Expropriere. Decizia nr. 618/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 618/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.618
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.06.2014
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta . Timișoara și pârâtul S. Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA București prin Direcția R. de D. și P. Timișoara împotriva sentinței civile nr.255/11.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat C. C. S., pentru pârâtul recurent, lipsind reclamanta recurentă.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. L. C., de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 13.06.2014, pârâtul recurent a depus la dosar întâmpinare față de recursul reclamantei.
La filele 11-12 dosar reclamanta . a intitulat în mod greșit calea de atac „apel”, aceasta urmând a fi recalificată, în funcție de valoarea obiectului litigiului, în recurs în conformitate cu prevederile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta pârâtului recurent a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul recurent așa cum a fost formulat, în principal, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii principale ca neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare Tribunalului T. în vederea stabilirii valorii de despăgubire potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Față de recursul reclamantei, reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea părții din sentința atacată prin care instanța de fond a respins solicitarea reclamantei de a se dispune exproprierea totală a suprafeței de teren ca neîntemeiată și prin care a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat, admiterea recursului declarat de pârât și pe fond, respingerea acțiunii.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 255/11.02.2014 pronunțată în dosarul nr._, T. T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. Națională de A. și D. Naționale SA, reprezentată de Direcția R. de D. și P. Timișoara, a obligat pârâtul-expropriator la plata către reclamanta-expropriată a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil în suprafața de 530 mp. având nr. cad._, imobil supus procedurii speciale de expropriere în baza Legii nr. 255/2010, cuantificate la nivelul sumei totale de 806 lei; constatând că, la această valoare a despăgubirii este îndreptățită reclamanta și nu la suma de 566 lei stabilită prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 67/21.09.2011 emisă de pârâtul expropriator, a respins, în rest, acțiunea și a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la T. T. sub nr. dosar_, reclamanta . a chemat în judecată pârâta C. Naționala de A. și D. Naționale din România S.A. - Direcția Regionala de D. și P. Timișoara - S. R. prin C. Naționala de A. și D. Naționale din România, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța, în temeiul Legii nr. 198/2004 și al Legii nr. 33/1994 admiterea contestației, anularea Hotărâri nr. 67 din 21.09.2011 și obligarea expropriatorului la emiterea unei noi Hotărâri cu stabilirea cuantumului despăgubirilor asupra suprafeței expropriate la valoarea de 4,80 euro/ mp.; exproprierea totală a suprafeței de teren din care s-a dispus exproprierea în cauza; obligarea paratului expropriator - S. Român la plata sumei ce va fi stabilita cu titlu de despăgubire pentru suprafața expropriata; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că terenul expropriat este situat în . având numărul cadastral_ în suprafața de 530 mp categoria arabil in extravilan, evidențiat în CF_ Belinț.
A menționat reclamantul că prin anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/ 11.05.2011 pentru modificarea și completarea HG nr. 1230/2010 a fost diminuata în mod evident nelegal și abuziv valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la suma inițiala de 4.8 euro/mp. la suma de 0.3 euro/mp. Diminuarea valorica menționata a fost efectuata cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 care permit in circumstanțe excepționale și temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate iar nu și diminuarea acestora.
Legiuitorul a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, în sensul ca, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul suferit de proprietar sau de alta persoană îndreptățita. Articolul 26 alin. 2 din același act normative arata ca pentru calculul despăgubirii se vor lua in considerare prețul de piața al imobilului si daunele provocate proprietarului, cuprinzând, atât prejudicial efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cesans).
Prevederile legale sus-menționate sunt de ordine publica, având caracter imperativ, reprezentând o garanție pentru proprietarul expropriat ca nu este supus unei masuri abuzive din partea autorităților statului si reprezentând, totodată si elementul care conferă legitimitate preluării imobilului din proprietatea privata și în funcție de care se apreciata proporționalitatea măsurii de expropriere, fiind in deplina concordanta atât cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului care, in virtutea prevederilor art. 20 alin. 1 din Constituție, face parte integranta din dreptul intern, cat si cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului. Pe cale de consecința, despăgubirea acordata pentru exproprierea imobilului trebuie sa reflecte valoarea de piața a acestuia la data întocmirii raportului de expertiza, constituind astfel o reparație efectiva si echitabila pentru cel expropriat, asigurându-se astfel menținerea unui just echilibru intre interesul particular si cel public.
