Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 194/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 194/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 27.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/A
Ședința publică din 11 decembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta R. L. împotriva sentinței civile nr. 1107/PI/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați A. S. și B. E. J. J. C., pentru constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare se prezintă, pentru pârâta intimată lipsă, A. S., doamna avocat C. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea pune în discuție cererea de înscriere în fals, formulată de reclamanta apelantă, cu privire la mențiunea din încheierea de autentificare a contractului.
Reprezentanta pârâtei intimate A. S. arată că avocatul reclamantei nu are calitate procesuală activă pentru a formula această cerere și că art. 87 din Legea nr. 36/1995, invocat, reglementează erorile materiale, astfel că solicită respingerea cererii.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de înscriere în fals ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile invocate (art. 87 din Legea nr. 36/1995) vizează erorile materiale din încheierea notarială (în speță, locul încheierii contractului) și, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei intimate A. S. solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 353/28.11.2013, în valoare de 2200 lei, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului T., la data de 14.12.2011, sub nr._, reclamanta R. L. i-a chemat în judecată pe pârâții A. S., Garantibank International N.V. – Sucursala România și B. E. J. J. C.-M., solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut sumă de bani, autentificat sub nr. 1737/11.12.2008, la BNP B. B. M., din Jimbolia, încheiat între reclamantă și pârâta A. S., pentru suma de 130.000 de euro; în subsidiar, în ipoteza în care va considera că în speță nu sunt întrunite cerințele unei nulități absolute a acestui contract, să dispună anularea lui iar, ca și consecință a desființării contractului de împrumut de mai sus, care constituie titlu executoriu, să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 418/ex/2009, al SCPEJ J. C.-M. & C. I., prin restabilirea situației anterioare vânzării la licitație publică a construcțiilor imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4820 Timișoara), nr. top._,_, dobândite de pârâta A. S., prin actul de adjudecare întocmit în dosarul execuțional mai sus-amintit, la 16.09.2009; să dispună rectificarea cărții funciare a acestui imobil, CF_ Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei A. S., prin actul de adjudecare întocmit în dosarul execuțional mai sus-amintit, la data de 16.09.2009, să dispună rectificarea cărții funciare a acestui imobil, CF_ Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei A. S., dobândit de aceasta, asupra construcțiilor în procedura executării silite, prin cumpărare la licitație publică, în baza actului de adjudecare din 16.09.2009, precum și al reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, asupra acelorași construcții, cu titlul de restabilirea situației anterioare și să oblige pârâta A. S. la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 11.12.2008 s-a autentificat sub nr. 1737/11. 12.2008 la BNP B. B. M. din Jimbolia un contract de împrumut privind suma de 130.000 euro, echivalent a 505.362 lei, calculat la cursul BNR de 3,88 lei/euro, valabil la data autentificării actului. Pentru a se garanta restituirea împrumutului până la data de 11.03.2009, s-a intabulat dreptul de ipotecă în favoarea pârâtei 1 pentru suma de mai sus în CF_ Timișoara, nr. top._,_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4820 Timișoara) și s-a notat interdicția de înstrăinare și grevare asupra construcțiilor înscrise în cartea funciară mai sus identificată, construcții situate în Timișoara, ..
Ulterior pârâta 1 s-a adresat SCPEJ J. C.-M. & C. I. pentru a recupera suma de 130.000 euro, executarea silită făcând obiectul dosarului nr. 418/ex/2009 al respectivei societăți de executori judecătorești, al cărei continuator este pârâtul 3. In cadrul acestei executări silite pârâta 1 și-a adjudecat la licitație publică imobilul prin actul de adjudecare încheiat la data de 16.09.2009.
Asupra acestui imobil este înscris un drept de ipotecă în favoarea pârâtei 2.
Reclamanta a menționat că este în vârstă de 86 de ani, nevăzătoare, fiind încadrată în grad de handicap grav, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 6160/02. 10.2006 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți T.. Certificatul are valabilitate permanentă, nefiind supus revizuirii. Conform celor menționate în cuprinsul său, datorită handicapului vizual grav, necesit permanent însoțitor. Este evident că datorită acestui handicap, la autentificarea contractului, contrar celor menționate de notarul public în încheierea de autentificare, nu a citit actul, câtă vreme nu avea posibilitatea să-1 vadă. Pe de altă parte, art. 61 din Legea 36/1995 prevede că pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor. Or, în conținutul încheierii de autentificare nu se face decât mențiunea că reclamanta ar fi citit actul, lucru imposibil cât timp este nevăzătoare, neexistând în cuprinsul contractului propriu-zis vreo declarație pe propria răspundere reclamantei în sensul că ar fi înțeles conținutul contractului.
