ICCJ. Decizia nr. 3204/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3204Dosar nr. 9084/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul Ţ.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5 miliarde lei daune cauzate ca urmare a condamnării şi efectuării a 5 ani şi 5 luni de închisoare.
În motivarea acţiunii se arată că prin sentinţa penală nr. 81 din 7 martie 1953 pronunţată de Tribunalul Militar Craiova a fost condamnat la 7 ani închisoare.
Ca urmare a exercitării unui recurs în supraveghere a fost achitat prin Decizia penală nr. 104 din 31 mai 1963 a Tribunalului Suprem al R.P.R, Colegiul militar.
Reclamantul a precizat acţiunea, reducând cuantumul pretenţiilor la 1 miliard lei.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 494 din 21 noiembrie 2003 a respins acţiunea precizată formulată de reclamant.
Instanţa a reţinut că acţiunea în dezdăunare pentru prejudiciile suferite în urma unei condamnări nedrepte sau a arestării nedrepte, reglementată de art. 504 C. proc. pen. poate fi promovată conform art. 505 alin. (2) C. proc. pen. în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire.
Cum reclamantul a fost achitat în anul 1963, eliberându-se şi un certificat în acest sens la 16 decembrie 1993, la cererea acestuia, instanţa a apreciat că termenul de prescripţie a început să curgă la 1 ianuarie 1990, dată de la care nu se mai punea problema unor implicaţii politice, dat fiind natura condamnării, uneltire contra ordinii sociale.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 403 din 9 martie 2004
Instanţa de apel a apreciat corectă sentinţa instanţei de fond. Susţinerea reclamantului în sensul că nu i s-a comunicat hotărârea de achitare a fost considerată irelevantă, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare, iar nu de la data comunicării acesteia.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs.
Se susţine, în esenţă, că instanţele se contrazic cu privire la data de la care curge termenul de prescripţie, 31 mai 1963 ori 1 ianuarie 1990, au apreciat greşit că nu a executat 7 ani de închisoare, hotărârea prin care s-a pronunţat achitarea a fost dată ulterior executării pedepsei fără participarea sa la judecată; termenul de prescripţie începe să curgă de la data comunicării hotărârii, conform Legii nr. 29/1990.
Recursul este nefondat.
Instanţele au aplicat corect prevederile legale privind prescripţia dreptului la acţiune. Acest termen, dat fiind infracţiunea pentru care a fost condamnat şi apoi achitat, a început să curgă la 1 ianuarie 1990, dată de la care reclamantul nu mai era supus nici unei constrângeri politice de a formula acţiunea în justiţie.
Despre achitarea sa reclamantul a luat cunoştinţă din certificatul nr. 276 din 16 decembrie 1963 eliberat de Tribunalul Suprem la cererea sa.
Executarea integrală sau parţială a pedepsei cu închisoare este nerelevantă în cauză, iar prevederile Legii nr. 29/1990 nu sunt aplicabile, acestea referindu-se la contenciosul administrativ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) c. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ţ.C. împotriva deciziei civile nr. 403 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3197/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3162/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
