ICCJ. Decizia nr. 340/2004. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 340
Dosar nr. 704/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 30 ianuarie 2004 G.C. şi G.M., în contradictoriu cu I.A., I.D., Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi SC C. SA Bucureşti, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2731 din 15 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 2179/2003.
S-a susţinut, în motivarea cererii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 813 din 4 iunie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosar nr. 490/1997 cele două cauze având acelaşi obiect, respectiv revendicarea imobilului situat în Bucureşti, şi judecata purtându-se între aceleaşi părţi.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând, printre altele, că, în speţă, chestiunea autorităţii lucrului judecat a fost rezolvată printr-o hotărâre anterioară, Decizia civilă nr. 164/2001 a Tribunalului Bucureşti, excepţia invocată în acest sens fiind respinsă, situaţie în care revizuirea nu este admisibilă. Pe de altă parte, nu există întrunită cerinţa triplei identităţi, părţi, obiect, cauză, pentru a fiinţa motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7.
Cererea de revizuire nu este întemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 684 din 30 ianuarie 1996 pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.D. şi I.A., împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Bucureşti care a fost obligat să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie garsoniera nr. 12 situată în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 2998 din 17 decembrie 1996, a admis apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, împotriva acestei sentinţe, pe care a schimbat-o în sensul că, a respins acţiunea.
Soluţia a fost menţinută, prin Decizia civilă nr. 813 din 4 iunie 1997 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut, în esenţă, că trecerea în proprietatea statului, s-a efectuat în temeiul Decretului nr. 223/1974, iar împotriva deciziilor administrative nu s-a făcut plângere situaţie în care acestea constituie titlu de proprietate al statului, reclamanţii având la îndemână numai calea prevăzută de Legea nr. 112/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei aector 5 Bucureşti, dată în dosar nr. 10769/2001:
S-a admis acţiunea formulată de reclamanţii I.A. şi I.D.G., împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primar General, SC C. SA, G.C. şi G.M.;
S-a constatat că imobilul din Bucureşti, a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a deciziilor nr. 1208/1986 şi 1740/1986 emise de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti;
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40628/1996 încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti prin SC C. SA şi pârâţii G.C., G.M.;
- a fost obligat Municipiul Bucureşti să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul;
- a fost respinsă cererea formulată de reclamanţi privind constatarea faptului că titlul lor de proprietate este preferabil oricărui alt titlu al pârâţilor, ca neîntemeiat.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 2367 din 5 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de pârâţii C.G., M.G. şi Municipiul Bucureşti, prin Primar General, împotriva sentinţei civile nr. 657 din 8 februarie 2002 pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti în contradictoriu cu intimata SC C. SA şi reclamanţii I.A., I.D.G.; a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea ca neîntemeiată; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii I.A. şi I.D.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin Decizia civilă nr. 2731 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, a admis recursul declarat de reclamanţii I.A. şi I.D.G. împotriva deciziei civile nr. 2367 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondate şi apelurile declarate de pârâţii G.C., G.M. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
În considerentele hotărârii s-a făcut referire la cele stabilite prin sentinţa civilă nr. 684 din 30 ianuarie 1996 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, apreciindu-se, în esenţă, instanţa este totuşi competentă să stabilească valabilitatea titlului statului.
În acest litigiu, într-o primă fază a ciclului procesual, prin Decizia civilă nr. 164 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1805 din 18 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat, în raport de hotărârile date în prima acţiune.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire, invocat prin cererea de faţă, îl reprezintă deci instituţia puterii lucrului judecat, fiind necesar ca hotărârile să conţină elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Pe de altă parte, sau tocmai de aceea, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de faptul că, în cursul judecăţii a doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată de părţi sau chiar discutată fiind, instanţa a doua să fi omis să soluţioneze excepţia.
Altfel ar însemna ca, pe calea revizuirii, să se ceară să se revină asupra unei soluţii date, care, ea însăşi, se bucură de puterea lucrului judecat.
Or, faţă de cele arătate, este cert că în speţă, în cursul celei de a doua judecăţi, autoritatea lucrului judecat raportată la hotărârea dată în prima judecată, a fost discutată şi înlăturată.
Mai mult s-a stabilit chiar, prin hotărârea dată în primul ciclu procesual, Decizia civilă nr. 164/2001 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia civilă nr. 1805/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, că nu există autoritate de lucru judecat.
Aşa fiind, fie şi numai pentru acest considerent, cererea de revizuire apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, celelalte chestiuni invocate în apărare rămânând fără semnificaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienţii G.C. şi G.M. împotriva deciziei nr. 2731 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă revizuienţii G.C. şi G.M. la 400 RON cheltuieli de judecată către intimaţii I.A. şi I.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 3494/2004. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