Cu privire la suma oferita cu caracter de despăgubire de către S. R. asupra suprafețelor de teren expropriate, reclamanta a arătat că nu a fost realizata o " învoiala a pârtilor" cu privire la cuantumul sumelor stabilite cu titlu de despăgubire. In acest sens jurisprudența constanta a Curți Europene a Drepturilor Omului statuează ca litigiile privitoare la exproprierea unor imobile pentru realizarea de lucrări de interes general intra in domeniul de aplicare a noțiuni de "contestații privitoare la drepturi si obligații cu caracter civil", deoarece actul juridic al exproprierii privește "însăși substanța dreptului de proprietate", (decizia Buden c/ Suedia). De aceea, Curtea a decis ca dreptul la indemnizația de expropriere este un drept patrimonial de natura civila, indiferent de originea unui eventual deferențe privitor la plata indemnizației de expropriere.
A precizat că stabilirea unor despăgubiri derizorii pentru terenurile proprietate care au format obiectul exproprierii constituie o încălcare grava a dreptului de proprietate precum si a dreptului la o justa si prealabila despăgubire astfel cum acest drept este recunoscut prin dispozițiile art. 44 alin. 3 din Constituția Romanii, art. 1 din Legea nr. 33/1994, sau prin art. 1 alin. 2 din Primul Protocol adiționala la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a conturat consecvent necesitatea indemnizării proprietarului bunului expropriat si a impus-o pentru orice situație de privare de proprietate recunoscuta de Convenție. In consecința, Curtea a statuat in speța Sporrong . ca "o privare de proprietate pentru cauza de utilitate publica nu se justifica fără plata unei juste indemnizări". Mai mult, in cauza Broniowski c/ Polonia, instanța de contencios a Drepturilor Omului a decis cu valoare de principiu ca nivelul despăgubiri acordate sa fie "in raport rezonabil cu valoare bunului in discuție", în caz contrar art. 1 al Protocolului nr. l neputând asigura decât o protecție iluzorie si ineficace a Dreptului de Proprietate, protecție evident insuficienta in raport de exigentele convenției.
P. întâmpinarea depusă de S. R., prin C. Naționala de A. și D. Naționale din România S.A., prin Direcția Regionala de D. și P. Timișoara, s-a solicitat admiterea excepția conexității si trimitere dosar pentru a fi conexat la dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului T.; admiterea excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe Legea nr. 198/2004 si Legea nr. 33/1994; admiterea excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la exproprierea totală a suprafeței de teren proprietatea reclamantei, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că Guvernul României, în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri »de interes național, județean si local a adoptat Hotărârea nr. 1.232/06.12.2010 privind declanșarea Procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „ Autostrada Lugoj - D.".
Ulterior emiterii H.G. nr. 1.232/06.12.2010, Parlamentul României adopta, la data de 4.12.2010. Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara Realizării unor obiective de interes național, județean si local, lege publicata in M. Of. nr. 5353, la data 4 20.12.2010 Legea nr. 255/2010 a abrogat Legea nr. 198/2004, prin art. 35 lit. c).
Având în vedere că noile valori de despăgubire stabilite potrivit Legii nr. 255/2010 au fost mult mai mici decât valorile de stabilite în baza Legii nr. 198/2004 și având în vedere că Legea nr. 198/2004, cea constituit cadru legal al HG nr. 1232/06.12.2010 a fost abrogată si înlocuită de Legea nr. 255/2010, în scopul punerii în concordanta a acestei hotărâri cu noua reglementare în materia exproprierii - Legea nr. 255/2010 s-a procedat la modificarea HG nr. 1232/06.1._ prin emiterea HG nr. 492/11.05.2011.
Intimata a invocat excepția conexității și a solicitat trimiterea dosarului pentru a fi conexat dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului T..
În susținerea excepției, s-a arătat că pe rolul Tribunalului T., se află în stare de judecată, în prima instanța, acțiunea civilă ce formează dosarul nr._, având ca obiect contestarea cuantumului despăgubirilor acordate de către expropriator prin hotărârea de acordare a despăgubirilor 121/22.09.2011 și părțile: reclamanta .. și pârâtul S. R. prin C. Naționala de A. și D. Naționale din România S.A, prin Direcția Regionala de D. și P. Timișoara.
