Legea 10/2001. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 217/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 217/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.217

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.11.2015

PREȘEDINTE:M. G.

JUDECĂTOR: A.-M. N.

GREFIER: R. P.-D.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă F. D. în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. prin P. C. M. și S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței civile nr.460 din 29.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul_, având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă F. D. lipsă, avocat L. Ț..

După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de apel:

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și rejudecând pe fond solicită anularea dispoziției nr. 353/30.12.2014 pentru soluționarea cererilor nr. 314 și nr. 315 din anul 2001 și obligarea la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013 restituirea în natură a imobilului teren și construcție așa cum a fost evidențiată.

Critica adusă motivării primei instanțe și a dispoziției emise este următoarea: potrivit Legii nr. 10/2001 Primăria C. M. avea obligația să defalce solicitarea de restituire în natură a morii, care nu era proprietatea acesteia ci a unei societăți, respectiv S.C. Romprestar S.A. A. și pe care să o trimită acesteia spre soluționare într-o formă sau alta. Acest lucru nu s-a întâmplat. Primăria s-a apărat în sensul că a comunicat reclamantei să realizeze această operațiune - ceea ce nu s-a întâmplat – fără a dovedi acest fapt. Reclamanta consideră că obligația de defalcare și comunicare revenea exclusiv Primăriei. Această instituție trebuie să facă această defalcare, să o trimită societății ca aceasta din urmă să se pronunțe în ceea ce privește imobilul denumit moară.

Critica vizează strict petitul cu privire la restituirea imobilului moară.

Declară că nu solicită cheltuieli de judecată.

Conform art. 394 NCPC, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

P. Sentința civilă nr. 460 din 29.06.2015, Tribunalul A. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta F. D. în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat prin P. comunei M. și S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect Legea nr.10/2001, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul A. a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015, reclamanta F. D. a chemat în judecată pârâții S. R. reprezentat prin P. comunei M. și S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând anularea dispoziției nr.353/30.12.2014 emisă de pârâtă în soluționarea cererilor de restituire nr. 314 și 315/2001 precum și emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013; restituirea în natură a imobilului (teren și construcție – moară) evidențiat în CF 2091 M. și transferat în CF 565 M. cu nr. top 1805-1819/122/a teren intravilan în suprafață de 1,8624 ha.

În motivarea acțiunii arată că a trimis o notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului (teren și construcție – moară) evidențiat în CF 2091 M. și transferat în CF 565 M. cu nr. top 1805-1819/122/a teren intravilan în suprafață de 1,8624 ha.

Această solicitare a adresat-o în calitate de fiică și unică moștenitoare a tatălui său Bulbuhan T. decedat la data de 03.10.1968.

P. dispoziția nr. 285/2010 Primăria C. M. a respins notificările cu nr. 314 și 315 /16.07.2001 înregistrate sub nr. 1593 respectiv 1594 din 18.07.2001 cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive a imobilului solicitat.

A atacat aceasta dispoziție la instanțele judecătorești din județul A., iar prin sentința civilă nr.594/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dos. Nr._ * rămasă irevocabilă, a fost anulată dispoziția Primarului comunei M. nr. 285/2010 și obligat să emită o nouă dispoziție prin care să acorde despăgubiri în condițiile titlului 7 din Legea nr. 247/2005 pentru restituirea imobilului.

A solicitat pârâtei să emită o nouă dispoziție în conformitate cu prevederile instanței dar în ciuda acestui fapt P. comunei M. a emis o nouă dispoziție cu nr. 353/2014 prin care a respins din nou cererea de restituire în natura formulata de către ea.

Reclamanta mai arată că în art. 2 a fost propusă acordarea de măsuri compensatorii în natură sau în echivalent pentru imobilul preluat, dar referitor la construcția aflată pe teren - moara a fost respinsă cererea cu motivația că imobilul nefăcând parte din patrimoniul Statului R., P. comunei M. nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării.

