Cereri. Decizia nr. 955/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 955/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 955/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 955
Ședința publică din 9 decembrie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii C. L. al Municipiului Caransebeș și Municipiul Caransebeș, prin P., împotriva deciziei civile nr. 654/10.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. S. C. Caransebeș și Asociația S. M. F. Caransebeș.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru contestatori, d-l avocat C. C., pentru intimatul C. S. C. Caransebeș, d-l avocat C. M., lipsă fiind intimata Asociația S. M. F. Caransebeș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, la data de 5 decembrie 2014, prin Registratura instanței, de către contestatori dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10,12 lei și 1 leu timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea prezentei contestații în anulare, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 318 C.proc.civ., întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui motiv invocat prin cererea de recurs. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației de față, ca nefondată, întrucât se încearcă o rediscutare a probatoriului administrat în cauză, fără cheltuieli de judecată. Art. 318 Cod proc.civ. nu este aplicabil întrucât se încearcă inducerea în eroare a instanței. Contractul de donație a fost înscris în cartea funciară, iar H.G. nr. 532/2002 vizează imobilele incluse în domeniul public al Municipiului Caransebeș, printre care și imobilul în litigiu.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
P. contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_ la data de 17.09.2014, contestatorii C. L. al Municipiului Caransebeș și Municipiul Caransebeș, prin P., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimații C. S. C. Caransebeș și Asociația S. M. F. Caransebeș, să dispună anularea deciziei civile nr. 654/10.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, și, în rejudecare, să admită recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 70/01.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C.-S. - Secția I Civilă, pe care să o modifice, în sensul admiterii apelului declarat de către instituția contestatoare în același dosar, cu consecința schimbării sentinței civile nr. 441/08.02.2013, dată de Judecătoria Caransebeș, în cauză, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de C. S. C. Caransebeș.
În motivare, se arată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ., întrucât, după cum se poate observa din cuprinsul cererii de recurs formulată în dosarul nr._ al Tribunalului C.-S., această cale extraordinară de atac (recursul) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din Codul de procedură civilă. P. decizia contestată, instanța chemată să soluționeze recursul a omis să se pronunțe asupra motivului de modificare enunțat de art. 304 pct. 7 din C.proc.civ. incident în cauză. Concret, potrivit acestui text, poate fi atacată cu recurs hotărârea care „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". Din punctul de vedere al contestatorilor, cu ocazia pronunțării deciziei atacate, s-a analizat doar incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. aplicabil cauzei, dar s-a neglijat să se pronunțe asupra incidenței pct. 7 din același art. 304. Astfel, recurenții au învederat instanței de recurs faptul că netemeinicia și nelegalitatea sentinței date în dosar de Judecătoria Caransebeș decurge și din faptul că această instanță a reținut faptul că Municipiul Caransebeș și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza Contractului de donație criticat în acest dosar, lucru nereal, față de conținutul cărții funciare, din care se poate observa că acest drept de proprietate a fost înscris în beneficiul Municipiului Caransebeș în baza Anexei 3 la Hotărârea Guvernului cu nr. 532/2002, și nu în baza Contractului de donație atacat în dosarul nr._ de către entitatea intimată. În aceste condiții, consideră evident că motivele reținute de instanța de fond în soluționarea dosarului, motive la care a aderat, fără rezerve, și instanța de apel, sunt străine de natura pricinii, intrând în contradicție cu starea de fapt și de drept reală, potrivit căreia dreptul de proprietate cu privire la imobilul astăzi litigios a fost înscris în beneficiul Municipiului Caransebeș în baza Anexei 3 la Hotărârea Guvernului cu nr. 532/2002 și nu în baza contractului de donație atacat. Este adevărat faptul că, la un moment dat, în cuprinsul paginii 7 ale deciziei contestate, instanța de recurs a reținut faptul că „relatarea situației de fapt nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ.", sfârșind prin a afirma că „criticile aduse hotărârii primei instanțe nu vor fi examinate".
Consideră că aceeași greșeală a instanței de recurs, care nu a observat faptul că Municipiul Caransebeș și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate având ca obiect imobilul litigios, în baza Contractului de donație criticat în acest dosar, și nu în baza Anexei 3 Ia Hotărârea Guvernului cu nr. 532/2002, face ca prezenta contestație în anulare să fie întemeiată și pe ideea că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale.
