ICCJ. Decizia nr. 3396/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 7 mai 2004 reclamanții T.M., C.V. și G.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate pe nedrept prin reținerea lunară nelegală a 7% din drepturile salariale cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate pe perioada 1 noiembrie 1999 și până la data pensionării, cu aplicarea coeficientului de devalorizare de la data reținerii și până la executarea hotărârii.
Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S. în contul căreia au fost virate sumele reținute și a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive.
Ministerul de Interne a depus întâmpinare prin care a arătat că pe perioada 1 noiembrie 1999 - 7 mai 2000 drepturile solicitate de reclamanți s-au prescris și a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 778 din 22 septembrie 2003 a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâții Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș să restituie reclamanților sumele ce reprezintă 7% cu titlu de contribuție pentru asigurările de sănătate încasate din drepturile salariale ale acestora pe perioada 7 mai 2000 - 20 noiembrie 2002, cu aplicarea coeficientului de devalorizare de la data reținerii și până la plata efectivă.
Totodată a respins acțiunea reclamanților față de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București precum și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 noiembrie 1999 - 7 mai 2000 este fondată și va fi admisă întrucât față de data introducerii acțiunii (7 mai 2004) au trecut mai mult de 3 ani. în acest sens s-au considerat incidente dispozițiile art. 57 din Legea nr. 138/1999,art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Ca urmare, pretențiile reclamanților pentru perioada 1 noiembrie 1999 - 7 mai 2000 fiind prescrise acțiunea acestora va fi respinsă pentru acest interval.
De asemenea, s-a considerat fondată și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada existenței unor raporturi juridice cu această pârâtă.
Ca atare, acțiunea reclamanților față de această pârâtă a fost respinsă și pe cale de consecință a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București împotriva C.N.A.S.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin art. 4 lit. a) și art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 s-a prevăzut că militarii activi sau pensionari beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze și nu poate fi primită apărarea pârâtelor că prin Legea nr. 145/1997 militarii, nefiind scutiți expres de plata contribuției semnifică că măsura de protecție în favoarea acestora nu a mai fost menținută.
Așa fiind acțiunea reclamanților a fost admisă în parte numai pentru cotele de contribuție reținute nelegal pe perioada 7 mai 2000 - 20 noiembrie 2002, când a intrat în vigoare Legea nr. 150/2002.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 135 din 19 ianuarie 2004 a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003.
1. Recurentul Ministerul Administrației și Internelor consideră nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată de tribunal pentru următoarele motive:
- Tribunalul a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent ce a arătat că, în calitate de mandatar, a reținut și virat suma de 7% din drepturile salariale în contul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Drept urmare se precizează că invocă în continuare această excepție;
- Pe fond, se arată că, în mod nelegal, a fost admisă acțiunea intimaților reclamanți deoarece obligația de a contribui la fondul asigurărilor de sănătate incumbă tuturor cetățenilor români care în temeiul contractului individual de muncă încheie și contract de asigurare cu casele de asigurare de sănătate potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997.
într-adevăr, legea asigurărilor de sănătate prevede expres că unele categorii de persoane sunt scutite de plata contribuției de 7% pentru asigurările de sănătate dar printre acestea nu figurează expres militarii și polițiștii.
- Hotărârea tribunalului conține dispoziții contrare în sensul că în considerentele sentinței se prevede că acțiunea va fi admisă în parte față de toți pârâții dar în dispozitiv s-a prevăzut că obligația de restituire o au numai recurenții-pârâți nu și intimata C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București în contul căreia s-au virat sumele reținute.
