demolată în totalitate, nefiind despăgubit cu nici o sumă de bani. Prin Dispoziția primarului municipiului S. nr. 69/2011, notificarea sa a fost respinsă, cu motivația că nu s-a făcut dovada finalizării construcției la momentul preluării de către Statul Român. Anterior emiterii dispoziției, în anul 2007, tatăl său a decedat, rămânând moștenitori ea și sora sa - D. C. S., decedată și ea în anul 2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În dovedire, a solicitat proba cu martori și înscrisuri.
La termenul din 27.09.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că Notificarea nr. 101/2001, formulată de autorul său, vizează imobilul construit în baza autorizației de construire nr. 60/22.08.1957 eliberată de Sfatul popular al regiunii S. și expropriat prin Decretul nr. 346/15.04.1967 (f. 48 ds.).
Pârâtul M. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiuni. În motivare a arătat că, prin Dispoziția nr. 69/25.01.2011, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului U. P., a formulat plângere împotriva acesteia, solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul constând în casa de locuit situată în municipiul S., ., în prezent demolată. Prin notificarea nr. 101/2001, depusă prin intermediul Biroului executorilor judecătorești asociați „M. M. și T. I.” din municipiul S., notificatorul U. P. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul descris mai sus. Astfel, în urma analizării documentației aferente notificării, prin referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, s-au reținut următoarele: În anul 1957, ca urmare a cererii notificatorului, Secțiunea de Arhitectură și Sistematizare a Sfatului Popular al Regiunii S. a emis autorizația de construire nr. 60 din 22 august 1957, prin care se autoriza construirea unei case de locuit situată în municipiul S., ., conform proiectului pentru construirea casei din 21 august 1957 întocmit de I.P.C București, casa urma să aibă parter cu patru camere și o cameră la etaj. Așa cum rezultă din corespondența purtată între Secțiunea Arhitectură și Sistematizare a Sfatului Popular al Orașului S. și notificator depusă la dosar, acesta a început construirea locuinței până în luna octombrie a anului 1957, finalizând doar turnarea fundației, care a depășit aliniamentul caselor vecine și a străzii, motiv pentru care lucrările au fost sistate. Prin adresa nr._ din 11 octombrie 1957, Sfatul Popular al Regiunii S. i-a adus la cunoștință notificatorului: faptul că autorizația de construire nr. 60 din 22 august 1957 a fost anulată. Ulterior, printr-o minută din 24 mai 1958, Secțiunea Arhitectura și Sistematizare a Sfatului Popular al Orașului S., a arătat că este de acord cu continuarea lucrărilor, cu respectarea de către notificator a unor condiții de ordin tehnic. În afara declarației notariale autentificată sub nr. 2782/01.09.2009 a numitelor F. E. și P. Frăsina, la dosarul aferent notificării nu s-a depus nici o dovadă a faptului că lucrările de construire a acestei case au fost finalizate. În contextul celor prezentate mai sus, notificarea a fost respinsă, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada existenței acestui imobil la momentul exproprierii.
Prin sentința nr. 627 din 6 martie 2012, Tribunalul S. – Secția civilă a admis acțiunea civilă având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de reclamanta U. I. V., în contradictoriu cu pârâtul P. M. S., astfel cum a fost precizată; a desființat Dispoziția nr. 69/25.01.201 emisă de M. S. - prin primar; a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în titluri de despăgubiri, potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul casă cu parter și mansardă, situat în municipiul S., fosta stradă V. I. Lenin, nr. 16 (fosta stradă P. nr. 20), având o suprafață construită de 154,64 m.p., cu fundație de beton, pereți din cărămidă, șarpantă din lemn și învelitoare din carton asfaltat, construită la stadiul de roșu; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 101/2001 depusă prin B.E.J., asociații M. M. și T. I. din municipiul S., U. P. (autorul reclamantei), decedat la data de 02.06.2007, a solicitat pârâtului, în temeiul Legii nr. 19/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit, construită în municipiul S., . (devenită . nr. 16), edificată în baza autorizației de construire nr. 60/22.08.1957 (f. 21 ds.), cu credit acordat prin H.G. nr. 4015/1953, în baza proiectului din 21.08.1957 întocmit de Institutul de Proiectări și Construcții București, compusă din parter cu patru camere și una la etaj, la stadiul de roșu, care a fost expropriat prin Decretul nr. 346/15.04.1967 pentru construcția de blocuri (actuala stradă Mitropoliei din municipiul S.). Prin dispoziția nr. 69/25.01.2011emisă de Primăria M. S. – prin primar, s-a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada situației imobilului solicitat la momentul preluării de către Statul Român (f. 15, 16 ds.). Împotriva dispoziției de respingere a notificării, a formulat prezenta contestație reclamanta U. I. V., fiica lui U. P., decedat la data de 