În drept, invocă prevederile art. 318 C.proc.civ.
P. întâmpinarea și notele de ședință depuse la dosar, intimatul C. S. C. Caransebeș a solicitat respingerea prezentei contestații în anulare, ca neîntemeiată, întrucât, raportat la dispozițiile art. 318 Cod proc.civ. și observând și Decizia nr. 453/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale cărei considerente le expune, este mai mult decât evident că motivarea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, nu se plasează sub incidența textului de lege, dezlegarea dată prin decizia atacată nefiind rezultatul unei greșeli materiale în sensul definit de legiuitor. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Arată că, în speță, a fost rezolvată problema modului în care s-a înscris în CF dreptul de proprietate, aspecte față de care s-a ajuns la soluția dată prin hotărârea contestată, astfel că nu poate fi primită critica formulată prin cererea de față, că ar fi o eroare materială. De fapt, contestatorii invocă greșeli de judecată, de interpretare, nu erori materiale, lucru ce constituie un recurs la recurs, dorindu-se o rejudecare pe fond a litigiului, lucru ce nu este posibil într-o cale extraordinară de retractare.
În drept, art. 115 și următoarele Cod proc.civ.
În cauză, s-a atașat dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia contestată, material probator din a cărui analiză Curtea reține, în fapt, următoarele:
P. sentința civilă nr. 441/08.02.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Clubul S. C. Caransebeș împotriva pârâților C. L. al Municipiului Caransebeș, prin P., Municipiul Caransebeș, prin P., Asociația S. M. F. Caransebeș, având ca obiect nulitate absolută contract de donație, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 2929/14.12.2010, de către BNP Asociați S., încheiat între pârâta Asociația S. M. F. Caransebeș, în calitate de donator, și Municipiul Caransebeș, prin C. L. al Municipiului Caransebeș, în calitate de donatar și s-a respins capătul de cerere având ca obiect revenirea la situația anterioară de C.F. și radierea din C.F. a dreptului pârâtului Municipiului Caransebeș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a avut în vedere că, prin contractul de donație autentificat sub nr. 2959/14.12.2010, pârâta Asociația S. M. F. Caransebeș, reprezentată de domnul I. I., în calitate de președinte, a donat pârâtului Municipiul Caransebeș, prin C. L. Caransebeș, reprezentat de domnul G. C.-Ș., imobilul înscris în CF nr._ Caransebeș (provenită din conversia de pe hârtie a CF 6366 Caransebeș), cu nr. top. 4743/2,4748/2/1/1 – Caransebeș - teren fotbal, pistă atletism, tribune spectatori, teren antrenament, teren handbal, teren volei și tenis, centrala termică, construcție cu vestiare, magazii, sala de sport de sub A1.1, dobândit prin achiziție proprie, conform B3.1.
În cuprinsul contractului, s-a menționat că donația a fost aprobată de Adunarea Generală Extraordinară conform Hotărârii adoptate în baza procesului-verbal din data de 27.10.2010, anexat, precum și că asupra imobilului donat este notat sub B4 procesul dintre Clubul S. C. Caransebeș și Asociația S. M. F. Caransebeș, notare de care donatarul are cunoștință, înțelegând să preia imobilul cu situația existentă în C.F.
Contractul de donație astfel încheiat a avut la bază Hotărârea Adunării Generale a Asociației Sportive Municipale F. Caransebeș din data de 27.10.2010, hotărâre prin care a fost ales în funcția de președinte al A.S.M.F. Caransebeș domnul I. I. (art.1), s-a aprobat transmiterea activului patrimonial înscris în C.F. nr._ Caransebeș, nr. top. 4743/2, 4748/2/1/1, în favoarea Municipiului Caransebeș prin C. L. Caransebeș și s-a aprobat schimbarea sediului asociației pârâte.
Totodată, decizia pârâtului Municipiul Caransebeș de a prelua în proprietatea sa același imobil s-a materializat prin Hotărârea din data de 30.11.2010.
În baza contractului încheiat, pârâtul Municipiul Caransebeș prin C. L. și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Ulterior, la data de 5.10.2012, prin încheierea de CF de la f. 99 dosar, s-a admis cererea privind intabularea dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul Caransebeș, imobilul fiind intabulat drept aparținând domeniului public al municipiului, în baza HG 532/2002, HCL 279/2010, HCL 26/2012.