2. în recursul declarat, pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș aduce următoarele critici sentinței pronunțate de tribunal:
- în mod nelegal, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București și a respins acțiunea intimaților-reclamanți față de această pârâtă deși potrivit Legii nr. 145/1997 și apoi a O.U.G. nr. 150/2002 între aceștia există un raport juridic de asigurare prin simplul fapt al încheierii contractelor de asigurare coroborat cu împrejurarea că sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurare au fost virate în contul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.;
- Prin interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate și ale O.U.G. nr. 150/2002 a fost admisă în parte acțiunea intimaților în loc să fie respinsă întrucât toți cetățenii români au obligația de a contribui la formarea fondurilor asigurărilor de sănătate iar militarii și polițiștii nu figurează printre categoriile de persoane scutite de plata contribuției și nu pot susține intimații că nu au beneficiat de gratuitatea asistenței medicale și a medicamentelor în intervalul pentru care solicită restituirea contribuției reținute.
3. Recurentul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București consideră nelegală și netemeinică sentința tribunalului invocând următoarele critici:
- Se menționează că sentința tribunalului este lovită de nulitatea prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent. Se apreciază ca fiind incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- Pe fond, în mod greșit și fără temei legal a fost admisă acțiunea intimaților în condițiile în care aceștia sunt obligați, ca toți cetățenii români, să plătească contribuția la fondul asigurărilor de sănătate conform Legii nr. 145/1997.
Scutirile acordate unor categorii de persoane pentru plata contribuției de 7%, prevăzute expres de Legea nr. 145/1997 și menținute și prin O.U.G. nr. 150/2002 nu-i cuprind pe militari și polițiști, astfel că aceștia au obligația de a plăti 7% din salariu pentru fondul asigurărilor de sănătate.
Așadar sumele reținute au bază legală și acțiunea intimaților-reclamanți trebuia respinsă.
Intimatul C.V. a depus întâmpinare prin care a invocat tardivitatea recursului declarat și înregistrat la data de 28 noiembrie 2003 de către pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. Pe fond s-a solicitat respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței tribunalului.
Recursurile declarate de pârâți sunt fondate.
Cu privire la tardivitatea recursului declarat de Ministerul Administrației și Internelor invocată de intimatul C.V., Curtea va reține că acest recurs a fost formulat în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum prevede legea, deoarece s-a înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 28 octombrie 2003 în condițiile în care sentința tribunalului a fost comunicată la data de 21 (sau 27) octombrie 2003 (dosar tribunal).
Este de observat că în cele trei recursuri există un motiv de casare comun întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în raport de care recurenții au solicitat admiterea cererilor, casarea sentinței tribunalului și respingerea în totalitate a acțiunii intimaților-reclamanți.
Analizând această critică comună în raport de hotărârea pronunțată, Curtea va reține că, într-adevăr prin art. 4 lit. a) și art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 militarii activi sau pensionari beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
H.G. nr. 270/1999 privind stabilirea condițiilor de acordare a asistenței medicale, medicamentelor, concediilor medicale și scutirilor medicale ale cadrelor militare în activitate prevede în art. 1 “cadrele militare în activitate au dreptul la asistență medicală și medicamente în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997".
De aici, rezultă că gratuitatea asistenței medicale și medicamentelor nu echivalează cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.
Scutirile acordate unor categorii de persoane de plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate sunt expres prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 și sunt de strictă interpretare.
Militarii și polițiștii nu figurează printre persoanele scutite de plata contribuției, astfel că acestora li se aplică regula generală a obligativității asigurării instituită de art. 4 din Legea nr. 145/1997.
în același sens sunt și prevederile ulterioare ale Legii nr. 360/2002 (Legea polițistului) și ale art. 1 din H.G. nr. 677/2003.
Față de cele ce preced, Curtea constată că instanța de fond a admis acțiunea intimaților-reclamanți prin greșita aplicare și interpretare a prevederilor legale susmenționate pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
întrucât acest motiv de recurs comun urmează a fi privit ca fondat, devine inutilă analizarea celorlalte critici aduse prin cele trei recursuri.
Ca urmare, în baza art. 312 C. proc. civ., cele trei recursuri formulate de pârâți au fost admise, a fost modificată în parte sentința tribunalului în sensul că a respins în totalitate acțiunea reclamanților ca nefondată.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3996/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3358/2004. Civil → |
|---|