Intimata a mai invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii întemeiate pe Legea nr. 198/2004 si Legea nr. 33/1994.
Reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator și a solicitat instanței de judecată că, în temeiul Legii nr. 198/2004 si Legii nr. 33/1994, să admită contestația sa și să anuleze Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 70 din 21.09.2011, cu obligarea expropriatorului la emiterea unei noi Hotărâri care să stabilească cuantumul despăgubirilor asupra suprafeței expropriate la valoarea de 4,80 euro/mp.
Pârâta a solicitat admiterea excepția inadmisibilității acțiunii raportat la temeiul de drept - Legea nr. 198/2004 si Legea nr. 33/1994 si respingerea acțiunii reclamantei.
S-a mai invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la exproprierea totala a suprafeței de teren proprietatea reclamantei, intimata apreciind că reclamanta a precizat, în mod greșit, ca temei de drept al acestui petit, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât valoarea despăgubirilor a fost stabilită de către expropriator în conformitate cu art. 11 alin.7,8 si 9 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. 1,2 si 3 din HG nr. 53/2011 avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate.
Intimata a apreciat că în speță exproprierea parțială a suprafeței de 530 mp este posibilă și nu aduce nici un fel de prejudiciu restului de teren rămas în proprietatea reclamantei.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantei . - în calitate de proprietară a parcelei supuse exproprierii, având 530 mp, nr. cad_ înscrisă în nr. CF_ Belinț - i s-a stabilit prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 67 din 21.09.2011 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004, un cuantum total al despăgubirilor de 566 lei.
Dispozițiile art. 481 Codului civil stabilesc că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar prevederile art. 44 din Constituția României statuează în alin.(3) și (6) că: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, iar această despăgubire se stabilește „de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergență, prin justiție”.
Exproprierea este definită ca fiind o instituție juridică de drept public care constă în achiziția forțată, cu titlu oneros, pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și sub control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privată sau ca o operațiune juridică în a cărei structură complexă intră acte juridice și fapte juridice în sens restrâns de drept public și de drept privat având ca efecte principale trecerea forțată a unui bun imobil proprietate privată în proprietatea publică, în vederea unor executări de lucrări de utilitate publică precum și plata unei despăgubiri.
Principiile ce trebuie să guverneze operațiunea juridică a exproprierii sunt: existența unei cauze de utilitate publică - ce se declară printr-un act administrativ, ori chiar prin lege (este cazul de față, în care operațiunea de expropriere s-a declanșat sub incidența legii cu nr. 198/2004); existența unei despăgubiri drepte și prealabile – principiu, de altfel, consacrat și prin normele internaționale, acelea ale Declarației drepturilor omului și a cetățeanului din anul 1789 și, respectiv, ale Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană) și, nu în ultimul rând, caracterul judiciar al exproprierii de drept comun (consacrată de legea-cadru cu nr. 33/ 1994); dar și a etapelor acesteia (identificate în număr de trei de doctrina de specialitate: etapa declarării utilității publice, cea administrativă și cea judiciară).
Actul de declarare a utilității publice (în speță - legea cu nr. 198/2004 ) a fost urmat de măsurile premergătoare exproprierii, constând în întocmirea unei documentații tehnico-cadastrale (și care cuprinde date privind încadrarea lucrării in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării, care conțin delimitarea suprafețelor si a construcțiilor propuse spre expropriere, cu indicarea numelor proprietarilor, precum si a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile stabilite de către persoane autorizate in evaluare), așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din lege, preluate și în anexa ce face parte integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/1994, aprobate prin HG nr. 941/2004.
În baza acestei documentații, Guvernul, prin HG nr. 1232/16.12.2010 a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare. În speță, declanșarea procedurii de expropriere s-a realizat prin Hotărâre a Guvernului, urmare a declarării utilității publice prin legea cu nr. 198/2004, fără ca titularul dreptului de proprietate privată (ce urmează a se stinge în această modalitate), ori titularul altui drept real asupra imobilului în discuție să poată contesta măsura exproprierii.
Persoana nemulțumită poate invoca în fața instanțelor de drept comun doar excepția de neconstituționalitate a legii cu nr. 198/2004 și cuantumul despăgubirii stabilite ori, după caz, neacordarea acesteia.