Pentru ca reclamanta să-și exprime în mod valabil consimțământul cu intenția de a produce efecte juridice, era obligatoriu să înțeleagă conținutul actului autentic, cu atât mai mult cu cât actul propriu-zis nu corespunde cu situația de fapt reală, pentru că pârâta 1 nu i-a remis niciodată suma de 130.000 euro. I s-a spus să semneze, ceea ce reclamanta poate face cu mare dificultate fără să vadă în virtutea obișnuinței pe care a dobândit-o pe parcursul vieții.
Totodată, a menționat că în cuprinsul contractului nu se face vreo referire concretă la predarea propriu-zisă a banilor, notarul limitându-se să consemneze că ar fi primit suma împrumutată de pârâta 1, fără să precizeze dacă această sumă i-a fost dată anterior sau la data autentificării contractului. De asemenea, nu există nici o mențiune privind predarea banilor în numerar sau un eventul virament bancar al sumei pretins împrumutată, care are o valoare importantă, în situația dată, fără a i se fi explicat conținutul actului pe care nu putea să-l citească, a semnat în totală necunoștință de cauză.
In consecință, contractul în discuție a fost încheiat fără consimțământul valabil al reclamantei, în calitate de împrumutată, cu încălcarea disp. art. 948 pct. 2 C. civ, precum și cu încălcarea normelor legale imperative care stabilesc procedura notarială a încheierii actelor autentice, ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia.
Reclamanta a afirmat că actul juridic în discuție are o cauză ilicită în sensul art. 968 C. civ., întrucât a fost încheiat cu unicul scop de a-i frauda interesele. Câtă vreme notarul public nu și-a îndeplinit obligația legală de a întreba dacă cunoaște conținutul actului. Or, suma de 130.000 euro nu i-a fost remisă niciodată, fiind stipulată cu intenția obținerii unor venituri din cămătărie în favoarea pretinsei împrumutătoare. Dacă suma în discuție s-ar fi remis în numerar, notarul public ar fi fost obligat să sesizeze Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor în baza art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 8 lit. f din Legea nr. 656/ 2002 modificată, ceea ce nu a făcut.
În măsura în care se vor înlătura motivele de la punctul 2, reclamanta a invocat lipsa cauzei proxime a contractului de împrumut. Așa cum a arătat, în speță nu a existat intenția sa de a se împrumuta, la fel cum nu a existat nici intenția pârâtei 1 de a acorda împrumutul. Pe de altă parte, contractul de împrumut fiind un contract real, nu se încheie în mod valabil decât la momentul remiterii obiectului împrumutului, ori suma în discuție nu i-a fost remisă.
În ipoteza în care se va considera că nu se impune constatarea nulității absolute a contractului, reclamanta a solicitat anularea pentru încălcarea disp. art. 953 C. civ., sancțiunea fiind în această situație nulitatea relativă. Neînțelegând conținutul actului juridic pe care l-a semnat, a fost în eroare cu privire la natura acestuia. Doctrina a consfințit principiul conform căruia, în situația în care elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realității este hotărâtor pentru încheierea actului, acesta este lovit de nulitate relativă datorată existenței unui viciu de consimțământ - și anume eroarea. Or, dacă reclamanta ar fi înțeles condițiile prevăzute de acest contract de împrumut, nu l-ar fi semnat niciodată.
Lipsa din încheierea de autentificare a mențiunilor privind împrejurarea că notarul a întrebat dacă a înțeles conținutul actului și dacă cele cuprinse în el exprimă voința sa atrage nulitatea relativă a acestei încheieri, pentru încălcarea dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 36/1995. Cum reclamanta a fost în imposibilitate de a citi actul și de a înțelege conținutul acestuia, care de altfel nici nu mi-a fost explicat de nimeni, încheierea de autentificare este nulă.
