ICCJ. Decizia nr. 3562/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3562
Dosar nr. 26298/1/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 mai 2002, reclamanţii P.M. şi C.D. au chemat în judecată în calitate de pârâţi pe SC P. SA cu sediul în Giurgiu, A.P.A.P.S. şi S.I.F. Oltenia SA solicitând constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare încheiate de pârâţi cu privire la imobilul situat în Giurgiu, ce reprezintă o moară cu anexe şi teren aferent, imobil expropriat abuziv prin Legea nr. 119/1948 din proprietatea tatălui reclamanţilor, P.M.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 864 din 10 iunie 2002 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Giurgiu în a cărei rază de jurisdicţie este situat imobilul şi în raport de valoarea acestuia care se situa sub 2 miliarde lei.
Prin sentinţa civilă nr. 3267 din 17 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Giurgiu s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu întrucât reclamantul P.M. a precizat că solicită prin acţiune şi restituirea în natură a imobilului pentru care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 26 din 24 martie 2003 a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor P.M. şi C.D. în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC P. SA şi S.I.F. Oltenia SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu (moară şi teren în suprafaţă de 3739 mp) situat în Giurgiu a aparţinut în indiviziune autorului reclamanţilor P.M. şi numitului P.B. şi a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/1948 fiind preluat de stat cu titlu valabil întrucât moara se încadra în prevederile art. 1 pct. 50 din lege.
S-a considerat că actul de cesiune nr. 11/C/1/1997 prin care F.P.S. a cesionat un număr de 90.084 acţiuni nominative pe cale le deţinea la SC P. SA Giurgiu, nu este nul deoarece s-a încheiat în procesul de reorganizare a societăţilor comerciale conform Legii nr. 15/1990 ce prevedea că bunurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora. Or, la data cesionării acţiunilor imobilul în litigiu se afla în patrimoniul pârâtei SC P. SA Giurgiu conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MOJ nr. 0352 din 28 ianuarie 1998 eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Faptul că prin adresa nr. 103/744 din 12 martie 1997 comunicată reclamantului P.M. se precizează că pachetul de 40% din acţiuni va fi pus în vânzare de către F.P.S. numai după soluţionarea litigiului, nu atrage nulitatea absolută a actului de cesiune, act ce nu priveşte imobilul care era deja în proprietatea pârâtei SC P. SA Giurgiu conform Legii nr. 115/1990.
Apelul declarat de reclamanţii P.M. şi C.D. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 504/A din 3 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a constatat că în mod judicios instanţa de fond a considerat legal actul de cesiune de acţiuni încheiat în procesul de privatizare cu respectarea Legilor nr. 58/1991 şi nr. 55/1995 ce nu pot fi ignorate, câtă vreme actul nu priveşte imobilul în litigiu.
De asemenea, s-a considerat că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu valabil conform art. 1 pct. 50 din legea nr. 119/1948 şi atâta timp cât bunul nu poate fi restituit în natură, sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce dau dreptul moştenitorilor proprietarului la măsuri reparatorii prin echivalent.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în contra acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P.M. şi C.D. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea legii atunci când s-a considerat că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu valabil de către stat, în contextul în care preluarea nesocoteşte dispoziţiile Constituţiei din anul 1948, prevederile art. 480, art. 481 C. civ.
Astfel, actul de cesiune încheiat de pârâte îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât toate actele normative prin care „s-a comis jaful unei proprietăţi private" nu creează un drept de proprietate în spiritul Codului civil în patrimoniul unei societăţi.
Totodată, se arată că instanţa de apel a încălcat Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a protocoalelor adiţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, apărarea dreptului de proprietate şi nediscriminarea părţilor din proces.
Recurenţii menţionează că instanţa a ignorat modalităţile de dobândire şi exercitare a dreptului de proprietate aşa cum sunt prevăzute în Codul civil şi nu a avut în vedere că toate actele ulterioare naţionalizării imobilului în litigiu sunt lovite de nulitate, situaţie în care se impunea restituirea în natură a acestuia.
Printr-o altă critică se afirmă că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile jurisdicţionale când a statuat că nu trebuie să ia act de faptele penale săvârşite de pârâţi care au obţinut un credit ce a fost garantat cu imobilul proprietatea recurenţilor.
Mai mult, instanţa de apel a greşit atunci când a constatat că imobilul nu poate fi restituit în natură, deşi există, şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd vocaţia foştilor proprietari la despăgubiri iluzorii oferite de stat. În acest fel, s-a încălcat principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat căruia legiuitorul i-a dat prevalenţă prin Legea nr. 10/2001.
De asemenea, recurenţii mai susţin că instanţa de apel a refuzat să constate că actul de carte funciară este viciat de neconformitatea cu Codul civil iar menţionarea în C.F. au unor acte normative care nu pot prevala Constituţiei şi Codului civil nu sunt de natură să ateste un drept de proprietate legal în favoarea pârâtei SC P. SA.
Recursul declarat este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, este incontestabil că imobilul din Giurgiu compus din moară şi teren aferent situat în strada B. nr. 3 a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/1948 de la autorul recurenţilor. Această preluare a imobilului de către stat este abuzivă aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Atât art. 1 cât şi art. 7 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură chiar şi atunci când acestea sunt deţinute de persoanele juridice menţionate în art. 21 a aceluiaşi act normativ.
Excepţia de la acest principiu, a fost prevăzute de legiuitor în art. 27 din lege şi se referea la imobilele preluate cu titlu valabil de către stat şi evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cauza de faţă, a fost judecată în apel anterior modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 din Legea nr. 247/2005.
Întrucât, pe planul dreptului intertemporal, modificările aduse Legii nr. 10/2001 sunt obligatorii şi de imediată aplicare, mai ales că prin conţinut diferă esenţial de vechile reglementări se impune pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Instanţa de trimitere, pentru a stabili dispoziţiile legale incidente cauzei în forma modificată (art. 21 sau art. 29) va completa probatoriul în sensul clarificării statutului intimatei SC P. SA. Giurgiu ce are ca succesor pe intimata SC V.P. SA, respectiv dacă este o societate privatizată integral precum şi depunerea anexelor la contractul de cesiune de acţiuni, câtă vreme prin adresa de la fila 12 (dosar nr. 3615/2002 Tribunalul Bucureşti) intimata S.I.F. Oltenia SA i-a comunicat recurentului că patrimoniul societăţii a fost inclus de F.P.S. în procesul de regularizare a cotelor de capital cu S.I.F. Oltenia. Se impune a se verifica dacă odată cu cesiunea de acţiuni s-au transmis şi active către intimata SC P. SA. Giurgiu şi în ce măsură este legală această modalitate de dobândire a proprietăţii activelor printre care este posibil să figureze şi imobilul în litigiu.
În raport de cele expuse, devine inutilă analiza celorlalte motive de casare.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul reclamanţilor, va casa Decizia pronunţată de instanţa de apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.M. şi C.D. împotriva deciziei nr. 504/A din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2004. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3274/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