Despăgubirea reprezintă o compensație pentru pierderea suferită de proprietar, ca urmare a stingerii dreptului de proprietate privată asupra bunului supus exproprierii, cu consecința nașterii dreptului de proprietate publică asupra aceluiași bun. Despăgubirea - constituind o garanție acordată celui îndreptățit, care, prin primirea despăgubirii cuvenite își păstrează aceeași valoare a activului patrimonial și are posibilitatea de a înlocui dreptul real pierdut, ca efect al exproprierii, cu o sumă certă și nu cu o simplă speranță a cărei realizare are caracter incert - se impune a fi dreaptă (și aptă a acoperi întreaga pierdere suferită de persoanele afectate de măsura exproprierii, inclusiv cea rezultată din parcelele neexpropriate ce nu mai pot fi exploatate ori utilizate normal, conform destinației), justă ( ceea ce exclude orice plafonare a acesteia) și prealabilă (constituindu-se într-o garanție importantă acordată persoanelor îndreptățite la despăgubire).
În acest sens, jurisdicția de contencios european a statuat, în virtutea respectării art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului printre care se numără, evident, și dreptul de proprietate), având a fi, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim, dar și nedisproporționată față de acesta ( cauza James și alții vs Regatul Unit al Marii Britanii). Ceea ce presupune existența unei despăgubiri drepte, juste și prealabile cuvenită proprietarului pentru bunul expropriat.
În speță, s-a constatat că valoarea stabilită cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat reclamantei este derizorie, raportat la concluziile raportului tehnic evaluator efectuat în cauză ( pe care tribunalul l-a omologat, întrucât a avut în vedere, prin comparație, prețul rezultat din contracte de vânzare-cumpărare a terenurilor similare în zonă ).
Experții au stabilit că valoarea reală a terenurilor de aceeași categorie de folosință ca și al reclamantei este de 806 lei - pagina 131, calculat la data hotărârii de expropriere.
Solicitarea reclamantei de a se dispune exproprierea totală a suprafeței de teren deținute fiind neîntemeiată, raportat la temeiul de drept invocat, respectiv art. 24 alin. 1 din Legea nr. 33/1994. Astfel, singura acțiune pe care o prevede Legea nr. 255/2010 în favoarea expropriaților este acțiunea în contestarea cuantumului despăgubirilor, reglementată de art. 22 alin.1, exproprierea unei suprafețe de teren putându-se realiza doar în cadrul procedurii speciale reglementate de actul normativ mai sus enunțat, despăgubirile putând fi contestate doar în privința cuantumului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis, în parte, acțiunea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâtul-expropriator la plata către reclamanta-expropriată a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil în suprafața de 530 mp. având nr. cad._, imobil supus procedurii speciale de expropriere în baza Legii nr. 255/2010, cuantificate la nivelul sumei totale de 806 lei; constatând că, la această valoare a despăgubirii este îndreptățită reclamanta și nu la suma de 566 lei stabilită prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 67/21.09.2011 emisă de pârâtul expropriator.
A respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece nu a produs dovada efectuării acestora.
Cum reclamanta nu a făcut dovada achitării diferenței de onorariu solicitată de cei trei experți desemnați în cauză, potrivit decontului aferent lucrării de specialitate efectuată, instanța a stabilit prin încheierea din data de 10 decembrie 2013 obligația de a achita în contul Biroului de expertize Judiciare – T. T., deschis la CEC SA Timișoara, suma de 4500 lei cu titlu de onorariu expert aferent lucrării de specialitate efectuată în cauză.
Împotriva Sentinței civile nr. 255/11.02.2014 pronunțată de T. T. au formulat recurs, reclamanta . Timișoara și pârâtul S. Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA București prin Direcția R. de D. și P. Timișoara.
Reclamanta recurentă a solicitat schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, în sensul acordării unei sume mai mari ca despăgubire, în ceea ce privește exproprierea totală a suprafeței de teren rămasa în proprietatea reclamantei în urma exproprierii și în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecata.