P. sentința civilă nr. 2401/4.11.2011, pronunțată în dosarul cu nr._, Judecătoria Caransebeș a anulat Hotărârea Asociației Sportive Municipale F. Caransebeș din data de 27.10.2010, care a stat la baza încheierii contractului de donație atacat în prezenta cauză, sentința de anulare rămânând definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia.
În drept, potrivit art. 966 C. civ., „obligația fără cauză (…) nu poate avea nici un efect”.
În speță, fundamentul încheierii contractului de donație atacat a dispărut ca urmare a anulării hotărârii adunării generale a asociației în care s-a materializat voința acesteia de a încheia contractul, respectiv a dispărut intenția de a gratifica, ceea ce se traduce prin lipsa cauzei și are drept consecință sancționarea cu nulitatea absolută a contractului astfel încheiat, potrivit dispozițiilor art. 966 C. Civ. (mai sus enunțate), coroborate cu cele ale art. 948 și 801 C. civ.
Ca atare, instanța a admis cererea reclamantului (asociație componentă a asociației pârâte), având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație.
Întrucât situația de carte funciară a suferit modificări de la data încheierii contractului atacat, iar bunul obiect al donației a fost trecut în domeniul public al Municipiului Caransebeș și, mai mult, în cauză nu s-a formulat un capăt de cerere având ca obiect anularea actelor subsecvente contractului atacat, Judecătoria a respins capătul de cerere având ca obiect revenirea la situația anterioară de C.F. și radierea din C.F. a dreptului pârâtului Municipiului Caransebeș.
P. decizia civilă nr. 70/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr. 313/208/201, au fost respinse apelurile (recursurile fiind calificate ca atare de instanță) declarate de pârâții Municipiul Caransebeș și C. L. al Municipiului Caransebeș împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că, analizând actele și lucrările dosarului, aplicând principiul "tantum devolutum quantum apellantum" instanța a procedat la o nouă judecată asupra fondului, cu respectarea principiului disponibilității, în limitele criticilor formulate de apelanți.
Astfel, a analizat cu prioritate două aspecte: efectele anulării hotărârii adunării generale a asociaților cu privire la existența sau lipsa totală sau parțială a consimțământului în momentul încheierii contractului de donație și incidența în cauză a principiului ocrotirii bunei-credințe a terțului dobânditor sau a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (hotărârea A.).
Societatea comercială are voință de sine stătătoare, ce nu se confundă cu voințele acționarilor și nici nu reprezintă suma voințelor acestora.
Voințele individuale ale acționarilor capătă valoare juridică numai prin exprimarea lor în adunarea generală unde se manifestă ca voința societății colective, cu respectarea procedurii impuse de lege concretizându-se în hotărârile adunării generale.
Astfel, voința societăți comerciale nu poate fi exprimată decât prin hotărârile Adunării Generale a Acționarilor, iar actele juridice ale unor administratori aleși printr-o hotărâre declarată nulă nu pot fi considerate manifestările de voință ale societății însăși.
În consecință, la încheierea contractului de donație, voința Clubului S. C. Caransebeș nu a fost valabil exprimată, ceea ce echivalează cu o lipsă totală a consimțământului.
Nulitatea absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general, obștesc.