Respingerea cererii este nelegală, astfel potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, P. avea obligația de a defalca solicitarea sa de restituire a construcției și a o trimite actualului proprietar al acesteia care așa cum reiese din CF 565 M. este ..

În drept invocă dispozițiile Legii 10/2001, Legii 247/2005 și Legii 165/2013.

Pârâtul P. C. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării arată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, iar dispoziția nr. 353/30.12.2014 emisa în soluționarea cererilor de restituire este legală pentru următoarele motive:

P. Sentința civila nr. 594 din 07.03.2012 pronunțata de Tribunalul A. in dosar nr._ * - definitivă prin nerecurare - a fost admisă contestația reclamantei F. D. împotriva Dispoziției nr. 285/23.07.2010 emisă de P. C. M. care a fost anulată. A fost obligat P. C. M. să emită o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri petentei F. D. pentru imobilul înscris în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a în condițiile Titului VII din Legea nr.247/2005.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond - în esență - a reținut „disponibilitatea Primăriei M. de a rezolva litigiul în condițiile legii” și faptul că „aceasta entitate nu se opune la aplicarea dispozițiilor legale privind despăgubirile ce se vor acorda”. „Față de împrejurarea că reclamanta este persoana îndreptățită, că imobilul a fost preluat abuziv, instanța… va dispune potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 emiterea unei noi dispoziții privind acordarea de despăgubiri petentei pentru imobilul înscris în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005”. Sentința nr. 954/2012 a Tribunalului A. - Secția Civilă a dobândit autoritate de lucru judecat în ce privește: anularea dispoziției nr. 285/ 23.07.2010 emisă de P. C. M.; obligarea Primarului C. M. la emiterea unei noi dispoziții privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul evidențiat în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a și dispoziția să fie emisă potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 în sensul acordării de despăgubiri petentei pentru acest imobil, în condițiile prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 – „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin dispoziție motivată...să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale…în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată...”.

În considerarea Sentinței civile nr. 954/2012 a Tribunalului A. - Secția Civilă și cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, P. C. M. a emis Dispoziția nr. 353/30.12.2014 prin care - conform Titlului III din Legea nr. 165/2013 - a propus Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte potrivit art. 21 alin. 6 din lege, deoarece restituirea în natură nu mai este posibilă.

Pârâtul precizează că Dispoziția nr. 353/2014 emisă de P. C. M. propune acordarea de măsuri compensatorii numai cu privire la imobilul compus din suprafața de 1,8624 mp. teren intravilan înscris în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a deținut de . notificării - 16.07.2001 întrucât, numai cu privire la acest imobil s-a stabilit prin sentință obligația de a emite o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri; această obligație nu subzistă cu privire la imobilul compus din 676 mp. intravilan cu moara, evidențiat în CF nr. 595 M. nr. top. 1805-1819/122/a/1/a/2, care la data notificării era deținut de către .. A., preluat în patrimoniu în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.

Pârâtul mai arată că nu are cunoștință că Legea nr. 10/2001 - prin dispozițiile sale – „să instituie obligația primarului de a defalca solicitarea de restituire a construcției…de o altă solicitare”; o astfel de instituție nu reprezintă nici o creație a jurisprudenței, ci rămâne în mod exclusiv „creația reclamantei, fără nici o consecință în planul obligațiilor procesuale instituite prin această lege. Reprezintă însă o certitudine faptul că la data de 22.10.2001, cu adresa nr. 2469/2001, i-a pus în vedere petentei, în consens cu dispozițiile art. 27 alin. 2, alin. 4 din Legea nr. 10/2001, să solicite măsuri reparatorii de la deținătorul în proprietate al acestui bun; petenta nu a înțeles că în termenul de 6 luni de la data primirii acestei comunicări să notifice în scopul menționat, persoana juridică indicată, cu toate consecințele ce derivă din această stare de pasivitate.

În drept invocă dispozițiile legale enunțate precum și cele ale art. 205 și urm. Cod procedură civilă.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În drept invocă art. 205 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, HG. Nr. 572/2013, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 109/2001, OUG nr. 154/2001, Legea nr. 117/2012 și Legea nr. 165/2013.