În motivare se arată următoarele:
Cuantumul foarte mic al despăgubirii acordate pe mp de teren expropriat, neefectuându-se o "dreapta despăgubire" astfel prețul de 1,52 lei/mp teren expropriat, este mai mult decât derizoriu, echivalând cu o legătura si jumătate de ceapa verde, teren agricol de categoria l-a. S-a arătat ca experții nu au fost imparțiali, sumele stabilite fiind derizorii. Chiar expropriatorul a stabili la nivelul anului 2011 un cuantumul de 4,80 Euro/mp, oferta ce ulterior si-a retras-o.
Valorile de despăgubire nu au fost stabilite la nivelul datei la care a fost efectuata evaluarea iar contractele depuse spre comparație în probațiune de către intimata cu preturile unor terenuri echivalente în zona nu sunt relevante acestea nu stabilesc adevărata valoare a terenurilor ci doar prețuri de conjunctură.
În dosare având ca obiect despăgubire urmare a exproprierilor de terenuri pe aceeași raza teritoriala a comunei Belinț, alți experți au stabilit un cuantum de despăgubire real de 4,90 Euro/mp teren expropriat. Diferențele valorice sunt prea mari si valoarea stabilita de către experții cauzei este derizorie.
Experta, parte a fost incompatibila de a efectua expertiza în cauza, fiind soția unui expert evaluator angajat de către parata, domnul expert B..
În ceea ce privește valoarea de expertiza stabilita de catre expertul Bojinca, nu înțelege cum de acesta a stabilit pe aceiași rază teritoriala a comunei Belinț valoarea de 5 Euro/mp, iar la câteva parcele depărtare a stabilit 0,45 Euro/mp?
Reclamanta a solicitat în probațiune admiterea probei cu efectuarea unei noi expertize evaluatorii a suprafeței de teren expropriate cât si proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește solicitarea exproprierii suprafeței de teren rămasa în proprietatea reclamantei în urma exproprierii, experții nici nu au calculat cuantumul suprafeței de teren stabilita de către expertul topo si necontestat suprafața de teren ce nu mai poate fi utilizată conform destinației agricole inițiale, instanța a respins petitul ca nefondat fără a pune în discuție inadmisibilitatea acestuia, raportat la temeiul de drept invocat, neexercitându-și rolul activ în cauza.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata solicitate instanța le-a respins în mod nelegal, parata căzând în pretenții, trebuiau acordate reclamantei iar eventualele diferențe de onorar solicitate de către experți ar fi trebuit sa fie plătite tot de către pârâtă, acesta cazând în pretenții. Cheltuielile au fost efectuate doar cu expertul topo si cei evaluatori în cauza, chitanțele de plata a onorariilor fiind depuse în dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-296 si urm. C.proc civ., HG 521/2011, Legea 255/2010 Legea 33/1994 art.26.
Și pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului si în consecința sa se dispună în principal modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale ca neîntemeiata si în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecate Tribunalului T. .
În motivare se arată că prin cererea de chemare în judecata ce a făcut obiectul dosarului_, reclamanta a solicitat instanței următoarele: în temeiul Legii nr. 198/2004 si al Legii nr. 33/1994 admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 67 din 21.09.2011 si obligarea expropriatorului la emiterea unei noi Hotărâri cu stabilirea cuantumului despăgubirilor asupra suprafeței expropriate la valoarea de 4,80 euro/mp; exproprierea totala a suprafeței de teren din care s-a dispus exproprierea in cauza; obligarea paratului expropriator - S. R. la plata sumei ce va fi stabilita cu titlu de despăgubire pentru suprafața expropriata.
La data de 14.05.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare de acțiune prin care solicita instanței sa constate existenta acordului de voința reclamantei cu privire la valoarea inițiala de despăgubire propusa de expropriator înainte de modificarea HG 1232/2010.
În vederea stabilirii valorii de despăgubire pentru terenul expropriat de la reclamanta, având numărul cadastral după dezmembrare_, în suprafața de 530 mp, instanța de judecata a constituit în temeiul art. 25 din Legea 33/1994, o comisie de experți care sa stabilească potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea 33/1994, valoarea de despăgubire asupra imobilului expropriat.
Raportul de expertiza judiciara în specialitatea evaluări bunuri imobile a fost întocmit in acest dosar de comisia formata din experții: J. C., U. I. R. si B. T. D..