Nulitatea relativă a acestei încheieri determină lipsirea actului de formă autentică, situație în care acest act nu poate constitui titlu executoriu în condițiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 modificată.
Lipsa formei autentice a contractului de împrumut cu garanție imobiliară are consecința nulității absolute a acestui contract sub aspectul constituirii ipotecii asupra bunurilor enumerate în conținutul său, pentru încălcarea prevederilor art. 1772 C. civ. Potrivit acestui text, condiția formei autentice a actului în cazul ipotecii convenționale este stabilită ad validitatem.
Desființarea titlului executoriu atrage incidența disp. art. 404 ind. 1 teza I C. proc. civ. cu privire la întoarcerea executării. Ca atare, este justificată cererea mea în acest sens. De aceea a solicitat și rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei 1 și al reînscrierii dreptului meu de proprietate.
In drept, s-au invocat disp. art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 modificată cu privire la rectificarea cărților funciare.
La termenul de judecată din 10.01.2012 reclamanta și-a precizat și completat cererea introductivă cu un nou capăt de cerere referitor la radierea notei privind somația de executare înscrisă în cartea funciară.
Tribunalul T. prin încheierea din 10.01.2012 a scos cauza de pe rolul Secției I Civilă și a trimis cauza Secției a II-a civilă.
Tribunalul T. Secția a II-a prin încheierea din 1 martie 2013 a invocat excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a trimis cauza spre soluționare la Secția I civilă, completului inițial investit.
Dosarul a fost reînregistrat la Sectia Civilă I sub nr._ .
La data de 29.01.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că nu mai solicită radierea notei privind somația de executare nr. 556/26.10.2010, emisă de SCPEJ M. și Asociații (denumită în cuprinsul notei B. M. și Asociații) înscrisă la poziția C4 din CF_ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4820 Timișoara) nr. top_,_, în favoarea pârâtei Garantibank International N.V. - Sucursala România. Această radiere formează obiectul petitului VI din precizarea și completarea cererii introductive, însă operațiunea de radiere a avut loc pe parcursul procesului, motiv pentru care cererea formulată de reclamanta în acest sens a rămas fără obiect.
A precizat că - nota privind somația de executare figura înscrisă în extrasul de carte funciară eliberat la 20.12.2011, la scurt timp după introducerea acțiunii - dar că, în prezent nu mai există ca urmare a radierii. In consecință, a menționat că nu își mai susține petitul în discuție și nici nu mai înțelege să se judece cu pârâtele Garantibank Internațional N.V. - Sucursala România și Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M. și Asociații, cu sediul în Timișoara, P-ța Ț.-V. nr. 1, . care renunță la judecată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta A. S., s-a solicitat respingerea acțiunii, așa cum a fost formulată, precizată și completată, ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată, arătând că imobilul situat administrativ în Timișoara, ., înscris în CF nr._ - Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 4820), nr. cad/top._ a fost adjudecat prin cumpărare la licitație publică de către adjudecatara A. S., în baza Actului de Adjudecare din 16.09.2009, emis în Dosarul execuțional nr. 418/EX/2009 (Dosarul instanței nr._ ).
În prealabil, s-a arătat că încercările repetate ale reclamantei de a obține anularea aceluiași titlu executoriu, care reprezintă și obiectul prezentului dosar.
Astfel, reclamanta a formulat contestație la executarea silită imobiliară înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 25.05.2009, ce a format obiectul Dosarului nr._/ 325/ 2009, (ce a format obiectul Dosarului execuțional 418/ex/2009), instrumentat de SCPEJ J. C. M. și C. loan, soluționat prin eliberarea Actului de adjudecare din 16.09.2009 în favoarea intimatei și a procedurilor execuționale ulterioare (dosarul execuțional fiind închis).
În ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de împrumut sumă de bani autentificat prin încheierea nr. 1737/11.12.2008 de BNP B. B. M., s-a solicitat respingerea acestei cereri, deoarece actul în discuție îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 948 C. civ. și urm. C. civ., precum și de prevederile Legii nr. 36/1995.