În acest sens, lipsa totală a consimțământului la încheierea unui act juridic este considerată de practică o cauză de nulitate absolută, cu consecințele ce decurg de aici, respectiv, posibilitatea invocării de către orice persoană interesată și imposibilitatea acoperirii prin confirmare a cauzei de nulitate.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, instanța a constatat că, în cazul actelor cu titlu gratuit, echitatea și stabilitatea raporturilor juridice nu impun menținerea actului juridic ulterior, deoarece într-o asemenea situație nu se dorește evitarea unei pagube (ca în cazul subdobânditorului cu titlu oneros), ci păstrarea unui folos dobândit fără contraechivalent. În consecință, în acest caz nu subzistă considerentele stabilite în doctrina și practica judecătorească atunci când s-a protejat terțul de bună-credință prin instituirea și aplicarea principiului ocrotirii bunei-credințe a persoanei care a dobândit un bun cu titlu oneros. Fiind eliminată această situație de excepție, în cauză devine incident principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termen pârâții C. L. al Municipiului Caransebeș și Municipiul Caransebeș prin P., solicitând modificarea ei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare, au invocat lipsa capacității de folosință a drepturilor procesuale a reclamantului, care nu are personalitate juridică, și care a promovat prezenta acțiune împotriva asociației din care face parte; lipsa calității procesual active a reclamantului care nu poate invoca niciun drept care să fi fost încălcat prin încheierea contractului de donație; lipsa calității procesual pasive a C. L. al Municipiului Caransebeș prin P. învederând că, întrucât donatar a fost Municipiul Caransebeș prin C. L. al Municipiului Caransebeș reprezentat, la rândul său, de persoana fizică G. C. Ș. și nu C. L. al Municipiului Caransebeș prin P., în cauză se impunea și împrocesarea în calitate de pârât a donatarului, soluție ce se impune și față de disp. art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998; lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Caransebeș prin P., municipiul neputând fi chemat în judecată prin primar, ci numai prin consiliul local care, la rândul său, poate da mandat de reprezentare primarului, unui funcționar public, astfel cum s-a procedat la încheierea contractului de donație; excepția inadmisibilității acțiunii, excepție dedusă din incorecta stabilire a cadrului procesual de către reclamantul care nu a chemat în judecată Municipiul Caransebeș prin C. L. al Municipiului Caransebeș; excepția lipsei interesului în promovarea acțiuni.
Astfel, ulterior încheierii contractului de donație, Municipiul Caransebeș și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate publică asupra imobilului în baza HG nr. 532/2002, deci dreptul de proprietate al municipiului a fost înscris în baza hotărârii menționate (care nu a fost atacată de reclamant) și nu a contractului de donație.
În consecință, prin admiterea în parte a acțiunii, reclamantul nu obține pentru sine niciun folos, astfel că nu justifică un interes în promovarea acțiunii.
Cu privire la fondul pricinii, au invocat că Municipiul Caransebeș și-a înscris dreptul de proprietate în baza HG nr. 532/2002 și nu a contractului de donație; că, deși reclamantul a solicitat anularea contractului, prima instanță a constata nulitatea absolută a acestuia, dând mai mult decât s-a cerut și omițând, respectiv neglijând să stabilească dacă susținerile reclamantului vizează cauze de nulitate relativă ori absolută; totodată au învederat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor motive care au stat la baza sentinței pronunțate.
Au arătat că, deși a apreciat apelul ca fiind fondat, tribunalul a pronunțat o soluție de respingere a căii de atac.
Au învederat că instanța de apel nu a examinat temeiul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și nici apărările pe care Municipiul Caransebeș le-a formulat în calea de atac și, la fel, nu a indicat motivele pentru care a înlăturat criticile pe care unitatea administrativ teritorială le-a adus sentinței.
În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ.
P. decizia civilă nr. 654/10.09.2014 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca neîntemeiat, recursul declarat de pârâții C. L. al Municipiului Caransebeș și Municipiul Caransebeș prin P. împotriva deciziei civile nr. 70/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și a obligat pârâții recurenți la plata către intimatul C. S. C. Caransebeș a sumei de 1482 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele:
Condiția pe care persoana care se adresează instanței trebuie să o îndeplinească pentru a fi parte în proces, capacitatea de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații procesuale.
Contrar susținerilor recurenților, reclamantul Clubul S. C. Caransebeș are personalitate juridică (împrejurare ce rezultă din statutul clubului – f. 86 dosar) și este înregistrat în Registrul asociaților și fundațiilor la Ministerul Tineretului și Sportului (f. 81, 84, 85 dosar).
Fiind legal înființat, conform înscrisurilor mai sus-menționate și necontestate în cauză, reclamantul are aptitudinea de a se adresa instanței de judecată inclusiv cu o cerere formulată în contradictoriu cu asociația din care face parte, o atare apartenență neavând ca efect pierderea capacității procesuale, motiv pentru care, având în vedere și disp. art. 41 alin. 1 C. pr. civ., excepția lipsei capacității de folosință invocată de recurenți a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Nici excepția lipsei calității procesual active a reclamantului nu a fost reținută, față de motivele invocate în susținerea excepției, ce nu pot fi validate, întrucât, din moment ce bunul – obiect al contractului de donație iese irevocabil din patrimoniul asociației pârâte, reclamantul (membru al acesteia) pierde posibilitatea de a lua parte la adoptarea hotărârilor referitoare la posesia, folosința și dispoziția privitoare la bun, fiind evidentă încălcarea dreptului său de a-și manifesta voința în ceea ce privește imobilul donat.
