ICCJ. Decizia nr. 3970/2004. Civil. Executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3970 Dosar nr. 10863/2004
Şedinţa publică de la 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu la data de 25 noiembrie 2003, Judecătoria Ploieşti a admis cererea de executare silită a sentinţei nr. 1170 din 11 octombrie 2000, formulată de Biroul executorului judecătoresc P.C. la cererea creditorilor M.N. şi M.M., privind pe debitorii SC P.C.C.I. SRL Filipeştii de Pădure şi P.I.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel debitorii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, fără a dezvolta însă motivele de apel.
Prin decizia civilă nr. 195 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoarea SC P.C.C.I. SRL şi ca insuficient timbrat apelul declarat de debitorul P.I., reţinând în motivare că apelaţii nu au respectat dispoziţiile Legii nr. 146/1997, deşi au fost citaţi cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs debitorii SC P.C.C.I. SRL şi P.I., invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenţii au criticat hotărârea sub aspectul faptului că instanţa de apel le-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., întrucât deşi au formulat cerere pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător şi pentru a formula motivele de apel, această cerere a fost respinsă, iar apelul a fost considerat ca netimbrat şi respins în consecinţă.
Recurentul P.I. a mai precizat că cererea de amânare a formulat-o atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al SC P.C.C.I. SRL.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
La data de 28 ianuarie 2004, debitorul P.I. a formulat şi depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru a-şi angaja apărător şi a formula motivele de apel, precizând că din cauza unor motive medicale nu a putut lua legătura cu un avocat. A ataşat acestei cereri şi taxa judiciară de timbru de 34.000 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei.
Instanţa de apel a respins cererea de amânare a cauzei cu motivarea că apelantul avea suficient timp pentru a-şi angaja apărător de la data primirii citaţiei şi până la primul termen de judecată.
Din examinarea circumstanţelor cauzei rezultă că recurentul a primit citaţia pe data de 19 ianuarie 2004, pentru termenul de judecată din 29 ianuarie 2004, deci cu aproximativ 8 zile lucrătoare înainte de termenul de judecată, neavând posibilitatea să ia legătura cu un avocat datorită unor motive medicale (chiar dacă nu au fost dovedite, nu pot fi ignorate).
Pe de altă parte, recurentul a depus odată cu cererea de amânare şi o taxă judiciară de timbru în cuantum de 34.000 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei.
Prin urmare, cererea de amânare a cauzei nu avea ca scop tergiversarea judecăţii şi nu putea fi apreciată ca un abuz de drept procesual de natură a conduce la respingerea ei.
Dimpotrivă, din cele expuse rezultă că recurentul şi-a exercitat drepturile procesuale cu bună credinţă şi deci instanţa trebuia să
analizeze cererea de amânarea a cauzei în acest context.
În consecinţă, măsura instanţei de respingere a cererii de amânare a judecării recursului apare ca o încălcare a dreptului de apărare şi prin urmare este nelegală.
Faţă de cele ce preced, în raport cu dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia nr. 195 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC P.C.C.I. SRL, prin reprezentant P.I. împotriva deciziei nr. 195 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5149/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3336/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
