Contract de concesiune. Natura juridică. Competenţă materială
| Comentarii |
|
Având în vedere natura comercială a cauzei prin care se solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune, întrucât pentru cesionar contractul este comercial, se aplică legea comercială pentru toate părţile contractante, conform art. 56 C. com. Astfel, competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine tribunalului, în primă instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 3202 din 30 Septembrie 2004
Prin sentința civilă nr. 4858 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Brăila a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL Brăila, împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Brăila și cererea reconvențională formulată de pârât , reținând că în cauză nu poate fi constatată nulitatea absolută a contractului de concesiune, întrucât aceasta presupune încheierea unui act nevalabil, care nu a respectat o normă ce ocrotește un interes general. Mai mult, cauzele de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de lege, or, prin contractul de concesiune, reclamanta a înțeles să dea posibilitatea pârâtei să achite taxa respectivă într-un termen determinat, iar reclamanta și-a asumat această obligație. Cât privește cererea reconvențională de obligare a reclamantei-pârâte la plata sumei de 448.037.297 lei, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 61/2002, modificată, în sensul că suma reprezintă o creanță bugetară, iar recuperarea acesteia este supusă normelor speciale în materie.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 446/A din 30 martie 2004, a respins apelul ca nefondat, menținând astfel soluția pronunțată de judecătorie, dar cu o altă motivare în ce privește cererea reconvențională și anume ca fiind incidente în cauză reglementările referitoare la regimul concesiunilor. Prin actul adițional nr. 1, de reziliere a contractului de concesiune, părțile au convenit și asupra daunelor datorate, astfel că pretenția reactualizării sumei cu titlu de participare la licitație este nefondată, actul adițional fiind semnat fără obiecțiuni. Pentru acest considerent a fost respinsă și critica reclamantei din faza procesuală a apelului, formulată prin întâmpinare, privind nedatorarea vreunei sume. în ceea ce privește contravaloarea folosinței terenului, care nu a făcut obiectul actului adițional, pârâta nu a produs nici o probă asupra întinderii acestuia, așa cum a reținut Curtea de Apel Galați, astfel că și această critică a fost respinsă.
La data de 29 aprilie 2004, pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 30 septembrie 2004, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea litigiului, în raport cu natura comercială a cauzei. Din examinarea actelor dosarului, Curtea a reținut că în cauză obiectul dedus judecății îl constituie contractul de concesiune încheiat între Consiliul Local al municipiului Brăila și SC R.C. SRL Brăila, a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constatată, precum și pretențiile derivând din neexecutarea acestui contract. Natura juridică a cauzei este comercială, în raport cu prevederile art. 56 C. com., care stipulează următoarele: "Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel". Prin urmare, în speță, procesul prin care se cere constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, contract comercial pentru cesionar, urmează a fi judecat potrivit regulilor comerciale, în considerarea prevederilor art. 56 C. com.
în consecință, Curtea a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea pricinii în fond, a admis recursul, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Brăila.
| ← Cooperativă. Contract de administrare şi gestionare a... | Apel tardiv. Decădere. Recurs. Cerere de repunere în termenul... → |
|---|