P. încheierea dată în ședința publică din data de 27.04.2015, instanța a respins excepția necompetenței materiale și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru considerentele indicate în acea încheiere.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut că prin Sentința civila nr.594 din 07.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. in dosar nr._ *, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestația reclamantei F. D. împotriva Dispoziției nr. 285/23.07.2010 emisă de P. C. M. care a fost anulată. A fost obligat P. C. M. să emită o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri petentei F. D. pentru imobilul înscris în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a în condițiile Titului VII din Legea nr.247/2005.

În baza acestei hotărâri judecătorești, pârâtul a emis Dispoziția nr. 353/30.12.2014, contestată în prezentul dosar. P. această dispoziție se propune acordarea de măsuri compensatorii numai cu privire la imobilul compus din suprafața de 1,8624 mp. teren intravilan înscris în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a. În ce privește imobilul construcție – moara cu terenul aferent în suprafață de 636 mp, evidențiat în CF nr. 595 M., s-a reținut în dispoziția contestată faptul că „acesta nu a fost deținut de către . atare P. comunei M. nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării pentru această parte a imobilului revendicat”.

Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, „persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. (2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite”.

Or, câtă vreme, pe de o parte, la data notificării, 16.07.2001, doar imobilul pentru care s-a propus acordarea măsurilor compensatorii era deținut de . de altă parte, numai cu privire la acest imobil s-a stabilit prin sentință obligația de a emite o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri ( astfel cum rezultă din dosarul nr._ * atașat prezentului dosar ), instanța consideră că această obligație nu subzistă cu privire la imobilul compus din intravilan cu moara, evidențiat în CF nr. 595 M. nr. top. 1805-1819/122/a/1/a/2.

Cu privire la acest imobil, pârâtul a procedat în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, în sensul că la data de 22.10.2001, cu adresa nr.2469/2001 a comunicat reclamantei în calitate de persoană îndreptățită, să se adreseze deținătorului imobilului, indicându-i-se toate datele persoanei juridice deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat ( filele 88, 90 dosar).

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr.460 din 29.06.2015 pronunțată de Tribunalul A. a declarat apel reclamanta F. D. solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii apelate, iar după rejudecarea pe fond, anularea dispoziției nr.353/30.12.2014 emisă de pârâtă în soluționarea cererilor de restituire nr. 314 și 315/2001, precum și emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 și Legii nr.165/2013, restituirea în natură a imobilului (teren și construcție – moară) evidențiat în CF 2091 M. și transferat în CF 565 M. cu nr. top 1805-1819/122/a teren intravilan în suprafață de 1,8624 ha, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a trimis o notificare pârâtei prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului (teren și construcție – moară) evidențiat în CF 2091 M. și transferat în CF 565 M. cu nr. top 1805-1819/122/a teren intravilan în suprafață de 1,8624 ha, solicitare formulată în calitate de fiică și unică moștenitoare a tatălui său Bulbuhan T. decedat la data de 03.10.1968.

A atacat aceasta dispoziție la instanța judecătorească din județul A., iar prin sentința civilă nr.594/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ * rămasă irevocabilă, a fost anulată dispoziția Primarului comunei M. nr. 285/2010, iar acesta obligat să emită o nouă dispoziție prin care să acorde despăgubiri în condițiile titlului 7 din Legea nr. 247/2005 pentru restituirea imobilului.

A solicitat pârâtei să emită o nouă dispoziție în conformitate cu prevederile instanței, dar în ciuda acestui fapt P. comunei M. a emis o nouă dispoziție cu nr. 353/2014 prin care a respins din nou cererea de restituire în natura formulata.

Apelanta reclamantă a susținut că în mod greșit a respins prima instanță acțiunea arătând în motivarea sentinței că doar imobilul pentru care s-a propus acordarea măsurilor compensatorii era deținut de către .> În opinia reclamantei apelante, unitatea administrativ teritorială avea și alte obligații la care s-a făcut referire în motivarea acțiunii și pe care instanța le-a ignorat complet.

