ICCJ. Decizia nr. 2640/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2640/2004
Dosar nr. 533/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 648 din 14 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a III–a civilă, a admis în parte cererea reclamantului B.E., în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, obligând-o pe aceasta să restituie în natură reclamantului terenul în suprafaţă de 1855 mp, situat în Bucureşti, sector 4 şi a respins celelalte capete de cerere.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafeţe de 30.000 mp, din care 1855 mp se află în posesia pârâtei.
El a învederat faptul că a dobândit terenul prin sentinţa nr. 123/1937, în urma divorţului părinţilor săi (1/3), iar diferenţa de 2/3 ca unic moştenitor al tatălui său decedat în 1938.
Terenul în litigiu nu a trecut niciodată în proprietatea statului, fiind preluat fără titlu.
Pentru a pronunţa sentinţa sus-amintită, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cauză şi dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţei, pârâta a formulat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia nr. 401 din 17 octombrie 2002.
Curtea de Apel a apreciat că prima instanţă a procedat corect atunci când a constatat inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 27 din Legea 10/2001, care se referă strict la ipoteza imobilelor preluate cu titlu de stat.
Trebuia deci, să fie întrunite cumulativ două condiţii pentru păstrarea bunului de către pârâtă, şi anume, imobilul să fi fost preluat cu titlu de către stat, iar dobândirea imobilului de către pârâtă să se fi făcut în condiţiile legii în procesul de privatizare.
Curtea de apel, reţinând că prima condiţie nu a fost respectată, a concluzionat că, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, imobilul trebuie restituit în natură reclamantului.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că imobilul a fost preluat de stat cu titlu, că reclamantul nu este îndreptăţit să revendice singur imobilul, nefiind titular unic al dreptului de proprietate pretins, că SC N. SA a dobândit terenul în cadrul procesului de privatizare, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 827 din 31 iulie 1996, fiind subdobânditor de bună-credinţă şi că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 27 al. 2 din Legea 10/2001.
Recursul va fi admis pentru argumentele care succed.
În mod greşit Curtea de apel, ca de altfel, şi tribunalul, au reţinut faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu.
Nu poate fi primită această concluzie, de vreme ce, din probele dosarului reiese că terenul în discuţie a fost preluat de către stat în baza Decretului de expropriere nr. 4 din 18 ianuarie 1972.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea 213/1998, imobilele preluate cu titlu de către stat sunt acele imobile a căror preluare s-a făcut cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării.
Concluzionând greşit, în sensul că imobilul a fost preluat fără titlu de către stat şi că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea 10/2001, curtea de apel nu a mai examinat problema privatizării societăţii pârâte, respectiv dacă acest proces s-a desfăşurat potrivit dispoziţiilor legale.
Instanţa de apel trebuia să pună în discuţie necesitatea participării în proces a A.P.A.P.S., pentru a se stabili legalitatea privatizării.
Textul art. 27 din lege prevede că, pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil şi care, în prezent, se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Faţă de aspectele invocate, se impune admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, care va avea în vedere, cu această ocazie, şi celelalte motive de recurs formulate, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC N. SA.
Casează Decizia nr. 401 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 648 din 14 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2674/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2564/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