În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a pârâților recurenți, curtea a reținut că, potrivit contractului de donație (f. 6 dosar fond) calitatea de donatar o are Municipiul Caransebeș prin C. L. al Municipiului Caransebeș.
În temeiul disp. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 în forma în vigoare la acea dată, municipiul este persoană juridică, are patrimoniu propriu, este titular de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu persoanele juridice și, potrivit art. 21 alin. 2 din lege, este reprezentat în justiție de primar.
Pe de altă parte, prin HCL nr. 279/2010 s-a statuat că administrarea imobilului primit cu titlu de donație se realizează de C. L. al Municipiului Caransebeș.
În consecință, contrar susținerilor recurenților, consiliul local are calitate procesuală pasivă, ca titular al dreptului de administrare al imobilului și ca organ de decizie în acceptarea donației (conform disp. art. 121 alin. 3 din Legea nr. 215/2001): câtă vreme valabilitatea contractului de donație era condiționată de acceptarea celui care a primit în administrare bunul, constatarea nevalabilității contractului presupune împrocesarea celui care, cu caracter obligatoriu față de sus-menționata normă, a acceptat oferta de donație.
Susținerile privind lipsa calității de reprezentant a primarului în prezentul litigiu sunt neîntemeiate, câtă vreme consiliul local nu a făcut dovada că ar fi mandatat o altă persoană să îl reprezintă în instanță.
În fine, imobilul a intrat, în baza contractului de donație, în patrimoniul Municipiului Caransebeș care, conform art. 21 alin. 2 din lege (mai sus menționat), este reprezentat în instanță de primar, astfel că a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii dedusă, conform susținerilor recurenților, din modul de stabilire a cadrului procesual în prezentul litigiu.
Curtea a reținut că sunt neîntemeiate și susținerile recurenților referitoare la lipsa interesului reclamantului în promovarea prezentei cereri, deoarece, contrar celor susținute de recurenți în argumentarea menționatei excepții, dreptul de proprietate al Municipiului Caransebeș a fost înscris în cartea funciară cu titlu de donație dobândit prin convenția contestată în prezentul litigiu, iar stabilirea pe cale judecătorească a nevalabilității titlului în baza căruia a fost efectuată înscrierea conferă reclamantului calitatea de a contesta (în calitate de membru al asociației pârâte și conform statutului) eventuale acte și înscrieri de carte funciară subsecvente.
Cu privire la critica vizând fondul cauzei, instanța de recurs a reținut, în prealabil, că, potrivit disp. art. 299 alin. 1 C. pr. civ., obiect al recursului în situația hotărârilor supuse dublului control jurisdicțional îl constituie hotărârea (decizia) dată în apel, iar criticile ce o vizează trebuie să privească nelegalitatea acesteia, conform disp. art. 304 C. pr. civ.
În consecință, relatarea situației de fapt nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ., iar criticile aduse hotărârii primei instanțe nu vor fi examinate.
În continuare, instanța de recurs a reținut că mențiunea din decizie referitoare la caracterul fondat al apelului este rezultatul unei erori materiale, aspect ce rezultă cu evidență din conținutul considerentelor hotărârii recurate, argumentele instanței fiind în perfectă concordanță cu soluția de respingere a apelului menționată în dispozitiv.
Faptul că instanța de apel analizează efectele anulării Hotărârii nr. 38/27.10.2010 a asociației pârâte și, respectiv, ale unui contract cu titlu gratuit în ceea ce-l privește pe donatarul – parte într-un proces în nulitatea actului nu se constituie în temei de modificare ori casare a deciziei, câtă vreme, în limitele caracterului devolutiv al apelului, tribunalul a analizat criticile cu care a fost investit de pârâții înșiși pe calea apelului, pronunțându-se asupra susținerilor acestora și argumentând pentru ce a înlăturat aceste critici
Câtă vreme pârâții nu au susținut în apel că temeiul înscrierii dreptului de proprietate al municipiului ar fi altul decât contractul de donație și nu au criticat sub acest aspect hotărârea primei instanțe, instanța de apel nu putea examina acest aspect decât cu încălcarea disp. art. 295 alin. 1 C. pr. civ.