Respingerea cererii reclamantei este nelegală, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, P. având obligația de a defalca solicitarea de restituire a construcției și de a o trimite actualului proprietar al acesteia care, așa cum rezultă din CF 565 M. este ., ceea ce faptic nu s-a întâmplat, încălcându-se astfel obligații imperative ale legii.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001, Legii 247/2005 și Legii 165/2013, art.466 și urm. C.pr.civ.

P. întâmpinare, UAT . a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că prin Sentința civila nr. 594 din 07.03.2012 pronunțata de Tribunalul A. in dosar nr._ *, irevocabilă prin nerecurare, a fost anulată Dispoziția nr.285/2010 emisă de P. C. M., iar acesta a fost obligat să emită o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri petentei F. D. pentru imobilul înscris în CF 2091 M. nr. top. 1805-1819/122/a în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Instanța a avut în vedere la pronunțarea acestei hotărâri considerentele Deciziei de casare nr.1311/R/25.10.2011 a Curții de Apel Timișoara din dosar_, respectiv disponibilitatea Primăriei M. manifestată cu ocazia soluționării notificării reclamantei de a acorda teren în echivalent. Or, Primăria M. nu și-a manifestat disponibilitatea de a restitui în natură sau în echivalent construcția (moara) care la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 nu se afla în proprietatea entității notificate.

În mod judicios, potrivit dispozitivului Sentinței civile nr.594/2012 a Tribunalului A., executorie și cu autoritate de lucru judecat, prima instanță a reținut în sentința apelată că potrivit art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 ”persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Câtă vreme, pe de o parte, la data notificării, 16.07.2001, doar imobilul pentru care s-a propus acordarea măsurilor compensatorii era deținut de . de altă parte, numai cu privire la acest imobil s-a stabilit prin sentință obligația de a emite o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri (astfel cum rezultă din dosarul nr._ * atașat prezentului dosar), instanța consideră că această obligație nu subzistă cu privire la imobilul compus din intravilan cu moara, evidențiat în CF nr. 595 M. nr. top. 1805-1819/122/a/1/a/2. Cu privire la acest imobil, pârâtul a procedat în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, în sensul că la data de 22.10.2001, cu adresa nr.2469/2001 a comunicat reclamantei în calitate de persoană îndreptățită, să se adreseze deținătorului imobilului”.

Pe cale de consecință, susținerea reclamantei în sensul că primarul avea obligația de a defalca solicitarea de restituire a construcției și de a o trimite actualului proprietar este lipsită de fundament legal.

În drept a invocat art.205 și urm. C.pr.civ.

Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.479 alin.1 NCPC, Curtea de apel reține următoarele:

Analizând motivele de apel formulate de reclamantă, se reține în esență că aceasta susține că trebuie anulată dispoziția atacată și se impune restituirea în natură a imobilului teren și construcție (acestea fiind petitele cererii de chemare în judecată) deoarece P. C. M. avea obligația de a trimite solicitarea reclamantei de restituire a construcției actualului proprietar.

Curtea constată, asemenea primei instanțe, că Dispoziția nr.353 din 30.12.2014 a fost emisă de P. C. M. în baza Sentinței civile nr.549/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civil nr._ *, astfel cum se precizează chiar în partea introductivă a acestei dispoziții (f.5-11 din dosarul tribunalului). În considerentele sentinței civile menționate, se arată că se dispune obligarea Primarului C. M. la emiterea unei dispoziții privind acordarea de despăgubiri petentei pentru imobilul înscris în CF 2091 M. nr. top1805-1819/122/a în condițiile Titlului VII din Legea nrr.247/2005, potrivit art.26 din Legea 10/2001.

Conform art.26 alin.1 din Legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Or, în cauză, P. C. M. prin Dispoziția 353/2014 a dispus acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, pentru imobilul constând în teren intravilan în suprafață de 1,8624 ha, evidențiat în CF 2091 M., nr. top 1805-1819/122/a ce nu poate fi restitui în natură și care este deținut de .> Pentru imobilul construcție moară cu terenul aferent de 636 mp evidențiat în CF 595 M., nr. top 1805-1819/122/a/1/a/2 s-a arătat că acesta nu este deținut de către . nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării.

