Conflict de competenţă. Sentința nr. 77/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 77/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 77
Ședința din camera de consiliu din 13 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul T., cu privire la soluționarea cererii formulate de reclamantul T. S. în contradictoriu cu pârâtul B. I., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile s-au desfășurat în cameră de consiliu, fără citarea părților.
După verificarea cererii și a actelor la care ea se referă, Curtea procedează la soluționarea ei.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8577/04.06.2014, Judecătoria Timișoara a decis să decline competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul TOPALA S. cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat O. M. M. A. din Timișoara,.,apart.2 ,jud. T. în contradictoriu cu pârâtul B. I. cu domiciliul în com.Săcălaz ,. nr.856 ,jud.T., în favoarea Tribunalului Timis, iar în temeiul art. 132 alin.3 N.C.P.C a trimis dosarul Tribunalului Timis .
Pentru a pronunța această soluție, judecăoria a reținut în esență că, otrivit art. 101 alin.1 NCPC: ,,în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic ,pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau după caz ,de aceea a părții din obiectul dedus judecății „.A..2 al aceluiași articol prevede că ,, aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute,anularea,rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic ,chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară.”
Art. 94 pct.1 lit. j NCPC prevede ca judecatoriile judeca in prima instanta orice cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti.Din coroborarea dispozițiilor at. 95 pct.1 cu art. 94 pct.1 lit. j NCPC rezultă că numai cererile patrimoniale al căror obiect are o valoare mai mare de 200.000 lei sunt de competența tribunalului .
În speță, capătul principal al acțiunii formulate este ,,rezoluțiunea precontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.04.2008” ,celelalte petite fiind accesorii acestuia . Valoarea obiectului actului juridic a cărui rezoluțiune se solicită la data sesizării instanței este 260.173,44 lei și în funcție de această valoare se stabilește competența instanței.
În consecință, raportat la valorea obiectului actului juridic dedus judecății ,față de dispozițiile legale sus enunțate, această cauză nu intra in competenta de solutionare a judecatoriei ci a tribunalului.
Fiind vorba de o necompetenta de ordine publica, in temeiul art.129 alin.2 pct.2 si art. 130 N.C.P.C raportat la art.132 alin.3 N.C.P.C, judecătoria a admis excepția de necompetență materiala a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timis.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 2153 din 17.09.2014, Tribunalul T. a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul T. S. în contradictoriu cu pârâtul B. I. în favoarea Judecătoriei Timișoara.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a decis să înainteze dosarul Curții de Apel Timișoara pentru darea regulatorului de competență.
Tribunalul, contrar judecătoriei a reținut că, reclamantul a înțeles a investi instanța de judecată prin acțiunea pendinte cu o cerere în rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare perfectat în anul 2008 între părțile litigante, solicitare dublată de restituirea, ca efect al repunerii în situația anterioară încheierii convenției, a sumei achitată cu titlu de avans de către promitentul cumpărător, în cuantum de 4550 euro, prețul vânzării ferme ce urma a fi perfectată în viitor fiind stabilit în precontract la nivelul sumei de 54.600 euro.
Având în vedere valoarea prestațiilor pretins executate a căror restituire se solicită ca efect al eventualei desființări a antecontractului, situată sub nivelul sumei de 200.000 lei și văzând dispozițiile conținute de art.101 alin.1 teza finală și alin.2 NCPC, conform cărora „În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.”
Față de textul legal supra enunțat, care impune, în determinarea instanței competente material, respectarea criteriului valoric prin raportare la un element pecuniar din conținutul raportului juridic dedus judecății și de datele particulare ale speței, tribunalul a apreciat că abilitarea din punct de vedere material în soluționarea pricinii revine judecătoriei și nu tribunalului, valoarea obiectului în speță trebuind raportată la nivelul sumei de 4550 euro achitată cu titlu de avans și a cărei restituire se solicită în concret, sumă reprezentând parte din obiectul material al actului juridic prevalat, respectiv, parte din prețul fixat de părți ca și contravaloare a bunului promis spre vânzare.
Context în care, tribunalul a admite excepția necompetenței sale materiale în baza art.248 alin.1 coroborat cu art.132 NCPC și în aplicarea dispozițiilor art.101 alin.1 teza finală și alin.2 NCPC și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Curtea, în regulator de competență, observând disp.art. 133 pct.2 NCPC rap.la art. 248 alin.1 coroborat cu art.132 NCPC și în aplicarea dispozițiilor art.101 alin.1 teza finală și alin.2 NCPC rap.la art.94 pct.1 lit.j NCPC, va constata că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este tribunalul.
În acest sens, curtea va constata că în acest litigiu, capătul principal al acțiunii formulate de reclamant este reprezentat de rezoluțiunea precontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.04.2008” ,celelalte petite fiind accesorii acestuia .
Valoarea obiectului actului juridic a cărui rezoluțiune se solicită la data sesizării instanței este 260.173,44 lei, respectiv 54.600 Euro și în funcție de această valoare se stabilește competența instanței.
În consecință, raportat la valorea obiectului actului juridic dedus judecății ,față de dispozițiile legale sus enunțate, această cauză nu intra in competenta de solutionare a judecatoriei, ci a tribunalului.
În sprijinul acestui argument vin și disp.art. 94 pct.1 lit. j NCPC, care stipulează că judecatoriile judeca in prima instanta orice cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti, iar din coroborarea dispozițiilor at. 95 pct.1 cu art. 94 pct.1 lit. j NCPC rezultă că numai cererile patrimoniale al căror obiect are o valoare mai mare de 200.000 lei sunt de competența tribunalului .
Or, este evident că litigiul pendinte are valoare patrimonială și se referă la rezoluțiunea unui contract, cu o valoare mai mare de 200.000 lei, capetete de cerere subsecvente neavând autonomie în raport cu capătul de cerere principal și concluzia evidentă este că nu se poate stabili competența materială după analiza izolată a unui capăt de cerere subsecvent, așa cum acreditează tribunalul.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art. 133 pct.2 NCPC rap.la art. 248 alin.1 coroborat cu art.132 NCPC și în aplicarea dispozițiilor art.101 alin.1 teza finală și alin.2 NCPC rap.la art.94 pct.1 lit.j NCPC, va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul T. S., cu domiciliul procesual ales la av. M. M., din Timișoara, ., în contradictoriu cu pârâtul B. I., domiciliat în Săcălaz, . nr. 856, în primă instanță în favoarea Tribunalului T..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. S. C.
Red. C.P.- 19.11.2014
Tehnored. S.C. – 4 ex./ 19.11.2014, 1 adr.
Un exemplar se comunică părților:
Reclamantului T. S., la dom. Proc. Ales- la av. M. M., Timișoara, .
Pârâtului B. I., Săcălaz, . nr. 856
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 74/2014. Curtea de Apel... |
|---|
