ICCJ. Decizia nr. 4120/2004. Civil. Constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 4120
Dosar nr. 21246/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la nr. 7580 din 20 iunie 2003, precizată la termenul din 24 septembrie 2003, reclamanta S.V., a chemat în judecată pe pârâţii G.V. şi G.D., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 454 din 13 februarie 2003 la B.N.P. G.F. din Bacău.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că deşi s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu rezerva uzufructului viager, în realitate ea a crezut că este vorba de un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere din partea pârâţilor (G.D. fiind nepoata reclamantei) întrucât datorită decesului tatălui său în anul 1985, decesului mamei sale în anul 2001 şi decesului fratelui mamei ei în anul 2003 a suferit o depresie psihică fiind diagnosticată cu „sistem vestivular în context neuroastenic şi depresie cu manifestări axioase şi tulburări de concentrare" şi în consecinţă dorea să locuiască şi să fie ajutată de persoane de bună credinţă; pentru apartament nu a primit preţul stipulat în contract deşi în contract se menţionează achitarea preţului.
Reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul obligării pârâţilor la plata contravalorii instalaţiei de încălzire a apartamentului, deoarece pârâţii au debranşat locuinţa de la instalaţia comună, însă la termenul din 28 ianuarie 2004 a depus la dosar o petiţie arătând că renunţă la capătul de cerere privind pretenţiile.
Pârâţii G.V. şi G.D. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii întrucât contractul s-a încheiat în mod valabil, ei au achitat preţul iar notarul a citit părţilor contractul în care se precizează că este vorba de rezervarea uzufructului viager de către reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 582 din 4 februarie 2004 a Judecătoriei Bacău s-a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect pretenţii şi s-a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că s-a încheiat valabil contractul de vânzare cumpărare cu rezerva uzufructului de către reclamantă şi plata preţului de către pârâţi, iar reclamanta nu a dovedit aserţiunile din cererea introductivă referitoare la nulitatea absolută a contractului pentru eroare şi fraudă la lege.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 582 din 4 februarie 2004 a Judecătoriei Bacău a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1265 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cu motivarea că reclamanta nu a contestat faptul că în încheierea de autentificare a contractului de vânzare cumpărare se precizează că după citirea actului părţile au consimţit la autentificarea înscrisului şi l-au semnat ceea ce dovedeşte că reclamanta a fost în cunoştinţă de cauză referitor la natura contractului de vânzare cumpărare, cu rezerva uzufructului viager precum şi la achitarea preţului convenit, anterior prezentării părţilor la notar.
Se mai reţine de către curtea de apel că din probele administrate de reclamantă, depoziţiile a doi martori, nu s-a dovedit neachitarea preţului iar testamentul întocmit la aceeaşi dată cu actul de vânzare cumpărare, care conţine un legat cu titlu universal în favoarea pârâţilor nu poate avea semnificaţia pretinsă de reclamantă şi anume că reclamanta a înţeles să întocmească acest testament ca urmare a încheierii unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere.
Împotriva deciziei nr. 1265 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta S.V. arătând, în esenţă, că a considerat că încheie un contract de vânzare cumpărare a apartamentului cu clauză de întreţinere întrucât pârâta G.D. este nepoata ei şi datorită afecţiunilor psihice de care suferă avea nevoie să locuiască şi să fie ajutată moral, nu material, de persoane de bună credinţă.
Reclamanta mai susţine că acest contract s-a încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece preţul trebuia achitat în faţa notarului şi acest fapt trebuia consemnat în contract şi că notarul trebuia să sesizeze că reclamanta se află în eroare privind natura contractului (vânzare cumpărare cu rezerva uzufructului viager în loc de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere) deoarece în aceeaşi zi, la acelaşi notar, s-a autentificat testamentul prin care reclamanta instituia legatari cu titlu universal asupra averii sale, pe pârâţi.
Referitor la preţul apartamentului, 250.000.000 lei, reclamanta arată că a fost stabilit în ideea încheierii unui contract cu clauză de întreţinere întrucât valoarea apartamentului de trei camere confort I situat în centul oraşului Bacău este mult mai mare şi acest preţ dovedeşte faptul că pârâţii au obţinut apartamentul prin înşelăciune iar în fapt preţul nu s-a achitat, aşa cum rezultă din depoziţia martorilor şi în consecinţă în mod greşit instanţa de fond şi de apel au considerat că preţul s-a plătit.
În ceea ce priveşte renunţarea la cererea privind cuantumul sumelor aferente instalării centralei termice în apartament reclamanta menţionează că nu a renunţat la această cerere, care a fost scrisă de altă persoană şi semnată de ea întrucât nu a înţeles întrebarea preşedintelui completului de judecată în şedinţa din 28 ianuarie 2004; dimpotrivă a depus la dosar un memoriu solicitând plata acestor sume şi în consecinţă în mod nelegal cele două instanţe au apreciat că a renunţat la această cerere.
Faţă de motivele de recurs invocate reclamanta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi a deciziei recurate şi pe fond admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată în fond, apel şi recurs.
Curtea, analizând motivele de recurs invocate în raport de înscrisurile şi lucrările dosarului constată că la data de 13 februarie 2003 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat la 454 la B.N.P. G.F. prin care reclamanta S.V. a vândut pârâţilor G.V. şi G.D. apartamentul nr. 9, proprietatea sa, compus din trei camere şi dependinţe situat în Bacău, cu preţul de 250.000.000 lei, achitat integral anterior autentificării actului.
În contract se precizează că apartamentul se vinde cu rezerva uzufructului viager în favoarea reclamantei, iar cumpărătorii intră în stăpânirea de fapt a apartamentului după decesul vânzătoarei.
Anterior semnării contractului de vânzare cumpărare reclamanta a consimţit şi a semnat, în aceeaşi zi la acelaşi birou notarial testamentul autentificat la nr. 448 din 13 februarie 2003, B.N.P. G.F. prin care a instituit legatari universali în cote indivize şi egale pe pârâţi privind avea mobilă şi imobilă care se va găsi în patrimoniul reclamantei la data decesului. Conform răspunsului la interogatoriu reclamanta a revocat testamentul în luna aprilie sau mai 2003, apoi a formulat prezenta acţiune la 20 iunie 2003.
Motivele de recurs referitoare la împrejurarea că reclamanta a semnat contractul fiind în eroare cu privire la clauza menţionată în contract şi anume uzufruct viager în loc de obligaţie de întreţinere în sarcina pârâţilor precum şi cu privire la cuantumul preţului înscris în contract sunt nefondate deoarece aşa cum rezultă din încheierea de autentificare, după citirea contractului părţile au consimţit la autentificare şi au semnat contractul.
Astfel fiind reclamanta, care în aceeaşi zi, la acelaşi notar, anterior semnării contractului de vânzare cumpărare, citise, consimţise la autentificare şi semnase testamentul, după citirea contractului avea posibilitatea să sesizeze că în locul clauzei privind obligaţia de întreţinere a pârâţilor în favoarea ei, pe care pretinde că a convenit-o cu aceştia, s-a trecut rezerva uzufructului viager şi în consecinţă se solicite notarului înscrierea clauzei privind obligaţia de întreţinere, în locul celei de uzufruct viager sau să refuze semnarea contractului.
Reclamanta a semnat contractul ceea ce demonstrează că a avut reprezentarea exactă a clauzei menţionate în contract, pe care o convenise cu pârâţii şi nu a contestat-o în faţa notarului astfel fiind rezultă că în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 954 C. civ. privind eroarea care poate produce nulitate când cade asupra obiectului convenţiei.
De altfel în acţiunea iniţială introdusă la 20 iunie 2003 reclamanta a solicitat să se constate nul contractul de vânzare cumpărare doar pentru neplata preţului şi abia după două termene, la 24 septembrie 2003, s-a consemnat în încheierea de şedinţă solicitarea verbală a avocatului reclamantei privind constatarea nulităţii contractului întrucât în afară de lipsa preţului, care a fost trecut formal, există fraudă la lege şi eroare obstacol.
Referitor la cuantumul preţului şi la împrejurarea că acesta nu ar fi fost achitat Curtea reţine că reclamanta face o referire generică la faptul că fiind vorba de un apartament cu trei camere, confort I, situat în centrul oraşului Bacău preţul ar fi fost mai mare, fără să precizeze un al cuantum sau să motiveze un vreun fel stabilirea sumei de numai 250.000.000 lei.
Indiferent de clauza care s-ar fi trecut în contract, uzufruct viager sau obligaţie de întreţinere este evident că preţul unui apartament vândut cu clauză este mai mic decât preţul unui apartament pentru care cumpărătorii dobândesc în momentul autentificării contractului atât nuda proprietate ca în speţă cât şi folosinţa, imediată sau la un termen stipulat în contract, dar oricum înainte de decesul vânzătorului.
Astfel fiind Curtea constată că motivele de recurs referitoare la eroarea privind clauza uzufructului viager şi cuantumul preţului sunt nefondate deoarece aşa cum s-a arătat mai sus reclamanta a avut reprezentarea exactă şi nu a contestat nici înscrierea rezervei uzufructului viager şi nici cuantumul preţului după ce a citit actul întocmit de notar.
Critica privind neplata preţului este de asemenea o simplă aserţiune întrucât din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, citind contractul înainte de a consimţi la autentificare şi a-l semna, nu a făcut nici o obiecţie referitoare la menţiunea din contract că preţul s-a achitat mai înainte de autentificare, iar martorii audiaţi la propunerea pârâţilor au confirmat susţinerile acestora în sensul că au împrumutat pe pârâţi (martorul D.C.) şi au fost prezenţi la bancă pentru retragerea de către pârâţi unor sume destinate plăţii apartamentului (martorul B.E.). Martorii audiaţi la propunerea reclamantei au relatat doar discuţiile purtate cu reclamanta şi nu situaţii de care au cunoştinţă personal privind cuantumul şi plata preţului. Astfel martorul T.G. a declarat că nu a discutat cu reclamanta cu privire la vreo sumă de bani plătită de pârâţi însă crede că reclamanta nu a primit nici un ban, iar martora P.G. ştie numai din spusele reclamantei că aceasta nu a pretins şi nu a primit nici o sumă de bani pentru apartament şi în consecinţă şi acest motiv de recurs este nefondat.
De altfel, reclamanta în acţiune arată că pârâta G.D. este nepoata ei şi în consecinţă datorită raporturilor de rudenie se prezumă faptul că între părţi exista şi o imposibilitate morală de a preconstitui probe cu privire la predarea preţului anterior deplasării la notariat în vederea autentificării convenţiei.
De asemenea şi motivul de recurs privind greşita aprecierea a instanţei de fond, validată de instanţa de apel referitoare la renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind pretenţiile este nefondat deoarece însăşi reclamanta recunoaşte că a semnat cererea de renunţare la judecata din 28 ianuarie 2004. Faptul că reclamanta susţine că şi-ar fi menţinut aceste pretenţii prin memoriu depus la dosar la 9 ianuarie 2004, şi că ar fi formulat motiv de apel şi pe acest aspect este irelevant deoarece renunţarea la judecată s-a făcut ulterior acestui memoriu şi anume la termenul din 28 ianuarie 2004, consemnându-se în încheiere că reclamanta a declarat personal că renunţă la pretenţiile formulate în memoriu şi a depus şi cerere scrisă în acest sens; totodată împrejurarea că ulterior renunţării reclamanta a înţeles să formuleze apel şi pe acest aspect nu face decât să confirme atitudinea oscilantă în cauză a reclamantei care, cum s-a arătat mai sus iniţial a solicitat constatarea nulităţii contractului pentru neplata preţului pentru ca ulterior să invoce eroarea obstacol şi frauda la lege.
În raport de considerentele înfăţişate mai sus Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.V. împotriva deciziei nr. 1265 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, în contradictoriu cu pârâţii G.V. şi G.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4130/2004. Civil. Revendicare; restituire în... | ICCJ. Decizia nr. 4082/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