Cu privire la Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6160/02.10.2006, de care se prevalează reclamanta, a arătat că în cuprinsul acestuia se menționează că reclamanta se încadrează în gradul de handicap grav, cu indemnizație însoțitor pentru nevăzător/handicap vizual grav (HG 610/1990), cu valabilitate permanentă. Certificatul atestă existența unui handicap vizual grav și nu faptul că persoana este nevăzătoare total. Faptul că nu este supus revizuirii se datorează criteriilor de natură economică avute în vedere de către legiuitor, atunci când prevede posibilitatea eliberării unui astfel de document unor persoane (atât de) în vârstă, care în orice situație nu mai poate presta munca (depășind oricum vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă).
Handicapul grav poate privi atât cecitatea absolută, dar și cecitatea relativă, ceea ce înseamnă că există posibilități de vedere, chiar dacă mai scăzută comparativ cu valorile normale.
A arătat că, în cuprinsul încheierii de autentificare nr. 1737/11.12.2008, notarul public a menționat că: "Eu, B. B. M., notar public, la cererea numitei R. L., m-am deplasat la domiciliul acesteia, unde am găsit pe …” ; din moment ce notarul public menționează în mod expres că la cererea unei părți s-a deplasat la domiciliul acesteia în vederea autentificării unui înscris, este evident că partea avea deplină cunoștință de actul și de conținutul actului pe care avea intenția să îl încheie în formă autentică.
Potrivit art. 49 alin. 3 din Legea nr. 36/1995, în cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit și în afara programului de lucru, la cererea părții interesate.
În întocmirea contractului de împrumut atacat în prezenta cauză, partea interesată a fost chiar reclamanta, care a fost cea care a apelat la serviciile notarului public. În fapt, pârâta a invederat instanței de judecată că reclamanta a avut nevoie de bani din dorința de a-și ajuta nepoata, implicată într-o . operațiuni comerciale. Din aceste motive a apelat și la ajutorul pârâtei, solicitându-i o sumă mare de bani, cu titlu de împrumut, pentru o perioadă scurtă de timp.
Acestea sunt, probabil, "motivele obiective" invocate în fața notarului public, care s-a deplasat din Jimbolia, localitatea unde își are biroul notarial, în Timișoara, în vederea perfectării actului. Fiind de acord cu efectuarea împrumutului, nu a avut nici o obiecție cu privire la locul unde urma să se încheie actul sau cu privire la persoana notarului, de vreme ce a convenit asupra instituirii unei garanții imobiliare în vederea restituirii împrumutului acordat.
Despre starea de handicap grav de care se prevalează actualmente reclamanta, nici parata și nici notarul public nu a avut cunoștință la momentul încheierii actului, reclamanta însăși neinformându-le despre acest aspect. Nu puteau avea nici o bănuială, cât de mică, deoarece reclamanta în tot timpul perfectării actului, s-a comportat perfect normal, nu avea însoțitorul de care se prevalează actualmente, nu avea baston sau ochelari negri și chiar a citit actul în întregime, la fel cum l-a citit și pârâta, moment după care notarul public a procedat la autentificarea înscrisului.
Referirile reclamantei la faptul că notarul a consemnat că a primit suma .de bani sau la modalitatea în care i-a fost remisă nu au nici o relevanță, deoarece art. 50 din Legea nr. 36/1995 nu obligă notarul public la a face asemenea consemnațiuni.
Lipsa consimțământului constituie motiv de nulitate absolută a actului juridic civil, dar numai în situația în care manifestarea de voință a fost exprimată fără intenția de a produce efecte juridice, în cazul erorii-obstacol etc. Ori, reclamanta nu invocă lipsa totală a consimțământului său la încheierea contractului de împrumut și nici alte condiții care reclamă aplicarea sancțiunii nulității absolute, ci doar "nevalabilitatea" acestuia. Însă, consimțământul reclamantei la încheierea contractului de împrumut sumă de bani a existat, actul fiind încheiat chiar la cererea sa.
Procedura notarială a încheierii actelor autentice, așa cum este prevăzută de Legea nr. 36/1995, a fost respectată întrutotul. Toate mențiunile privind cuprinsul încheierii de autentificare, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 50 din Legea nr. 36/1995 (adică, cele arătate de lit. c), f), j) și k), respectiv, data îndeplinirii actului notarial, numele sau denumirea părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea faptului prezentării lor în persoană, precum și modul în care li s-a constatat identitatea, semnătura notarului public și sigiliul notarului public) sunt cuprinse în încheierea de autentificare nr. 1737/11.12.2008.
