ICCJ. Decizia nr. 295/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 295.
Dosar nr. 2244/2004
Şedinţa de la 21 aprilie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 2614/CM/2003, reclamanta G.G.E. a chemat în judecată pe pârâta SC T.R. SA pentru a fi obligată să-i plătească drepturile băneşti actualizate în raport de indicele de inflaţie, neacordate ca urmare a disponibilizărilor colective intervenite, precum şi în vederea constatării, prin hotărâre judecătorească, a nulităţii clauzelor privitoare la plăţile compensatorii din actul adiţional la contractul colectiv de muncă vizând perioada 2000 – 2002 şi a protocolului din 29 martie 2002.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2003, instanţa sesizată a disjuns de capătul principal de acţiune a cărui judecată a fost suspendată, soluţionarea cererii vizând constatarea nulităţii clauzelor referitoare la plăţile compensatorii din contractul colectiv de muncă şi a protocolului din 29 martie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2316 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Gorj, secţia litigii şi conflicte de muncă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere disjuns în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 68 lit. b) şi ale art. 72 din Legea nr. 168/1999, deoarece sediul pârâtei se află în Municipiul Bucureşti.
Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII – a conflicte de muncă şi litigii de muncă, primind dosarul cauzei, l-a înregistrat la nr. 1115/L.M./2004.
Prin sentinţa civilă nr. 866 din 27 februarie 2004, această instanţă, soluţionând excepţia necompetenţei teritoriale ridicată din oficiu pe considerentul că reclamanta domiciliază în Municipiul Târgu- Jiu, în raport de prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Şi această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.
Ivindu-se conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., dosarul cauzei a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre a decide potrivit art. 22 alin. (3) din acelaşi cod.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma legislaţiei muncii şi a dispoziţiilor codului de procedură civilă privitoare la competenţa teritorială în materia conflictelor de muncă, Curtea constată, pentru considerentele ce vor fi prezentate, că nu Tribunalul Bucureşti, ci Tribunalul Gorj este competent să judece pricina.
În primul rând, este de reţinut că litigiul a fost declanşat după data de 1 martie 2003, când a intrat în vigoare Codul Muncii.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă.
În alin. (2) al aceluiaşi text se prevede că cererile referitoare la cauzele menţionate în alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Aşadar, în materia conflictelor de muncă, în primă instanţă, competenţa materială de soluţionare a litigiilor aparţine tribunalului potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ. iar competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul.
Pentru evitarea oricărui echivoc cu privire la aspectul stabilirii competenţei teritoriale a instanţei chemate să judece pricina, se impun şi următoarele precizări:
Art. 298 alin. (2) C. muncii cuprinde prevederea potrivit căreia „pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orie alte dispoziţii contrare".
Cum dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 sunt contrare prevederii din art. 298 alin. (2) C. muncii menţionat mai sus, se impune concluzia că acestea au fost abrogate implicit.
În consecinţă, constatând că reclamanta domiciliază în Municipiul Târgu Jiu, în raport de considerentele arătate, urmează a stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte şi litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului de muncă promovat de reclamanta G.G.E. împotriva S.N. T.R. SA, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte şi litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3395/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1397/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
