ICCJ. Decizia nr. 1652/2004. Civil. ANULARE DECIZIE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1652
Dosar nr. 9502/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii P.N., P.I.V.G. şi C.A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea „Al. I. Cuza" din Iaşi au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 10 din 4 martie 2003 prin care le-a fost respinsă notificarea adresată pentru restituirea în natură a imobilului, teren în suprafaţă de 2729 mp situat în Iaşi, acordarea despăgubirilor în raport de valoarea de circulaţie a terenului.
În motivarea contestaţiei se arată că pârâta a respins cererea pe motiv că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 şi nu cele ale Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 617 din 1 octombrie 2003 a respins acţiunea reclamanţilor, cu motivarea că în speţă nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 ci cele ale legilor fondului funciar.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 295 din 12 martie 2004 a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa instanţei de fond şi a admis acţiunea a anulat Decizia nr. 10 din 4 martie 2003 a Universităţii „Al. I. Cuza" Iaşi pe care a obligat-o să facă reclamanţilor o ofertă de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu nu intră în categoria celor menţionate la art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi, cu consecinţa obligaţiilor pentru deţinător în menţiunea prevăzută de prevederile aceleiaşi legi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Universitatea „Al. Ioan Cuza" Iaşi care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 ca motiv de recurs.
În susţinerea recursului pârâta arată, în esenţă, că deţin terenul în litigiu nu prin preluare abuzivă de la autorii reclamanţilor ci ca urmare a unui schimb de terenuri ce a avut loc în anul 1974 între CAP Rediu şi Consiliul Popular al comunei Rediu, cu trecerea de la aceasta în administrarea Universitatea „Al. Ioan Cuza" Iaşi; schimbul de terenuri s-a făcut cu respectarea prevederilor legale atunci în vigoare existând documentaţia necesară şi anume, hotărârea adunării generale a CAP Rediu din 22 ianuarie 1974, procesul verbal din 30 aprilie 1974, avizul Direcţiei Generale pentru Agricultură Iaşi, Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular Iaşi din 18 noiembrie 1974.
Recursul se priveşte ca fondat.
Din probele administrate rezultă că terenul în litigiu a aparţinut autorilor reclamanţilor şi a fost preluat în perimetrul fostului CAP Rediu.
În anul 1974, acest teren a fost atribuit de Cooperativa Agricolă de Producţie, prin schimb, fostului Consiliu Popular al Comunei Rediu, cooperativa agricolă primind de la comună un alt teren. De la consiliu popular, cu aprobarea forurilor de decizie din epocă, terenul a fost atribuit Universităţii „Al. Ioan Cuza" Iaşi în scopuri didactice.
Problema acestui schimb de terenuri a format obiectul şi altui litigiu, fără însă a putea vorbi de existenţa autorităţilor de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., reţinându-se prin hotărârea irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie nr. 149 din 19 ianuarie 2000 că schimbul de terenuri s-a efectuat în mod legal şi că într-o suprafaţă mai mare de teren este inclus şi terenul solicitat de reclamanţi, întregul teren făcând parte din domeniul public, fiind aplicabile prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 a învăţământului.
Din cele arătate mai sus rezultă aşadar că pârâta Universitatea „Al. Ioan Cuza" Iaşi deţine terenul care a constituit proprietatea autorilor reclamanţilor dinainte de cooperativizarea agriculturii, dar care a intrat în patrimoniul fostei CAP Radiu şi, ca efect al actului de schimb valabil încheiat, a dobândit situaţia juridică a terenului pe care l-a înlocuit, adică a celui transmis prin schimb în anul 1974 de către Consiliul popular al comunei Rediu în patrimoniul CAP Rediu.
În consecinţă, reclamanţii au doar îndreptăţirea la măsuri reparatorii, fie în temeiul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 1/2000, fie, după caz, în temeiul Legii nr. 10/2001, numai în privinţa terenului transmis prin schimb de către Consiliul popular al comunei Rediu în patrimoniul CAP Rediu, adică în legătură cu terenul care, ca efect al schimbului, a dobândit situaţia juridică a terenului adus în cooperativă agricolă de producţie de autorii lor şi care în prezent este deţinut de pârâta Universitatea „Al. Ioan Cuza" Iaşi.
Cu alte cuvinte, reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 în raport cu terenul deţinut de pârâtă, iar pârâta nu are calitate de deţinătoare a unui teren pentru care reclamanţii ar avea îndreptăţirea de a cere măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin prisma celor de mai sus sunt legale atât Decizia nr. 10 din 4 martie 2003 emisă de pârâtă, cât şi sentinţa primei instanţe, corectată însă în motivaţiile sale potrivit considerentelor prezentei decizii, fiind însă esenţial nelegală Decizia instanţei de apel, care este dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001 la starea de fapt şi de drept a cauzei, ceea ce constituie motiv de casare potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) şi ale art. 314 C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, hotărârea atacată va fi casată, iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Universitatea A.I. Cuza Iaşi împotriva deciziei nr. 295 din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 617 din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1562/2004. Civil. Constatare nulitate donatie.... → |
|---|