Procedând la examinarea hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate, față de dispozițiile art. 318 C.pr.civ., Curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate pentru această cale extraordinară de atac, așa cum acestea sunt reglementate de dispozițiile procesuale invocate.
Astfel, cerințele art. 318 C., pentru admisibilitatea contestației în anulare nu sunt îndeplinite, în sensul că, examinând conținutul deciziei contestate, nu se constată existența vreunei erori materiale, în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 318 teza I C., respectiv greșeală materială cu privire la aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Noțiunea de „eroare materială" nu trebuie interpretată extensiv și, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere și de interpretare a unor dispoziții legale sau a unor mijloace de probă, ori de rezolvare a unui incident procedural.
Reținerea pretins eronată a titlului în baza căruia Municipiul Caransebeș și-a înscris dreptul în cartea funciară (nereală, de altfel) sau aprecierea greșită a unor probe nu pot fi considerate erori materiale în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 318 teza I C.proc.civ.și arătată anterior. Este unanim acceptat că, pe această cale extraordinară de atac, pot fi valorificate erori materiale cum ar fi anularea ca netimbrată a unei cereri, respingerea, ca tardivă a unei căi de atac, etc, aspecte care să nu implice reexaminarea fondului pricinii sau reaprecierea probelor.
O greșeală în aprecierea probelor sau în interpretarea și aplicarea legii, datorită căreia decizia contestată ar putea fi eronată, constituie o eventuală greșeală de judecată, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare, și aceasta întrucât legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.
În ceea ce privește teza a 2-a a art. 318 alin. 1 C. pr. civ. (nepronunțarea cu privire la un motiv de modificare sau casare), nici aceasta nu se verifică în cauză, față de conținutul deciziei atacate, din care rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate prin calea de atac cu soluționarea căreia a fost învestită și a motivat amplu decizia, înlăturând argumentat toate apărările recurentului.
Cu privire la neanalizarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., curtea constată, verificând conținutul deciziei atacate, că această afirmație nu se verifică. Așa cum înșiși contestatorii susțin, instanța de recurs a arătat expres, pe de o parte, că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., pe de altă parte, s-a reținut că, în ceea ce privește conținutul considerentelor deciziei recurate, argumentele instanței sunt în perfectă concordanță cu soluția de respingere a apelului menționată în dispozitiv .
S-a mai constatat de către curte că tribunalul a analizat criticile cu care a fost învestit de pârâții înșiși pe calea apelului, pronunțându-se asupra susținerilor acestora și argumentând înlăturarea lor, iar, cu privire la neanalizarea temeiului înscrierii dreptului de proprietate al municipiului (care, afirmativ ar fi altul decât contractul de donație) curtea a reținut că instanța de apel nu putea examina acest aspect, decât cu încălcarea disp. art. 295 alin. 1 C.proc.civ., întrucât pârâții nu au invocat în apel acest aspect și nu au criticat hotărârea cu privire la acest motiv.
Văzând că toate aceste argumente expuse în aparatul argumentativ al deciziei contestate vizează motive ce se încadrează în pct. 7 al art. 304 C.proc.civ. și că instanța de recurs a apreciat că tribunalul nu putea examina temeiul înscrierii dreptului de proprietate al municipiului (care ar fi altul decât contractul de donație) întrucât pârâții nu au criticat sub acest aspect hotărârea primei instanțe, iar instanța de apel trebuia să respecte limitele devoluțiunii în calea de atac, potrivit art. 295 alin. 1 C.proc.civ., curtea constată că nu sunt întrunite nici sub acest aspect cerințele de admisibilitate ale prezentei contestații în anulare.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile legale invocate, coroborate cu prevederile art. 320 C.proc.civ., curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.
În baza art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată, ca nefiind solicitate în acest ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. L. al Municipiului Caransebeș și Municipiul Caransebeș, prin P. împotriva deciziei civile nr. 654/10.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. S. C. Caransebeș și Asociația S. M. F. Caransebeș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. C. R. C. P.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C. - 12.12.2014
Tehnored L.P.- 16.12.2014
Ex.2
| ← Cereri. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1826/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