Cauza ilicită invocată de către reclamantă este și rămâne o simplă susținere, fără nici un suport probator. Nici notarul public, nici pârâta nu au avut nici o intenție în a-i frauda interesele. Dimpotrivă, prima dată când a cunoscut persoana notarului public a fost data la care a întâlnit-o cu ocazia încheierii actului de împrumut, la domiciliul reclamantei.
Susținerile reclamantei cu privire la neremiterea sumei de bani nu au nici un suport logic și nu sunt probate cu nici un mijloc de probă, nefiind lămuritoare defel pentru oferirea unei explicații plauzibile care să justifice semnătura sa pe contractul de împrumut.
În privința susținerilor reclamantei privind obligația notarului de sesizare a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, pârâta a invederat că textele indicate nu sunt aplicabile, deoarece se transmit către Oficiu informații în situația în care există "suspiciuni" în privința operațiunilor ce urmează să fie efectuate, în sensul că acestea ar avea ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, ceea ce nu este cazul în speță (art. 3 alin. 1).
Faptul că a adjudecat imobilul la licitație publică în procedura executării silite nu reprezintă deloc o dovadă în sensul intenției sale de mărire a patrimoniului în frauda reclamantei, din moment ce în toate procesele pe care i le-a intentat a afirmat că în situația în care își îndeplinește obligațiile asumate potrivit contractului de împrumut încheiat, renunță în favoarea ei la dreptul de proprietate asupra imobilului adjudecat, fără nici o dobândă sau penalizare, această afirmație o susține și în prezent.
Susținerile reclamantei privind anularea contractului de împrumut pentru încălcarea art. 953 C. civ. nu pot fi primite, deoarece în primul rând, cum actul de împrumut a fost încheiat la data de 11.12.2008, iar prezenta acțiune a fost introdusă la data de 14.12.2011; pentru aceasta înțelege să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune. Termenul de prescripție extinctivă, cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaționale, este instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia "termenul prescripției este de 3 ani (...)".Viciul de consimțământ al erorii se sancționează cu nulitatea relativă a actului juridic civil, iar nulitatea relativă este prescriptibilă în termenul general de prescripție, indiferent dacă invocarea nulității relative are loc pe cale de acțiune sau pe cale de excepție iar în al doilea rând, reclamanta a înțeles perfect și și-a exprimat în mod ferm voința de a încheia actul juridic de împrumut sumă de bani, în forma pe care a redat-o notarul public în încheierea de autentificare.
Prin sentința civilă nr. 1107/PI din 26 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta R. L. împotriva pârâtei A. S..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, la data de 11.12.2008 s-a încheiat între părți - reclamanta în calitate de împrumutată, iar pârâta în calitate de împrumutătoare - un contract de împrumut privind suma de 130.000 euro ( echivalent a 505.362 lei, calculat la cursul BNR de 3,88 lei/euro, scadentă la data de 11.03.2009), autentificat sub nr. 1737/11.12.2008 la BNP B. B. M. din Jimbolia.
Pentru a se garanta restituirea împrumutului s-a intabulat dreptul de ipotecă în favoarea pârâtei pentru suma de mai sus în CF_ Timișoara, nr. top._,_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4820 Timișoara) și s-a notat interdicția de înstrăinare și grevare asupra construcțiilor înscrise în cartea funciară mai sus identificată, construcții situate în Timișoara, ..
După expirarea datei scadente a împrumutului, pârâta s-a adresat SCPEJ J. C.-M. & C. I. pentru a recupera suma de 130.000 euro, executarea silită făcând obiectul dosarului nr. 418/ex/2009, iar în cadrul acestei executări silite, pârâta și-a adjudecat la licitație publică imobilul prin actul de adjudecare încheiat la data de 16.09.2009.
Părțile contractante (atât reclamanta, cât și pârâta) au declarat în actul încheiat că înainte de semnarea actului au citit în întregime, li s-a explicat și au înțeles conținutul actului care exprimă voința lor.
Reclamanta a solicitat în dosarul de față constatarea nulității absolute a actului mai sus enunțat pe motivul erorii sale asupra naturii juridice a actului semnat, arătând că nu a cunoscut și citit conținutul actului semnat, fiind nevăzătoare.