La stabilirea valorii de despăgubire a imobilului expropriat, in suprafața de 530 mp, domnii experți au folosit metoda capitalizării rentei/veniturilor, încălcând astfel dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994. are prevăd ca la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum si instanța trebuie sa tina seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de aceștia".
P. răspunsul la obiecțiuni, domnii experți au arătat ca nu au avut la dispoziție contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri de același fel cu terenul ce a făcut obiectul expertizei sens în care își mențin punctul le vedere cu privire la stabilirea valorii de despăgubire, prin raportare la alte criterii decât cele stabilite de norma legala incidenta - art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994.
În vederea stabilirii valorii de despăgubire a imobilului expropriat în suprafața de 530 mp potrivit criteriilor stabilite de art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994, a depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecata lin 17.09.2013 un număr de 16 contracte de vânzare cumpărare, comunicate paratului de Primăria Belint, ce au ca obiect terenuri arabile situate în extravilanul localității Belint încheiate în perioada 2010-2013.
Expertul B. T. D. a refuzat sa se raporteze la contractele de vânzare cumpărare depuse ar experții J. C., U. I. R. au solicitat instanței să li se comunice data de referința la care să stabilească valoarea de despăgubire, solicitare nesoluționata de instanța.
Instanța de fond, în urma probatoriului administrat, a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul ca a obligat paratul la plata către reclamanta a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil în suprafața de 530 mp, având nr. cad._, imobil supus procedurii speciale de expropriere în baza Legii 255/2010, cuantificate la nivelul sumei totale de 806 lei, constatând ca la aceasta valoare este îndreptățita reclamanta intimata si nu la suma de 566 lei stabilita prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 57/21.09.2011.
Pârâtul recurent a arătat că și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 alin. 1 punctul 9 Cod procedura civila, hotărârea atacata fiind data cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea 33 /1994 care stabilesc în mod imperativ criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea valorii reale a terenurilor expropriate.
S-a învederat ca potrivit art. 304 indice 1 c. proc. civ.” Recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel nu e limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
Sentința civila atacata este netemeinica si nelegala față de următoarele considerente:
Instanța de fond confirmând valoarea de despăgubire de 806 lei, stabilita în cadrul raportului de expertiza, la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor - 21.09.2011, prin metoda capitalizării veniturilor, a încălcat dispozițiile art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum si instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
În cazul de față legiuitorul a stabilit la nivel imperativ criteriile de evaluare, iar actele de procedura îndeplinite cu ignorarea acestor criterii imperative sunt lovite de nulitate pentru ca încalcă legea (art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994).
Pârâtul recurent a solicitat a se avea în vedere următoarele:
- valoarea de despăgubire a imobilului expropriat se stabilește prin metoda comparației cu imobile de același fel.
•valorile de comparație pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacționare (cele declarate in fata notarului public) si nicidecum de cele de ofertare, publicate în presa sau postate pe Internet;
•în accepțiunea legii, deosebirea dintre preturile de tranzacționare si cele de ofertare apare ca fiind esențiala, fundamentala, în operațiunea de stabilire a despăgubirilor, legea dând preferința, în mod firesc, numai preturilor reale din tranzacții, si nu ofertelor de vânzare, al căror caracter instabil si de multe ori speculativ le face improprii în utilizarea analizei comparative pentru stabilirea unei valori reale a imobilului respectiv;
•legea are așadar în vedere situația certa a unor preturi, exprimata în contracte, si nu situația incerta a unor oferte nematerializate în acte juridice autentice.
•pot fi luate in considerare doar preturile de tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează în plaja fireasca, curenta, de preturi la care se vând si se cumpăra imobilele respective, si nu preturile care se încadrează în afara intervalului firesc, curent de tranzacționare;
•imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeași categorie de folosința cu terenul expropriat si cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor expropriate;
•legea consacra astfel una din regulile fundamentale ale oricărei comparații, anume sa se compare numai ce poate fi comparat respectiv sa fie avute în vedere numai acele elemente care prezintă caracteristici comune imobilelor supuse comparației. Dimpotrivă, a compara imobile din categorii diferite va conduce indiscutabil la distorsionarea realității si la stabilirea unei valori pentru alte imobile decât cele pentru care se solicita evaluarea.
b. stabilirea despăgubirilor trebuie sa se efectueze prin raportare la preturile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei;
• legea consacra momentul efectuării expertizei judiciare ca moment al stabilirii valorii imobilului întrucât acest moment este situat în timp cât mai aproape de situația reala a pieței. A ne raporta la un moment din trecut ar însemna a avea în vedere preturi de tranzacționare care nu mai corespund situației actuale de pe piața, indiferent ca este vorba de creșterea sau descreșterea preturilor de tranzacționare.