02.06.2007, calitatea de moștenitor a reclamantei fiind dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 282/20.09.2007 eliberat de B.N.P P. A. din municipiul S. (f. 35 ds.). Cu referire la imobilul în litigiu, instanța a reținut că, prin autorizația de construire nr. 60 din 22.08.1957 eliberată de fostul Consiliu Popular al Regiunii S., s-a aprobat, la cererea autorului reclamantei - U. P., construirea unei locuințe, parter și mansardă în municipiul S., . (f. 21 ds.), pe . spre folosință veșnică prin Decizia nr. 145/1957, conform H.C.P. 415/1954, amplasament predat conform procesului verbal din 16.09.1957 (f. 23 ds.). Din adresele nr. 1685/25.120.1957 și nr. 4577/31.03.1958 ale Sfatului popular al orașului S., rezultă că, la data de 31.10.1957, fundația casei era turnată și, motivându-se că U. P. nu a respectat amplasamentul, i s-a interzis începerea lucrărilor de zidărie până la retragerea fundației pe amplasamentul stabilit (f. 24 ds.), iar din minuta încheiată la 24.05.1958, între Sfatul popular al orașului S., reprezentat de șeful Secției de arhitectură și sistematizare, pe de o parte, și U. P., pe de altă parte, rezultă că Sfatul popular al orașului S. a aprobat începerea lucrărilor de zidărie pe fundația de beton executată în 1957 în ., pentru locuința pe care acesta și-o construise, până la înălțimea de 2,80 m. Din aceeași minută rezultă că U. P. s-a obligat ca, în termen de 15 zile, să se prezinte la Sfatul Popular al orașului S. cu proiectul locuinței restudiat, adică locuința să fie etajată pe partea de N și E și numai pe porțiunea de Sud să fie parter (f. 36 ds.). Urmare a cererii formulată de U. P., prin care solicita avizul pentru continuarea lucrărilor de construire la casa din . emis adresa nr._/16.05.1960 a Sfatului Popular al orașului S., prin care se comunică solicitantului că, în conformitate cu adresa D.S.A.P.C nr. 1988/16.01.1960, poate continua lucrările de construire a casei (f. 41 ds.). Din memoriul lui U. P. din data de 27.10.1961, înregistrat la Sfatul Popular al orașului S., sub nr._/09.11.1961, rezultă că, la acea dată, casa în construcție din . era în stadiu fizic de execuție zidărie la roșu, parter și etaj și acoperiș cu învelitoare provizorie din carton asfaltat (f. 42 ds.). Stadiul edificării construcției la roșu, cu parter și etaj, mai multe camere, pereți zidiți din cărămidă și acoperiș provizoriu din carton asfaltat, este confirmat de depoziția martorilor G. V. și S. M., audiați în cauză (f. 125, 134 ds.) și de înscrisurile depuse la fila 68-124, care atestă procurarea materialelor de construcție. De asemenea, din declarația lui U. P., din data de 17.11.1996 (f. 43 ds.) rezultă că acesta a fost de acord cu exproprierea imobilului situat în municipiul S., . nr. 16, compus din o casă cu două nivele, cu suprafața de 157 m.p., cu condiția să i se restituie integral valoarea cădirii, imobilul din . fiind, așadar, identic cu imobilul din ., nr. 16, în realitate fiind vorba de schimbarea denumirii străzii din P. în V. I. Lenin (apoi . azi ., din adresa nr._/15.08.1967 a Sfatului popular al orașului S. - Serviciul de arhitectură și sistematizare, adresată lui U. P. (f. 47 ds.), rezultă că nu se poate aproba continuarea lucrărilor la imobilul din ., nr. 16, întrucât acesta a fost expropriat prin Decretul nr. 346/1967 și urmează a fi demolat, iar din adresa nr. 320R/28.08.1967 a Sfatului popular al orașului S. rezultă că imobilul proprietatea lui U. P. va fi demolat pentru construirea de blocuri de locuințe. În Anexa la Decretul de expropriere nr. 346/15.04.1967, cuprinzând deținătorii ale căror imobile se expropriază și trec în proprietatea statului, autorul reclamantei, U. P., figurează înscris la poziția 2 cu imobilul expropriat în ., nr. 16 (fostă .) cu 154,64 m.p. construcții (f. 37, 38 dosar). Prin urmare, apărarea pârâtului că nu s-a făcut dovada că autorul reclamantei a construit casa pentru care a primit autorizația de construire nr. 60/22.08.1957 și că ar fi rămas la stadiul de fundație, nu poate fi reținută, fiind contrazisă de probele la care s-a făcut mai sus referire. Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 1 al. 1 și 2, art. 2 al. 1 din Legea nr. 10/2001, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, a desființat Decizia nr. 69/25.01.201 emisă de M. S., prin primar, și, în consecință, a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, prin echivalent în titluri de despăgubiri, potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul casă cu parter și mansardă, situat în municipiul S., fosta stradă V. I. Lenin, nr. 16 (fosta stradă P. nr. 20), având o suprafață construită de 154,64 m.p., cu fundație de beton, pereți din cărămidă, șarpantă din lemn și învelitoare din carton asfaltat, construită la stadiul de roșu.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. S. – prin Primar. În motivarea recursului arată că, prin notificarea nr. 101/2001, depusă prin intermediul Biroului executorilor judecătorești asociați „M. M. și T. I." din municipiul S., notificatorul U. P. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul descris mai sus. În urma analizării documentației aferente notificării prin referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a reținut că în anul 1957, ca urmare a cererii notificatorului, Secțiunea de Arhitectură și Sistematizare a Sfatului Popular al Regiunii S. a emis autorizația de construire nr. 60 din 22 august 1957, prin care se autoriza construirea unei case de locuit, situată în municipiul S., .. Conform proiectului pentru construirea casei din 21 august 1957, întocmit de I.P.C. București, casa urma să aibă parter cu patru camere și o cameră la etaj. Așa cum rezultă din corespondența purtată între Secțiunea Arhitectură și Sistematizare a Sfatului Popular al Orașului S. și notificator, depusă la dosar, acesta a început construirea locuinței, până în luna octombrie a anului 1957 finalizând doar turnarea fundației, care a depășit aliniamentul caselor vecine și al străzii, motiv pentru care lucrările au fost sistate. Prin adresa nr._ din 11 octombrie 1957, Sfatul Popular al Regiunii S. i-a adus la cunoștință notificatorului faptul că autorizația de construire nr. 60 din 22 august 1957 a fost anulată. Ulterior, printr-o minută din 24 mai 1958, Secțiunea Arhitectură și Sistematizare a Sfatului Popular al Orașului S. a arătat că este de acord cu continuarea lucrărilor, cu respectarea de către notificator a unor condiții de ordin tehnic. Prin urmare, la momentul emiterii Dispoziției Primarului, în afara declarației notariale autentificată sub nr. 2782/01.09.2009 a numitelor F. E. și P. Frăsina, la dosarul aferent notificării nu s-a depus nici o dovadă a faptului că lucrările de construire a acestei case au fost finalizate. Instanța de judecată a reținut că stadiul edificării construcției la roșu este confirmat de depoziția martorilor și de înscrisurile care atestă procurarea materialelor. De asemenea, instanța a reținut că, fiind în culpă procesuală, recurentul este obligat la plata sumei de 1860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Subliniază faptul că notificarea a fost respinsă, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada existenței acestui imobil la momentul exproprierii. Față de cele prezentate, solicită admiterea recursului, în sensul celor prezentate mai sus.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată U. I. V. solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată din recurs.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Prin cererea de recurs formulată, pârâtul a susținut legalitatea și temeinicia dispoziției contestate de către reclamantă, invocând că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale existenței construcției aparținând autorului acesteia, respectiv a stadiului construcției la momentul exproprierii.
Cu toate acestea, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, la notificarea adresată de autorul reclamantei au fost anexate mai multe înscrisuri din care rezulta că a fost expropriată o construcție nefinalizată. Chiar și în aceste condiții, reclamanta este îndreptățită la despăgubire, întrucât legea nu limitează desdăunarea foștilor proprietari doar pentru imobile finalizate sau locuibile, ci pentru orice construcție expropriată. În cazul autorului reclamantei, în baza autorizației nr. 60 din 22 august 1957 (anexată notificării), a fost începută construcția unui imobil – casă de locuit, parter și mansardă – iar înainte de finalizarea acestuia a fost expropriat, în conformitate cu mențiunile din Decretul nr. 346 din 15 aprilie 1967. Înscrisurile doveditoare depuse de notificator au fost ignorate de către pârât, în mod nejustificat, aceasta imputând în cuprinsul dispoziției de respingere a notificării nefinalizarea lucrărilor de construire, apreciind că „nu s-a făcut dovada existenței imobilului casă de locuit la momentul exproprierii”. Faptul că nu era terminată construcția nu poate constitui un impediment pentru acordarea despăgubirii solicitate, întrucât Legea nr. 10/2001 nu exclude astfel de imobile de la despăgubire, stadiul de execuție fiind relevant în ceea ce privește cuantumul concret al „despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură”, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Constatând că pârâtul nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de modificare ori casare a sentinței recurate, prima instanță stabilind în mod corect situația de fapt și aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata sume de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu apărător (fila 12).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M. S. – prin Primar, cu sediul în mun. S., .. 5A, județul S., împotriva sentinței nr. 627 din 6 martie 2012 pronunțată de Tribunalul S. – Secția civilă în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatei U. I. V. suma de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
pt. judecător A.C. aflat în c.o.
semnează președintele instanței
Red. T.C.
Tehnored. B.D.
Jud. fond: I. G.
Ex. 2/17.07.2012
| ← Expropriere. Decizia nr. 158/2016. Curtea de Apel SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
