ICCJ. Decizia nr. 2328/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2328/2004
Dosar nr. 2374/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 februarie 2001, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul de Interne, Grupul Pompierilor M.G.S. şi Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, pentru a fi obligaţi să-i plătească suma de 39.897.035 lei, actualizată până la achitarea integrală, cu titlu de drepturi băneşti cuvenite reprezentând diferenţa dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 şi ajutoarele nete efectiv achitate la data trecerii sale în rezervă cu drept de pensie.
Prin întâmpinare, Ministerul de Interne a cerut respingerea acţiunii, susţinând, în esenţă, că ajutorul bănesc cuvenit reclamantului, conform art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea 138/1999, la trecerea în rezervă, 30 aprilie 2000, este de natură salarială, astfel că, în mod corect a fost impozitat, potrivit art. 4 (1) lit. b) din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanţe.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 5173 din 11 martie 2002, a respins acţiunea, reţinând că, în mod legal s-a procedat la impozitarea soldelor lunare brute acordate reclamantului la data trecerii în rezervă.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă nr. 2683 din 3 iunie 2002, a admis recursul reclamantului, a modificat în tot sentinţa judecătoriei şi, pe fond, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească părţii reclamante suma de 39.897.035 lei, reactualizată, până în momentul executării, cu titlu de impozit reţinut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 73/1999, ci prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 potrivit cărora, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Împotriva deciziei tribunalului, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, la data de 21 octombrie 2003, a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia şi respingerea recursului reclamantului, deci confirmarea sentinţei primei instanţe.
În motivarea recursului în anulare, se susţine că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 pe care şi-a întemeiat tribunalul soluţia pronunţată au fost abrogate prin OG nr. 73/1999, care asimilează ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate salariilor şi le impozitează.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 31 (1) şi (2) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie, cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Dispoziţiile citate au fost, însă, abrogate prin art. 86 alineatul final din OG nr. 73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitării veniturile din salarii [(art. 4 lit. b)] şi asimilează salariilor „în vederea impunerii", drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, prime, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii [(art. 23 lit. b)].
Aceeaşi ordonanţă prevede (art. 70) că dispoziţiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „şi se aplică veniturilor începând cu această dată".
Cum reclamantul a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, la data de 30 aprilie 2000, ajutorul cuvenit acestuia se constituie în venit asimilat salariului realizat după data intrării în vigoare a OG nr. 73/1999, ale cărei dispoziţii sunt, astfel, incidente în cauză.
În sfârşit, pentru rigoare, se impune precizarea că, ajutorul cuvenit cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie a primit o nouă reglementare prin OUG nr. 136/2000, care l-a trecut în categoria veniturilor scutite de impozit prevăzute de art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
Această din urmă ordonanţă nu este însă incidentă în speţă, întrucât a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000.
În consecinţă, recursul în anulare declarat în cauză, vădindu-se întemeiat, urmează să fie admis astfel cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 2683 din 3 iunie 2002 a Tribunalului Iaşi şi respinge recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 5173 din 11 martie 2002 a Judecătoriei Iaşi, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2004. Civil. Drepturi banesti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2293/2004. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