În acest sens s-a exprimat Înalta Curte de Casație si Justiție într-o . decizii pronunțate în următoarele dosare: dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr._ .
Comisia formata din cei trei experți judiciari - B. T. D., U. I. R. si J. C. a stabilit valoarea de despăgubire pentru imobilul expropriat de la reclamanta, în suprafața de 530 mp la doua momente diferite si anume la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 67/21.09.2011 si la data întocmirii raportului de expertiza-21.01.2013.
Valoarea de despăgubire a fost stabilita de cei trei experți, în cele doua rapoarte de expertiza, prin metoda capitalizării veniturilor.
Valoarea de despăgubire de 806 lei omologata de instanța de fond a fost determinata prin raportare la alte criterii decât cele stabilite prin norma legala.
Experții judiciari U. I. R. si J. C. si expertul B. T. D. în cadrul opiniei separate, stabilind valoarea de despăgubire a imobilului expropriat prin raportare la alte criterii de evaluare decât cele stabilite de norma legala, respectiv prin metoda capitalizării veniturilor au încălcat dispozițiile imperative ale art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994.
Față de cele expuse mai sus s-a solicitat a se constata faptul ca domnii experți au stabilii valoarea reala a terenului supus exproprierii fără sa țină cont de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lese.
Domnii experți aveau obligația de a evalua terenul potrivit caracteristicilor si destinației acestuia de la data întocmirii raportului prin metoda comparației prin raportare la prețurile de tranzacționare ale unor imobile având aceleași caracteristici cu cele ale imobilului expropriat ce a făcut obiectul evaluării este un teren arabil, situat în extravilanul localității Belinț, fără utilități.
În mod neîntemeiat, instanța de fond a înlăturat la ultimul termen de judecata solicitarea paratului ca experții sa stabilească valoarea de despăgubire cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994, prin raportare la cele 16 contracte de vânzare cumpărare depuse la dosarul cauzei odată cu obiecțiunile formulate pentru termenul de judecata din 7.09.2013.
S-a menționat ca a formulat aceasta solicitare față de faptul ca domnii experții prin răspunsul la obiecțiuni și-au menținut concluziile din raport, înlăturând în mod subiectiv cele 16 contracte de vânzare cumpărare care aveau ca și obiect imobile situate în extravilanul localității Belinț, identice cu imobilul expertizat.
S-a menționat faptul că în alte dosare similare, având aceleași părți si același obiect, ( dosar nr._ ,_ ,_ ) aceeași experți, la calcularea valorii de despăgubire a imobilelor expropriate, au luat în considerare cele 16 contracte de vânzare cumpărare.
Pârâtul recurent a solicitat a se constata că instanța de judecata omologând un raport de expertiza, care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege a pronunțat o hotărâre nelegala.
Față de cele expuse si având în vedere faptul ca reclamanta si comisia de experți nu au adus probe concludente-contracte de vânzare cumpărare - care sa facă dovada ca valoarea de despăgubire a terenului expropriat este mai mare decât valoarea de despăgubire stabilita de S. R., s-a solicitat a se constata, având în vedere si cele 16 contracte de vânzare cumpărare, care au ca obiect imobile similare celui expropriat depuse ca și probe la dosarul de fond de către pârât, ca valoarea de despăgubire stabilită de S. R. pentru terenul expropriat de la reclamantă, având categoria de folosința arabil în extravilan este o valoare corecta si reala si reprezintă o justă si prealabilă despăgubire.