P. adresa nr.2469/22.10.2001, aflată în copie semnată pentru conformitate cu originalul la fila 90 din dosarul tribunalului, Primăria comunei M. a înștiințat reclamanta la sediul apărătorului ales indicat în notificarea (f.41-42 din dosarul nr._ al Tribunalului A., atașat prezentului dosar) că restituirea imobilului înscris în CF 595 M., nr. top 1805-1819/122/a/1/a/2 constând în intravilan cu moară trebuie solicitată de la deținătorul bunului care este . sediul în A. pe .-4, județ A..

P. adresa nr.3730/30.08.2005, aflată în copie semnată pentru conformitate cu originalul la fila 88 din dosarul tribunalului, Primăria comunei M. a înștiințat reclamanta la sediul apărătorului ales, conform revenirii la notificarea nr.314/2001 (f.89 din dosarul tribunalului), că pentru restituirea imobilului moară a fost îndrumată prin adresa 2469/2001 să se adreseze deținătorul bunului . a fost ulterior privatizată, astfel că notificarea trebuie îndreptată către Autoritatea pentru Privatizare.

Reclamanta nu a contestat prin cererea de apel formulată primirea acestor comunicări la care a făcut referire în considerente și prima instanță.

Conform dispozițiilor art.27 alin.1 și 2 din Legea 10/2001, în cazul în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține și va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat.

Conform art.26 alin.1 din Legea 10/2001, redat mai sus, rezultă că P. C. M. nu are competența de a emite dispoziția de restituire în natură sau echivalent pentru imobilul care nu se află în deținerea unității administrativ teritoriale, astfel încât cererea reclamantei de obligare a acestui pârât la restituirea imobilului înscris în CF 595 M., nr. top 1805-1819/122/a/1/a/2 constând în intravilan cu moară nu poate fi admisă.

Pentru imobilul constând în teren intravilan în suprafață de 1,8624 ha, evidențiat în CF 2091 M., nr. top 1805-1819/122/a, așa cum s-a arătat mai sus, prin dispoziția atacată s-a propus acordarea de măsuri compensatorii, conform Sentinței civile nr. 549/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civil nr._ *.

Deși reclamanta a arătat că unitatea administrativ teritorială a încălcat obligații imperative ale Legii nr.10/2001 prin emiterea dispoziției, nu a indicat concret care ar fi acestea.

Atât timp cât prin dispoziția contestată P. comunei M. s-a conformat unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar pentru partea din imobil ce nu era deținută de . că nu are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării, nu există motive de anulare a acesteia, astfel cum în mod corect a reținut și Tribunalul A..

Pentru considerentele arătate mai sus, deoarece motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, conform art. 480 alin. 1 NCPC, instanța va respinge apelul formulat de apelanta reclamantă F. D. împotriva Sentinței civile nr.460 din 29.06.2015 pronunțată de Tribunalul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă F. D., cu domiciliul în Germania_ Leonberg-Lobensteiner . domiciliul ales la sediul SCPA Ț. și Asociații din Timișoara, . nr.4, jud.T. în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. prin P. C. M., cu sediul în M., nr.262, jud. A., cod poștal_ și S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.460 din 29.06.2015 pronunțată de Tribunalul A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. G. A.-M. N.

GREFIER,

R. P.-D.

RED: A.M.N./ 8.12.2015

TEHNORED: RPD./5 ex./3 .

Primă instanță:Tribunalul A., judecător R. M.

Se comunică:

- apelantei reclamante F. D., cu domiciliul ales la sediul SCPA Ț. și Asociații din Timișoara, . nr.4, jud.T.,

- intimaților pârâți - S. R. prin P. C. M., cu sediul în M., nr.262, jud.A., cod postal_ și

- S. R. prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 19-11-2015,...		Legea 10/2001. Decizia nr. 454/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Legea 10/2001. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA