ICCJ. Decizia nr. 3722/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3722
Dosar nr. 21451/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 martie 2004, reclamanta Administraţia Fondului Imobiliar din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâţii A.M. şi A.Z., solicitând obligarea acestora la încheierea actului adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 364 din 12 septembrie 1996.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că:
- prin contractul menţionat, a vândut pârâţilor apartamentul 34, situat în Bucureşti;
- potrivit art. 2 în contract, preţul de vânzare era informativ, urmând ca diferenţa de preţ rezultată la recepţia finală să fie achitată de pârâţii cumpărători după încheierea actului adiţional;
- pârâţii au refuzat să încheie actul adiţional şi să achite diferenţa de preţ;
- acţiunea promovată la 18 iunie 2003 pentru obligarea pârâţilor la plata diferenţei de preţ a fost respinsă pe considerentul că o asemenea obligaţie trebuie constatată printr-un act adiţional.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004, a admis excepţia şi a respins acţiunea, ca lipsită de interes.
S-a reţinut că:
- prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a precizat condiţiile în care solicită încheierea actului adiţional, în special cele referitoare la diferenţa de preţ;
- pârâţii s-au declarat de acord cu îndeplinirea de bună voie a obligaţiei de a încheia actul adiţional.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin Decizia nr. 1085 din 28 septembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la încheierea actului adiţional.
S-a reţinut că:
- acţiunea nu este lipsită de interes atâta timp cât reclamanta urmăreşte obţinerea unui înscris în baza căruia să poată trece la recuperarea diferenţei de preţ;
- deşi formal susţin că sunt de acord cu încheierea actului adiţional, pârâţii doresc de fapt menţinerea ca preţ definitiv a sumei de 43.466.343 lei, corespunzătoare preţului informativ.
Pârâtul A.M. a declarat recurs prin care, fără să indice temeiul legal, a susţinut că ultima hotărâre ar fi greşită întrucât, principial, a fost de acord cu încheierea actului adiţional dar reclamanta nu justifică diferenţa de preţ.
Criticile sunt fondate deoarece:
- pe parcursul procesului, reclamanta nu a indicat conţinutul actului adiţional şi nu a prezentat acte justificative ale diferenţei de preţ;
- instanţa de apel a reţinut corect că acţiunea nu este lipsită de interes însă nu a cerut reclamantei să prezinte conţinutul actului adiţional şi să dovedească diferenţa de preţ, obligându-i pe pârâţi, la modul general, să-şi îndeplinească obligaţia înscrisă în art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare.
Aşa fiind, întrucât modificarea ultimei hotărâri nu ar fi posibilă fără administrarea de noi probe, Înalta Curte va admite recursul declarat de A.M., conform art. 312 pct. 3 şi art. 314 C. proc. civ. şi va casa ambele hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva deciziei civile nr. 1083/A din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi trimite cauza la această din urmă instanţă pentru rejudecarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4098/2004. Civil. încheiere carte funciara.... | ICCJ. Decizia nr. 3657/2004. Civil → |
|---|
