ICCJ. Decizia nr. 4082/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4082
Dosar nr. 21484/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 3 septembrie 2003, R.I.V., N.G., C.M., SC P. SRL Bacău şi SC G.S. SRL Bacău, au contestat dispoziţia nr. 1880 din 4 august 2003 a Primarului municipiului Bacău.
Împotriva aceleiaşi dispoziţii a formulat contestaţie şi SC E.E. SA Bacău la data de 4 septembrie 2003, precum şi SC S.A. SRL Bacău la data de 4 august 2003.
În motivarea contestaţiilor s-a arătat că terenul în suprafaţă de 844 mp restituit numitei C.M. este ocupat de un bloc de locuinţe, construit în 1994.
Drept urmare, dispoziţia de restituire este nelegală, terenul nefiind liber de construcţii.
În fine, nelegală este şi prevederea înscrisă în art. 3 din dispoziţia contestată, prin care s-a dispus în sensul preluării şi a contractelor de concesiune, cu obligaţia renegocierii trimestriale a redevenţei.
În cauză, invocând aceleaşi motive, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienţii P.E. şi D.P., iar la data de 22 septembrie 2003, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul Primăriei municipiului Bacău C.M., C.I. şi M.C.
Prin sentinţa nr. 703 din 17 decembrie 2003, tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins, ca nefondate, contestaţiile, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de P.E. şi D.P., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bacău şi Primăria municipiului Bucureşti.
Prin aceeaşi sentinţă, cererea de intervenţie în interesul Primarului municipiului Bacău formulată de intervenienţii C.M., C.I. şi M.C. a fost admisă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că scopul pentru care a fost expropriat terenul prin Decretul nr. 98/1980, nu a fost realizat, terenul fiind liber de construcţii la data de 22 decembrie 1989.
Drept urmare, apare ca lipsită de relevanţă sub aspectul restituirii în natură a terenului, împrejurarea că, ulterior, terenul a fost concesionat şi că pe acest teren a fost edificată o construcţie compusă din spaţii cu destinaţie de locuinţă şi spaţii comerciale, o astfel de situaţie fiind reglementată expres prin art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel contestatorii R.I.V., N.G., C.M., SC P. SRL Bacău şi SC G.S. SRL Bacău, criticile privind greşita aplicare a legii.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2379 din 15 septembrie 2004 a admis apelurile şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţiile şi cererile de intervenţie în interes propriu, a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interesul pârâtului Primarul municipiului Bacău şi a anulat dispoziţia nr. 1880 din 4 august 2003.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 10/2001 fac trimitere la art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ şi privesc exclusiv imobilele construite cu destinaţie de locuinţă. Aceste dispoziţii privesc şi terenurile preluate abuziv, restituirea în natură fiind însă admisibilă numai când acestea sunt libere de construcţii.
În fine, s-a mai reţinut că dispoziţia primarului este un act administrativ jurisdicţional, asupra căruia acesta nu mai poate reveni.
Totodată, dacă persoana îndreptăţită nu atacă actul administrativ în justiţie în termenul prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, aceasta pierde în mod definitiv dreptul la orice măsură reparatorie sau prin echivalent.
Or, în cauză, prin dispoziţia nr. 2299 din 22 august 2002, primarul a respins definitiv cererea de restituire a imobilului în litigiu, această decizie nefiind contestată.
În consecinţă, dispoziţia ulterioară prin care s-a soluţionat din nou cererea de restituire este nelegală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri intervenienţii C.M., C.I. şi M.C. au declarat recurs.
Criticile formulate de recurenţi privesc:
- interpretarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu referire la împrejurarea că pe terenul în litigiu au fost edificate construcţii numai la peste 14 ani de la data exproprierii, precum şi ignorarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
- interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 şi, drept urmare, ignorarea dreptului legitim al proprietarilor terenului;
- stabilirea eronată a situaţiei de fapt şi dispoziţiilor legale aplicabile, faţă de împrejurarea că, revendicat fiind, terenul nu putea face obiectul concesionării, iar pe acest teren nu au fost edificate construcţii sociale;
- edificarea ilegală a construcţiei, neautorizată fiind prin hotărâre a consiliului local;
- nepronunţarea asupra probelor care dovedeau răscumpărarea terenului de către proprietară;
- calificarea greşită, sub aspectul naturii juridice, a dispoziţiei primarului şi drept urmare, nerecunoaşterea dreptului primarului de a reveni asupra propriei dispoziţii;
- greşita respingere a lipsei calităţii procesuale active.
În concluzie, recurenţii, care nu au invocat nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au solicitat admiterea căii de atac exercitate şi modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor şi menţinerii hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este dovedit în cauză că dispoziţia nr. 2299 din 22 august 2002 nu a fost contestată.
Drept urmare, în mod corect s-a reţinut pierderea dreptului la orice măsură reparatorie sau prin echivalent, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
În acelaşi timp, cu referire la stabilirea unei proceduri administrative prin Legea nr. 10/2001, în mod corect instanţa de control judiciar a reţinut că îi era prohibit primarului dreptul de a reveni asupra propriei dispoziţii, care a produs deja efecte.
Deci este nelegală dispoziţia ulterioară, atacată de contestatorii menţionaţi.
În fine, din economia art. 10 din Legea nr. 10/2001, rezultă că face obiectul restituirii în natură, exclusiv terenul liber de construcţii. Ca atare, în raport de împrejurarea că terenul, necontestat, este ocupat de construcţii edificate în condiţiile legii, ulterior respingerii cererii de restituire prin dispoziţia nr. 2290/2002, în mod judicios s-a reţinut că dispoziţia atacată este nelegală şi sub acest aspect.
Cum contestatorii fac dovada că sunt titulari ai dreptului de proprietate şi ai dreptului de concesiune asupra terenului, în condiţii determinate, vătămate prin dispoziţia emisă de primar, aceştia erau îndreptăţiţi a solicita protecţia judiciară, aşa încât în mod legal excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă, ca neîntemeiată. Recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestor critici.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii, cu referire la titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv, ce nu constau, exclusiv, în restituirea în natură ci, alternativ, în condiţii determinate, prin echivalent. Drept urmare, stabilind care este modalitatea aplicabilă în acest caz, corespunzător situaţiei de fapt corect stabilite şi norma aplicabilă, în raport de distincţiile Legii nr. 10/2001, instanţa de control judiciar a oferit imparţial protecţia judiciară tuturor părţilor din proces, recursul constatându-se nefondat şi sub aspectul acestei din urmă critici.
Pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de intervenienţii C.M., M.C. şi C.I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienţii C.M., M.C. şi C.I. împotriva deciziei nr. 2379 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4120/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 4053/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
