ICCJ. Decizia nr. 2679/2004. Civil. Contestatie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2679/2004
Dosar nr. 8262/2004
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate de M.D.I. şi D.I. împotriva deciziei nr. 4248 pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, la 24 octombrie 2003, în dosarul nr. 1150/2003, constată următoarele:
La 21 ianuarie 2003, M.D.I. şi D.I. a formulat o cerere de revizuire a deciziilor nr. 14 594 din 7 decembrie 2000 şi nr. 5565 din 11 decembrie 2002, pronunţate de Curtea de Apel Craiova.
Cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost formulată în contradictoriu cu intimaţii I.I. şi I.V., fiind înregistrată iniţial pe rolul secţiei civile a Curţii de Apel Craiova cu numărul de dosar 550/civ/2003.
La 6 februarie 2003, instanţa astfel sesizată a pronunţat Decizia nr. 355 prin care a declinat competenta de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Ulterior, prin Decizia nr. 4248, pronunţată la 24 octombrie 2003, în dosarul nr. 1150/2003, Curtea Suprema de Justiţie, secţia civilă, a respins cererea de revizuire ca tardivă.
În considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că ultima, în ordine cronologică, dintre cele două hotărâri judecătoreşti pe care revizuenţii le considerau potrivnice, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost Decizia nr. 5565 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 11 decembrie 2002.
S-a subliniat, de asemenea, că formularea, la 21 ianuarie 2003, a cererii de revizuire s-a făcut cu depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 C. proc. civ., pentru exercitare a acestei căi de atac.
Ca urmare a pronunţării acestei decizii M.D.I. şi D.I. au formulat la 8 decembrie 2003 o contestaţie în anulare prin care au susţinut că între 12 decembrie 2002 şi 20 ianuarie 2003 numai 28 de zile au fost lucrătoare, restul fiind în opinia contestatorilor „zile libere", în sensul prevăzut de art. 101 C. proc. civ., şi prin urmare nesusceptibile de a fi numărate la calcularea termenului prevăzut de art. 224 C. proc. civ.
În raport cu această modalitate de calcul avută în vedere de contestatori s-a susţinut că soluţia respingerii ca tardiv formulată a cererii de revizuire este greşită, impunându-se anularea pe acest considerent a deciziei nr. 4248, pronunţate de instanţa supremă la 24 octombrie 2003.
Ca temei legal al contestaţiei în anulare au fost indicate dispoziţiile art. art. 317 şi art. 319 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, cu numărul de dosar 8262/2003.
În ceea ce îi priveşte intimaţii I.I. si I.V. nu s-au prezentat în fata acestei curţi si nici nu si-au făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la contestaţia în anulare.
Având a se pronunţa asupra demersului contestatorilor, Curtea reţine că art. 317 C. proc. civ., invocat expres în cauză, consacră două motive legale care pot constitui temeiuri ale contestaţiei în anulare:
neîndeplinirea procedurii legale de citare a părţii pentru „ziua când s-a judecat pricina" şi respectiv încălcarea de către instanţa care a pronunţat hotărârea contestată a „dispoziţiilor de ordine publică privind competenta".
În speţă aceste două motive nu au corwepondent în argumentaţia făcută de contestatori care se rezuma la propunerea unui mod de calculare a termenului de revizuire diferit de acela avut în vedere de către instanţă.
În acelaşi timp este de remarcat existenta unei concordanţe de ordin strict formal, între motivarea menţionată şi dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care instituie ca motiv legal al contestaţiei în anulare situaţia în care „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".
Deşi un asemenea temei de drept nu a fost invocat de către contestatori, analizarea cauzei se impune a fi făcută şi în raport cu acest motiv legal, potrivit cerinţelor art. 84 şi art. 129 C. proc. civ.
În acest sens, Curtea are în vedere că Decizia contestată a fost pronunţată în raport cu datele spetei, ţinându-se totodată seama de dispoziţiile art. 324 C. proc. civ., care prevăd că „termenul de revizuire este de o lună", precum şi de prevederile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la modul de calcul a termenelor „statornicite pe ani, luni si săptămâni".
În legătură cu criticile formulate de contestatori este de observat că în ansamblul redactării art. 101 alin. (1) C. proc. civ., sintagma „zile libere" este utilizată pentru a accentua ideea conform căreia, la calcularea termenelor, nu se iau în considerare „nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul", cele două fiind, prin antiteză, zile ne-libere.
În acelaşi timp art. 101 alin. (5) C. proc. civ., prevede expres că „termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".
Aşadar zilele de sărbătoare legală nu vor putea fi luate în considerare la calcularea termenului exclusiv în situaţia în care termenul avut în vedere s-ar sfârşi într-o astfel de zi.
Nu există însă argumente de ordin legal sau raţional care să justifice o interpretare extensivă a dispoziţiilor acestui din urmă text de lege până într-atât încât calcularea termenelor să se efectueze numai în raport cu zilele lucrătoare, adică prin excluderea tuturor sărbătorilor legale.
Având ca premisă o asemenea interpretare greşită a legii, contestaţia în anulare estenefondată si urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.D.I. şi D.I. împotriva deciziei nr. 4248 pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, la 24 octombrie 2003, în dosarul nr. 1150/2003, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2759/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 2677/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
