ICCJ. Decizia nr. 1649/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1649
Dosar nr. 9240/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Buzău şi a solicitat obligarea acesteia să încheie un contract de servitute pentru terenul ocupat cu amplasarea unei staţii, transformator şi stâlp cu instalaţii de întrerupere. Cu ocazia concluziilor orale a solicitat şi plata unei chirii egale cu un consum mediu lunar de 200 kw.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 6202 din 3 decembrie 2003 a respins acţiunea precizată formulată de reclamant.
Pe baza probelor administrate, inclusiv a unei expertize tehnice, instanţa a reţinut că reclamantului i s-a reconstituit, în anul 1997, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 03 ha teren arabil şi 0,08 ha curţi pe care se aflau unele instalaţii, un post de transformare amplasat pe doi stâlpi de beton şi stâlpul cu separator construcţii edificate în urmă cu circa 30 de ani, instalaţii folosite de pârâtă. Regimul juridic al unor asemenea lucrări este stabilit de Legea nr. 318/2003. Potrivit alin. (3) şi (4) ale art. 16 din legea citată dreptul de uz şi de servituţi au caracter legal, se exercită pe toată durata existenţei capacităţii energetice şi cu titlu gratuit. Conform art. 37 alin. (4) terenurile pe care se situează reţelele electrice existente la data intrării în vigoare a legii, rămân în proprietatea publică a statului.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 607 din 4 martie 2004.
Instanţa îşi însuşeşte, ca fiind temeinice şi legale, cele reţinute de instanţa de fond.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs reclamantul fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea scrisă a recursului reclamantul îşi pune întrebări în legătură cu cele reţinute de instanţe în considerentele hotărârilor, comentează raportul de expertiză în legătură cu suprafaţa de teren ocupată de pârâtă pentru postul de transformare, afirmând că întregul teren este proprietatea sa.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Recurentul nu se referă în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, cele menţionate în cererea de recurs pot fi considerate că se referă cel mult la motive de netemeinicie ce nu pot forma însă obiect de cercetare pentru o instanţă de recurs.
Instanţele au reţinut o situaţie de fapt bazată pe probele administrate şi au aplicat corect prevederile legale în materie. Nimeni nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantului, prin reconstituirea acestuia pe vechiul amplasament, numai că, cu mulţi ani în urmă, acest teren a fost afectat de utilităţi de interes public cu respectarea prevederilor legale.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.D.G. împotriva deciziei nr. 607 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1645/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1652/2004. Civil. ANULARE DECIZIE. Recurs → |
|---|