Potrivit art. 953 C.civ., consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare.
Error in negotio ( eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat) este o cauză de nulitate absolută a actului juridic constând în falsa reprezentare asupra naturii actului care se încheie, o parte crezând că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte având credința greșită că încheie un alt act juridic.
Probele administrate în cauză nu dovedesc eroarea în care reclamata pretinde că s-ar fi aflat la momentul semnări contractului.
Astfel, din înscrisurile depuse în probațiune și interogatoriile părților a rezultat faptul că notarul public B. B. M. s-a deplasat la domiciliul reclamantei R. L., la cererea acesteia, unde a găsit părțile, în vederea autentificării contractului; or, din această împrejurare rezultă că partea a avut cunoștință de actul și de conținutul actului pe care avea intenția să îl încheie în formă autentică, solicitând în aceste sens concursul notarului.
Prin urmare, reclamanta nu s-a aflat în eroare cu privire la natura juridică a actului încheiat, această natură fiindu-i prezentată de către notar, iar reclamanta avea posibilitatea de a solicita explicații în cazul în care avea nelămuriri, cu atât mai mult cu cât a solicitat deplasarea funcționarului public la domiciliul său. Consemnările notarului public din cuprinsul actului autentic fac dovada deplină până la înscrierea acestora în fals, înscriere ce nu s-a solicitat nici în prezenta cauză, nici separat.
Este de remarcat și faptul că reclamanta nu a susținut în fața notarului public că este nevăzătoare și că nu poate să citească sau să semneze contractul; reclamanta menționând pe cererea semnată personal, adresată notarului public - aflată la fila 48 dosar - că solicită deplasarea notarului pentru redactarea și autentificarea unui contract de împrumut pentru suma de bani 130.000 euro, la cursul BNR 1 euro =3,8874 lei pentru A..
Tribunalul a mai reținut și faptul că reclamanta a avut o atitudine oscilantă, întrucât, inițial a contestat formele de executare silită a contractului în litigiu, fără a contesta natura actului încheiat, pentru ca abia după mai mulți ani de la încheierea contractului să promoveze prezenta acțiune în constatarea nulității pentru error in negotion.
Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.
Sancțiunea nulității este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 din Codul civil statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Prin cauza sau scop se înțelege acel element al actului juridic care constă in obiectivul urmărit la încheierea actului.
Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut invocând o cauză ilicită și imorală, dar nu a dovedit lipsa cauzei sau existența unei cauze ilicite și imorale; or, existența și valabilitatea cauzei se prezumă la momentul încheierii contractului, iar cel ce declară contrariul, trebuie să dovedească afirmația.
În concluzie, tribunalul a apreciat că la momentul încheierii contractului de împrumut, reclamanta nu s-a aflat în eroare cu privire la natura juridică a actului și că nu a dovedit lipsa cauzei actului juridic sau existența unei cauze ilicite sau imorale, astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta R. L., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii sale precizate.
În motivare, reclamanta apelantă a arătat că, prin acțiune, a invocat următoarele motive de nulitate a contractului de împrumut: încheierea contractului fără consimțământul valabil al reclamantei, cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 2 C.civ., precum și cu încălcarea normelor legale imperative care stabilesc procedura notarială a încheierii actelor autentice; cauza ilicită (art. 968 C.civ.), contractul fiind încheiat în scopul fraudării intereselor sale; nepredarea sumei împrumutate; eroarea cu privire la natura actului juridic (art. 953 C.civ.); lipsa din încheierea de autentificare a mențiunilor privind împrejurarea că notarul a întrebat-o dacă a înțeles conținutul actului și dacă cele cuprinse în el exprimă voința sa (art. 61 din Legea nr. 36/1995); nulitatea relativă a încheierii raportat la mențiunea cu privire la locul în care a fost încheiat contractul (art. 87 din Legea nr. 36/1995).
Cu privire la încheierea contractului fără consimțământul său, apelanta a învederat că, în considerarea gradului său de handicap, notarul avea obligația instituirii unei curatele (art. 152 lit. a și b c.fam.) și să ceară să fie expertizată din punct de vedere medico-legal, încălcând art. 46 din Legea nr. 36/1995.
În legătură cu cauza ilicită, a susținut că intenția împrumutătoarei a fost aceea de a o înșela și că suma împrumutată nu i-a fost remisă, iar referitor la eroarea cu privire la natura actului juridic a învederat că, dacă ar fi înțeles condițiile actului juridic, nu l-ar fi semnat.
Astfel, apelanta a arătat că Tribunalul a motivat sentința reținând doar în general că nu sunt întrunite condițiile de nulitate absolută, limitându-se doar să facă referire numai la „error in negotio” ca și motiv de nulitate, respectiv că din înscrisurile depuse în probațiune și din interogatorii reiese că ea a cunoscut conținutul actului, că avea posibilitatea de a solicita explicații în cazul în care avea nelămuriri, că a avut o atitudine oscilantă și că nu a dovedit lipsa cauzei sau existența unei cauze ilicite.
Că, se face trimitere exclusiv la prevederile art. 953 C.civ. de la 1864 privind consimțământul și la art. 966 și 968 din același act normativ, referitoare la cauză, dar fără să se motiveze sentința prin prisma motivelor de nulitate pe care le-a evocat mai sus, bazate pe fraudarea atât a dispozițiilor generale (Codul civil), cât și a legii speciale (Legea nr. 36/1995).
Totodată, apelanta a arătat că înțelege să formuleze cerere de înscriere în fals cu privire la mențiunea din încheierea de autentificarea contractului nr. 1737/11.12.2008, încheiat la BNP B. B. M. din Jimbolia, privind locul încheierii acestuia, trecut, contrar realității, ca fiind Timișoara, invocând art. 84 din Legea nr. 36/1995, precum și art. 87 din același act normativ.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a invocat, în ceea ce privește cererea de înscriere în fals, excepția lipsei calității procesuale active în formularea cererii de către avocatul părții, în calitate de reprezentant, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată în raport de art. 87 din Legea nr. 36/1995, care prevede îndreptarea erorii materiale cuprinse în încheierea finală.
De asemenea, pârâta intimată a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că reclamanta apelantă are alte două demersuri judiciare având același obiect cu prezenta cauză, respinse prin sentința civilă nr._/18.08.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2009 și sentința civilă nr._/20.10.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, ambele hotărâri rămânând irevocabile.
În ceea ce privește motivele de apel formulate de către apelantă, intimata a arătat că prima instanță a reținut în mod corect că este valid consimțământul dat la semnarea contractului de împrumut, avându-se în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că apelanta s-a adresat personal notarului să se prezinte la aceasta acasă pentru a semna contractul de împrumut, semnând personal această adresă (fila 48).
Că, faptul că are cunoștință de ceea ce semnează și vede ceea ce semnează, rezultă și din dosarul de primă instanță (fila 17), unde se află procura specială dată în fața notarului public prin care declară pe proprie răspundere că nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar.
Cu privire la certificatul ce îl aduce ca și probă, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul cp apelanta nu este indicată ca fiind nevăzătoare în întregime, respectiv cecitatea acesteia este relativă, ceea ce înseamnă că există posibilități de vedere mai scăzută, comparativ cu valorile normale.
A mai arătat că apelanta nu a aduc la cunoștință această stare de handicap în dosarul privind evacuarea nr._ al Judecătoriei Timișoara și în dosarul execuțional nr. 345/ex/2010, precizând că aceasta a semnat fără nici o problemă vizuală contractele de închiriere nr._/26.02.2009,_/26.02.2009 și_/26.02.2009, precum și chitanțele aferente chiriei.
Intimata a susținut, de asemenea, că prima instanță a reținut corect că din probele administrate nu rezultă că reclamanta a fost în eroare asupra naturii actului încheiat, aceasta nedeclarând în fața notarului că este nevăzătoare și că nu poate să citească sau să semneze actul.
Totodată, intimata a învederat că nu s-a dovedit lipsa cauzei sau existența unei cauze ilicite și imorale, precizând cu privire la faptul că nu s-ar fi remis niciodată suma de bani apelantei, că acest motiv nu are nici un suport logic și nici nu a fost probat cu nici un mijloc de probă, neexistând nici o explicație plauzibilă care să justifice semnătura acesteia de pe contractul de împrumut.
În sfârșit, pârâta intimată a susținut că, potrivit art. 3 al. 1 și art. 8 lit. f din Legea nr. 656/2002, nu notarul public trebuie să sesizeze Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și a susținut că nu a declarat că i-a predat banii numitei R. S., ci că i-a predat, la data încheierii contractului, reclamantei apelante, care a fost dusă și însoțită de nepoata sa, R. S..
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 3 al. 1, art. 8 lit. f din Legea nr. 656/2002, art. 948 pct. 2, 953, 966 și 968 C.civ., art. 61 din Legea nr. 36/1995.
Examinând sentința atacată, în limitele motivelor invocate și ale dispozițiilor art. 294-297 C.p.c., Curtea apreciază că este nefondat apelul reclamantei.
Astfel, în primul rând, Curtea constată că în mod corect prima instanță a constatat valabilitatea consimțământului reclamantei apelante la încheierea contractului de împrumut, întrucât acest consimțământ există, nefiind dat de o persoană care să fie lipsită total de discernământ, pentru a atrage sancțiunea nulității absolute, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că apelanta s-a aflat în eroare cu privire la natura juridică a actului încheiat, pentru a opera aceeași sancțiune.
Dimpotrivă, din cererea semnată de către reclamantă (fila 48 dosar fond), adresată notarului public, rezultă că acesta cunoștea că încheie un contract de împrumut pentru suma de 130.000 lei.
În legătură cu certificatul de încadrare într-un grad de handicap grav, invocat de către apelantă, Curtea apreciază că acesta nu poate constitui un argument pentru a se reține eroarea asupra naturii juridice a actului juridic încheiat, deoarece din cuprinsul acestuia nu reiese că apelanta este în totalitate nevăzătoare.
Pe de altă parte, în dosarul primei instanțe, există numeroase înscrisuri semnate personal de apelantă (declarație pentru ajutor public judiciar- fila 17, procură specială- fila 23, cerere către notarul public, chitanțe- f. 29-30) din care reiese că nu se află în imposibilitate de a vedea.
Totodată, Curtea reține că nu este întemeiată critica hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 152 lit. a și b din Codul familiei, pentru neinstituirea curatelei, în condițiile în care apelanta nu a declarat în fața notarului că este nevăzătoare și că nu poate să citească sau să semneze contractul.
În concluzie, câtă vreme în cuprinsul încheierii de autentificare este făcută mențiunea că „(…) după citirea actului au consimțit la autentificarea acestui înscris”, nu se poate reține în cauză nevalabilitatea consimțământului și nici încălcarea normelor legale care stabilesc procedura notarială, fiind respectate dispozițiile art. 92 din Legea nr. 36/1995.
În al doilea rând, în cauză nu poate fi reținută nici cauza ilicită sau imorală a contractului, conform art. 966 și 968 C.civ., pentru că, potrivit art. 1169 C.civ., sarcina probei revine reclamantei, iar aceasta nu a produs nici o probă în acest sens.
În al treilea rând, nu poate fi primită susținerea apelantei privind neremiterea sumei împrumutate, în condițiile în care în cuprinsul contractului de împrumut se menționează expres „Subsemnata R. L. (…) declar că am primit cu titlu de împrumut de la numita A. S. (…) suma de 130.000 euro (…)”.
Mai mult decât atât, în condițiile în care nu s-ar fi remis suma împrumutată, nu poate fi explicată în mod rațional încheierea contractului.
Nici cererea de înscriere în fals nu este întemeiată, așa cum rezultă și din practicaua hotărârii, întrucât, potrivit art. 87 din Legea nr. 36/1995, în speță operează o eroare materială, cu privire la locul încheierii contractului, câtă vreme în încheierea de autentificare s-a făcut precizarea că notarul public s-a deplasat la domiciliul reclamantei, unde a fost încheiat actul.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 296 C.p.c. să respingă apelul reclamantei.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.p.c.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta R. L. împotriva Sentinței civile nr. 1107/PI din 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatei A. S. suma de 2200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantei apelante R. L. – Timișoara, P-ța Ț. V., nr. 1, .- la av. N. L.
- pârâtei intimate A. S.- Timișoara, .. 2, .. C. F.
- pârâtului intimat B. E. J. J. C.- Timișoara, .. 1, .
emis 3 .="PlainText">
Red. O.G.- 23.12.2013;
Tehnored. C.J.- 30.12.2013; 5 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: C. P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1483/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
