ICCJ. Decizia nr. 3657/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3657
Dosar nr. 4447/2004
Şedinţa de la 5 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 53 din 18 ianuarie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, a declinat competenţa soluţionării cauzei civile privind pe R.L.S., R.M. în contradictoriu cu P.I., F.I. ş.a., în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a avut în vedere prevederile art. 3 pct. 2 paragraful final C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004 aprobată cu modificările din Legea nr. 493/2004 precum şi dispoziţiile art. 3731 alin. (2) şi art. 339 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Alba prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2005 a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Alba şi pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de debitorii R.L.S., R.M. împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Aiud, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba-Iulia şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că potrivit art. 2 pct. 2 din OUG nr. 65/2004 modificată şi aprobată de Legea nr.493/2004 este competent să judece apelul numai cu privire la hotărâri pronunţate de judecătorii în primă instanţă în cazurile prevăzute de lit. a)- e). Cum, normele de competenţă materială sunt de strictă interpretare; competenţa să judece cauza este Curtea de Apel Alba-Iulia, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviinţarea executării silite a sentinţei nr. 1965/2002 a Judecătoriei Aiud, investită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ., conform încheierii nr. 214/2004 a Judecătoriei Aiud.
Încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în conformitate cu prevederilea art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviinţării executării silite fiind fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 271 C. proc. civ. „Dispoziţiile codului de faţă alcătuiesc procedura de drept comun în materia civilă....", iar în Cartea a III-a (art. 331- 339 C. proc. civ.) sunt „Dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase", astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează conform celei lui art. 331-339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de prevederile Judecătoriei se judecă de tribunal....." iar dispoziţia art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanţa de executare este judecătoria.....", care încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanţă şi în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege atribuia şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare – între faza executării silite – sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Aşadar, soluţionarea cererii de către un judecător (chiar şi stagiar) nu poate să atribuie competenţa judecării apelului curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de preşedintele instanţei apelul să rămână de competenţa tribunalului, art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.
O asemenea diviziune a competenţei judecătorii apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. – „apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei" trebuie interpretat nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
Prin urmare, faţă de cele reţinute de Înalta Curte, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva încheierii nr. 214 din 27 august 2004 a Judecătoriei Aiud în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva încheierii nr. 214 din 27 august 2004 a Judecătoriei Aiud în favoarea Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3722/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3617/2004. Civil. încuviinţare executare... → |
|---|