În concluzie, hotărârea recurata a fost data cu încălcarea legii, instanța stabilind valoarea despăgubirii, pentru terenul expropriat, prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute în norma legala mai sus enunțată-art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Având în vedere considerentele de mai sus, s-a solicitat a se constata că valoarea de despăgubire de 806 lei, omologata de instanța de fond, nu este o valoare reala, nefiind susținuta de probe concludente-contracte de vânzare-cumpărare, înscrisuri emanate de la notari publici. Față de caracteristicile terenurilor expropriate, arabil în extravilan Belinț valoarea de despăgubire, de 566 lei stabilită de S. R., este o valoare corectă si reală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 302, art. 304 alin. 1, punctul 9, si art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Pârâtul recurent a depus și întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta . solicitând respingerea acestuia ca nefondat si menținerea părții din sentința atacată prin care instanța de fond a respins solicitarea reclamantei de a se dispune exproprierea totala a suprafeței de teren ca neîntemeiată și prin care a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Examinând recursurile prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, 304 indice 1, rap. la art. 306 si 312 Cod procedură civilă se vor reține următoarele:
Ambele părți recurente au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului sumei acordate cu titlu de despăgubire, desigur din perspectiva propriilor interese economice, care diferă în funcție de calitatea părților din dosar.
Astfel, reclamanta recurentă a criticat suma reținută de către prima instanță, apreciind că aceasta este prea mică față de valoarea reală a terenului, iar pârâtul a criticat modul de stabilire al acestei sume de către prima instanță, prin validarea expertizei tehnice în condițiile în care aceasta nu a ținut seama în stabilirea despăgubirilor de metoda comparației directe.
Sub aspectul modului de stabilire a cuantumului despăgubirii, într-adevăr prima instanța nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prevederi legale în legătura cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că acestea vizează acea despăgubire reprezentând valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, elemente definitorii ce nu pot fi realizate în practica judiciară decât prin metoda comparației directe, prin raportare nemijlocită la prețurile de tranzacționare uzitate în actele de vânzare cumpărare referitoare la suprafețe de teren asemănătoare, situate în imediata vecinătate a terenului în litigiu.
Procesul de evaluare este unul complex, și trebuie să țină seama de valoare de piața a imobilului, așa cum aceasta este definită ÎN STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE EVALUARE (SIE).
Această abordare constantă a ÎCCJ și a Curții de Apel Timișoara nu diferă de aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește rezonabilitatea și proporționalitatea sumei acordată drept despăgubire.
Instanța de la Strasbourg a statuat că valoarea de piața a unui terne expropriat nu se stabilește în funcție de „condiții ipotetice”, potențialul de dezvoltare trebuie să fie unul concret, realizabil si succesibil de probare, mai ales dacă este susținut de valori cuprinse în tranzacții vizând categorii de teren asemănătoare (a se vedea cauza Lithgow și alții contra Regatului Unit sau cauza Hentrich contra Franței).
Contrar practicii judiciare menționate, prima instanță nu a solicitat experților cauzei folosirea metodei comparației directe in vederea evaluării terenului ce face obiectul exproprierii, reținând criterii de stabilire a despăgubirilor in afara sferei reglementate de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În aceste condiții, soluția adoptată de către prima instanță sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, este una nelegală și se bazează pe interpretării ale raportului de expertiză tehnică, raport care nu a fost realizat în conformitate cu cerințele legale prin uzitarea criteriilor metodei comparației directe in vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Ca atare, criticile aduse în recurs, sub acest aspect, sunt pertinente, ipoteza în care ambele recursuri, vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor, vor fi admise, hotărârea atacată va fi casată și cauza va fi trimisă pentru rejudecare la prima instanță, aceasta urmând a reface expertiza tehnică, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în sensul determinării cuantumului despăgubirilor printr-o expertiză tehnică care să uziteze metoda comparației directe, metodă care tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Recurenta reclamantă . a mai formulat o critică referitoare la cererea de expropriere „judiciară” și a suprafeței de teren rămasă în proprietatea reclamantei, acest petit fiind corect respins de către prima instanță deoarece regimul juridic reglementat de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 și din Legea nr. 255/2010, reglementează doar procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică ipoteza indicată de către reclamantă neîncadrându-se în sfera dispozițiilor legale menționate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către reclamanta . Timișoara și de pârâtul S. Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA București prin Direcția R. de D. și P. Timișoara împotriva sentinței civile nr.255 din 11.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la T. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.L. L. A.-M. N. M. G.
GREFIER,
A. B.
RED: L.L.:/ 27.06.2014
TEHNORED: A.B./27.06.2014/ 2 ex./SM
Prima instanță: T. T.
Judecător: C. P.
| ← Expropriere. Decizia nr. 574/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 88/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
