Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 19-11-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 211/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 211
Ședința publică din 19 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul F. G.-B. împotriva sentinței civile nr. 2128/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați S. Român prin M. Finanțelor P. București, Direcția Generală Regională a Finanțelor P. T. și M. A. Naționale - secția P. M., având ca obiect Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul apelant personal și asistat de avocat S. I., consilier juridic D. G. pentru pârâtul intimat M. A. Naționale – secția P. M., lipsă celelalte părți.
M. Public este reprezentat de procuror M.-U. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 18.11.2015, o precizare a motivelor de apel, formulată de reclamantul apelant, față de care, reprezentantul acesteia arată că reprezintă doar unele completări ale cererii de apel inițiale.
Nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel, inclusiv cu privire la necompetența materială a instanței.
Avocat S. I., pentru reclamantul apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat în scris, în principal, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei la Tribunalul T., iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii, fără cheltuieli de judecată. În esență, arată că în apel face referire la dispozițiile Legii nr. 221/2009, însă, face referire și la decizia nr. 2438/28.11.2012, din dosarul nr._/30/2012 al Curții de A. Timișoara în care s-au discutat despăgubirile conform dreptului muncii, nu doar în temeiul Legii nr. 221/2009.
Consilier juridic D. G., pentru pârâtul intimat M. A. Naționale, susține inadmisibilitatea precizării depuse la dosar de către reclamantul apelant și solicită respingerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, iar referitor la precizarea depusă de reclamantul apelant, aceasta reprezintă un capăt de cerere nou referitor la temeiul de drept. Apreciază că și excepția necompetenței materiale a instanței a fost corect rezolvată prin hotărârea tribunalului, iar soluția este corectă și raportat la temeiul de drept indicat.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.2128/30.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulata de reclamantul F. G. B., domiciliat în Timișoara .. 4, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., - Direcția G. a Finanțelor P. T., cu sediul în Timișoara .. 9 B și pârâtul M. A. Naționale - Secția P. M., cu sediul în București ., sector 5, ca prescrisă, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a tribunalului a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 07.10.2014, reclamantul F. G. - B., a solicitat - în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. Finanțelor P.; Direcția G. a Finanțelor P. T. - ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la reparația daunelor materiale și morale pricinuite drepturilor persoanei sale în perioada anilor 1983-1989 prin măsurile administrative impuse prin dictatură politică astfel: reconsiderarea vechimii de 11 ani (1983-1994) în serviciul de ofițer militar al armatei române; acordarea Ordinului "Meritul militar" clasa I-a; plata soldelor de care am fost prejudiciat pe perioada de 11 ani; obligarea Casei de pensii a armatei la recalcularea pensiei potrivit vechimii reconstituite si a Ordinului "Meritul militar" clasa I-a; plata ordinului de zi pe perioada de 11 ani de 1.095.072 lei; plata valorii bonurilor de echipament cuvenită pe perioada celor 11 ani;daune morale de 10.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca a exercitat profesia de ofițer activ armatei române până la gradul de locotenent-colonel, iar în anul 1983 a fost trecut în mod abuziv în rezervă și pensionat, încălcându-i-se drepturile fundamentale la muncă, la o viață privată normală si la libertatea de a folosi drepturile conferite de lege.
Din Raportul Ministerului A. Naționale, nr. S/C26795 din 12.10.1983 se propune de către Comitetul Central al PCR ST.M. al Gărzilor Patriotice ca - în calitate de instructor în statul major al gărzilor patriotice de la Comitetul județean A. al PCR - să fie inclus în decretul prezidențial în vederea trecerii în rezervă prin aplicarea art.43 litera "I" din Statutul corpului ofițerilor, pentru ca la 30 septembrie 1983 sa fie pus în discuția adunării comuniștilor și sancționat cu "vot de blam cu avertisment" iar la 1 oct. 1983 judecat de consiliul de onoare al ofițerilor superiori care au hotărât asupra celor propuse.
S-a reținut, ca motiv al trecerii sale în rezervă și pensionare, încălcarea normelor de conduită în societate, viață personală dezordonată, lipsă de maturitate politică și cetățenească, în sensul că după o conviețuire de mai mulți ani a divorțat de D. D. pe fondul unor nesfârșite neînțelegeri, divorțul dispunându-se din vina acesteia, iar mai apoi că - în condițiile acelor relații destrămate cu fosta soție - și-a întemeiat un nou cămin cu numita B. M., care la rândul ei divorțase de fostul său soț, dar care fusese condamnată pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, din relație născându-se fiicei reclamantului G.-O..
Reclamantul a precizat că pentru că nu a dat curs îndrumărilor de partid comuniste și și-a format o nouă familie cu o persoană care a corespuns sentimentelor și caracteristicilor tipologice de femeie pe care o dorea care a dat naștere fiicei lor, a fost condamnat politic prin măsura administrativă luată pe linie de partid de a fi înlăturat în mod abuziv din activitate, prin Decretul prezidențial nr. 255 din 8.11.1983 dat de Președintele RSR N. C..
In acest context, urmare a măsurilor administrative luate pe linie politică, reclamantul a precizat că a suferit o . prejudicii morale și materiale, prejudicii pe care le solicită a fi reparate.
P. înlăturarea din profesie pe motive politice cu 11 ani înainte de împlinirea vârstei legale pentru pensionare a suferit o pagubă materială constând vechimea necesară pentru o pensie integrală; de asemenea, prin înlăturarea din armata română prin mijloace de forță, catalogate drept condamnare politică pentru neînregimentarea în linia politicii comuniste de dictatură așa cum rezultă din propunerea de înlăturare, a fost prejudiciat de dreptul la "Ordinul militar" clasa I-a; în aceeași ordine de idei, nu și-a primit pe perioada de 11 ani soldele legale stabilite prin prestația de locotenent-colonel militar; în lipsa vechimii integrale Casa de pensii militare nu i-a stabilit pensia în baza de calcul a vechimii și contribuțiilor pentru activitatea celor 11 ani lipsă, ceea ce constituie o atingere grava a dreptului fundamental al reclamantului la muncă și la pensie pentru munca la care eram îndreptățit;a fost, de asemenea prejudiciat de dreptul la plata sumelor cuvenite urmare activității de ofițer superior reprezentând ordinal de zi, sume care sunt accesorii soldelor legale; a fost prejudiciat de dreptul la plata bonurilor de echipament bonuri care decurg în mod legal din prestația activității de ofițer superior active; în fine, prin înlăturarea din activitate pe motive politice, a suferit daune morale, pe care le apreciază la suma de 10.000 Euro.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art.4(2) raportat la art.1 alin.(3) din Legea nr.221/2009 modificată și republicată;
Pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor P. Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicita, cu privire la capetele de cerere de la lit. a) si f): sa constate pe cale de excepție, lipsa calității pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Timișoara in prezenta speța; sa constate pe cale de excepție, inadmisibilitatea prezentei acțiuni raportat la prev. art.1 si 4 din L.221/2009 iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiata, respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecata.
Pe de altă parte, prin întâmpinarea depusa de pârâtul M. A. Naționale, reprezentat de Direcția pentru Relația cu Parlamentul și asistență juridică, se solicită respingerea acțiunii.
Reclamantul a chemat în judecată S. Român prin M. Finanțelor P., DGFP T., dar și M. A. Naționale - Secția pensii militare solicitând obligarea la „reparația daunelor materiale și morale pricinuite drepturilor persoanei (sale) în perioada anilor 1983 - 1989 prin măsurile administrative impuse de dictatura politică", mai exact, reconstituirea vechimii de 11 ani - 1983-1994, acordarea Ordinului „Meritul M." cls. I-a, plata „ordinului 50 pe perioada de 11 ani, precum si acordarea unor despăgubiri morale.
Responsabilă cu pensiile din M. A. Naționale, potrivit art.3 alin.(2) din HG nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, structură care a preluat atribuțiile serviciului desființat.
Deoarece acțiunea nu este clară sub acest aspect, parata a solicitat ca reclamantul să –și precizeze acțiunea cu privire la persoana care are calitate de pârât, Casa de pensii sectorială a M.. A. Naționale, care nu reprezintă Casa, aceasta având personalitate juridică.
Indiferent care este instituția chemata in judecata, Casa de pensii sectorială sau chiar M. A. Naționale, nu poate avea calitate procesuala pasiva deoarece, in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2009, calitate procesuala are numai statul, reprezentat prin M. Finanțelor P..
A invocat pârâtul tardivitatea si prescripția dreptului la acțiune privind cererea de acordare a despăgubirilor.
La termenul de judecată din data de 30.06.2011, tribunalul a pus în discuția părților excepția necompetenței funcționale a instanței, precum și a prescripției dreptului la acțiune, în baza art. 3 rap. la art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, reținând în ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a instanței, că aceasta se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată, deoarece, în conformitate cu disp. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 22/2009 competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Obiectul prezentei acțiuni este de natură patrimonială și este supus termenului de prescripției de 3 ani, conform disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167 /1958 stabilesc că: „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, iar art. 8 stipulează că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, instanța judecătorească fiind obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Conform disp. art. 5 din Legea nr. 221/2009: ”(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la… „.
Instanța de fond a apreciat că acest drept la acțiune s-a născut la data de 14 iunie 2009, după publicarea legii în Monitorul Oficial nr. 396 din 11 iunie 2009, iar reclamantul a introdus prezenta acțiune la data de 07.10.2014.
Având în vedere că acțiunea nu a fost exercitată în termen de 3 ani de la această dată, Tribunalul, în baza normelor legale mai sus enunțate, a respins acțiunea reclamantului apreciind-o ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen, reclamantul F. G. B., care după ce a făcut un scurt istoric al cauzei a susținut că soluția tribunalului este nelegală, în contextul în care pârâta – intimată M. A. Naționale îi recunoaște drepturile, dar totuși a refuzat rezolvarea diferendului pe cale administrativă.
În această situație, a arătat că este nevoit să se adreseze justiției, susținând că excepția prescripției dreptului la acțiune nu operează, căci prin adresa si răspunsul dat de către pârîta-intimată M.A.N- Direcția resurse umane, cu nr.1299 din 12.10.2011, s-a întrerupt prescripția, începând sa curgă o noua prescripție de 3 ani, iar M.. opune cererii sale, privind acordarea Ordinului "Meritul M." clasa I-a;
Apoi, prin acordarea la cererea cu nr._ a legitimației de lt.colonel în rezervă, din 21.11.2012, s-a întrerupt din nou prescripția, intimate M.. sale, cum la fel s-a petrecut și prin răspunsul dat de către pârâta-intimată M.A.N nr.DP 950 din 12.09.2014 privind documentele solicitate in vederea declanșării procedurii judiciare prezente, când s-a întrerupt din nou prescripția, începând sa curgă o nouă prescripție de 3 ani.
In concluzie, dreptul material la acțiune nu este prescris, acesta începând să curgă din nou după ultima încercare de a se soluționa pe cale amiabilă cererea domnie sale.
P. întâmpinările formulate în cauză, intimatele DGFP T., în reprezentarea Statului Român și M. A. Naționale au solicitat respingerea apelului, susținând că soluția tribunalului, întemeiată pe reținerea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului este corectă și justificată.
C., analizând apelul reclamantului, din perspective motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.466 și urm. NCPC rap.la art.480 NCPC, va constata că acesta este neîntemeiat.
Astfel, C. va constata că reclamantul a introdus acțiunea la instanța Tribunalului T. la data de 7 octombrie 2014 și a menționat expres și explicit că temeiul de drept al acțiunii domniei sale rezidă în disp.art.4 alin.2 rap.la art.1 alin.3 din L.221/2009, iar sub acest aspect, tribunalul a reținut în primă instanță că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
C. va constata că soluția tribunalului este corectă și legală, din moment ce dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167 /1958 stabilesc că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar art. 8 stipulează că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, instanța judecătorească fiind obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Asociat cu norma de mai sus, conform dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la plata.
Or, în cazul reclamantului F., acest drept la acțiune s-a născut la data de 14 iunie 2009, după publicarea legii în Monitorul Oficial nr. 396 din 11 iunie 2009, iar reclamantul a introdus prezenta acțiune abia la data de 07.10.2014, astfel că acțiunea domniei sale nu a fost exercitată în termen de 3 ani de la această dată, iar tribunalul a respins justificat acțiunea reclamantului ca prescrisă.
Referitor la întreruperea prescripției, invocată în cerea de apel, C. va constata că potrivit art.16 din D.167/1958, cursul prescripției poate fi întrerupt prin trei moduri, respectiv prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent ori printr-un act începător de executare.
Pe de altă parte, prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Or, în contextul speței date nu se poate identifica niciuna dintre aceste cauze, câtă vreme drepturile pretinse de reclamant nu au fost recunoscute de către intimata M. A. Naționale, relevantă fiind adresa nr.1299/12.10.2011 prin care Direcția de Management Resurse Umane din M.. că nu îndeplinește condițiile pentru acordarea Ordinului „Meritul M. clasa I, așa cum nici faptul acordării Legitimației militare în anul 2012 nu se încadrează în motivele exprese de întrerupere a prescripției, câtă vreme această legitimație a fost acordată tuturor cadrelor militare în rezervă, prin OM nr. M 76/2012.
Mai mult, și în ipoteza în care nu ar fi operat prescripția, C. va constata pe fondul litigiului că acțiunea reclamantului ar fi fost neîntemeiată, câtă vreme prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 14/2011, publicată în M.Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011, I.C.CJ. a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casate și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. București și Colegiul de conducere al Curții de A. G., stabilind că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Pentru toate aceste considerente, C., în temeiul prev. art.480 NCPC, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul F. G. B. împotriva sentinței civile nr.2128/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp. art. 451 și urm. NCPC întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul F. G.-B. împotriva sentinței civile nr. 2128/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. P. RUJIȚA R.
GREFIER,
S. C.
Red. C. P. /Tehnored. S.C. - 7 ex. (5 ex..
Tribunalul T., Judecător: C. P.
Un exemplar se comunică părților:
Reclamantului apelant
- F. G. B. - Timișoara, ., .
Pârâților intimați
- S. R. prin M. F. P. - sector 5, București, Apolodor, nr. 17
- D. G. Regionala a F. P. T. - Timișoara, Gh.L., nr. 58B, Jud.T.
- M. A. Naționale-Secția P. M. - București, Drumul Taberei, nr. 7-9
- P. de pe lângă C. de A. Timișoara
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1717/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
