ICCJ. Decizia nr. 5211/2004. Civil
| Comentarii |
|
1. Parchetul de pe lângă Curtea de apel Constanța, la 15 octombrie 2001, a sesizat Comisia de Cercetare de pe lângă Curtea de apel, solicitând, în baza comunicării Poliției de frontieră, cercetarea averii lui I.L., pe temeiul art. 8 din Legea nr. 115/1996, "pentru justificarea sumei de 7000 dolari SUA".
Comisia de cercetare, prin ordonanța nr. 3/2002, a clasat sesizarea, iar Parchetul de pe lângă Curtea de apel, după trei luni, la 14 iunie 2002 a cerut reluarea cercetării, astfel că s-a trecut la o nouă verificare, după care s-a constatat că cercetații, soț și soție, nu justifică suma de 311 milioane lei, pentru care cauza a fost trimisă instanței de judecată, în baza art. 14 lit. a) din Legea nr. 115/1996.
Curtea de apel Constanța, prin sentința civilă nr. 14/C din 12 februarie 2003, a admis sesizarea și a obligat soții cercetați la plata sumei de 211.158.610 lei "calculată în Euro, la cursul zilei (calculată la data pronunțării)", reținând, în esență, că există un "Total venituri - 609.375.770 lei și total cheltuieli - 353.158.610 lei", iar, pe subperioade, oct. 96-1999, venituri 42 milioane salarii + 100 milioane vânzarea Daciei Super Nova, iar cheltuieli 91.669.610 lei lucrări la imobil și 261.489.000 lei, total 353.158.610 lei ... diferență nejustificată: 31.158.610 lei".
Contra sentinței cercetații au declarat recurs, conform art. 3041C. proc. civ. și art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- greșita înlăturare a împrumutului de 20.000 dolari SUA de la venituri,
- ignorarea probelor și neexaminarea veniturilor agricole, precum și a
- celor referitoare la modalitatea de dobândire a autoturismului "Leganza",
- necercetarea fondului cauzei relativ la veniturile realizate împreună cu mama cercetatei I.M., persoană care gospodărește cu cercetații și care s-au probat.
2. Recursul este fondat.
Prima instanță, preluând mecanic, datele sesizării a consemnat în sentință că perioada cercetată este cuprinsă între 28 octombrie 1996-17 octombrie 2001, dar în considerentele soluției nu a mai analizat-o, pentru ca în finalul ei să indice o subperioadă oct. 96-1999, justificând suma "ilicită" de 211.158.610 lei într-un mod succint și, doar, aritmetic.
în ce privește veniturile din creșterea animalelor, precum și cele din exploatația agricolă de 7 ha, aparținând mamei cercetatei, care gospodărește cu cei doi soți, prima instanță nu le-a examinat, cu motivarea că "cercetații nu și-au făcut nici un fel de probe în fața comisiei, probele au fost făcute în fața instanței", veniturile fiind calculate de experți, însă nu s-au calculat și cheltuielile "atât cu cultivarea pământului cât și cu creșterea animalelor".
De asemenea, fără a intra în cercetarea fondului, sub acest aspect, și fără a examina contestația comună a celor trei, ca persoane care au gospodărit laolaltă, într-un patrimoniu ce putea produce venituri comune, instanța s-a limitat la a exclude această situație de fapt și juridică printr-o formulare inadecvată ("în declarațiile de la comisie, ei nu au amintit nimic de creșterea animalelor. Același raționament se reține și pentru cultivarea terenurilor, respectiv 6 ha și 1 ha cultivat în Mangalia cu zarzavaturi".
Curtea de apel, din oficiu, produce un element de notorietate și de tradiție, cu ajutorul căruia își justifică soluția de excludere a examinării și judecării celor două situații invocate; în acest sens instanța reține: “faptul că au fost ajutați de mama și soacra cercetaților cu produse agricole obținute din gospodăria proprie este un lucru normal, însă acest ajutor nu poate influența veniturile cercetaților cu sume enorme, în raport și de cheltuielile care se fac pentru obținerea acestor venituri".
Așadar, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei sub aspectele relevate, ceea ce atrage, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
în fond după casare, instanța de trimitere va trebui să reexamineze și celelalte apărări ale cercetaților, relative la realitatea împrumutului de 20.000 dolari SUA din perioada cercetată, precum și la modalitatea de achiziționare a autoturismului “Leganza", neexaminată sub niciun aspect în sentință.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a cercetat riguros și analitic, veniturile și cheltuielile cercetaților, privite în dinamica lor, pe întreaga perioadă invocată de comisie (28 octombrie 1996-17 octombrie 2001), dar și pe sub perioade clar, judicios și motivat individualizate, raportat, în principal, la momentele în care au dobândit cele două importante bunuri (edificarea imobilului și achiziționarea autoturismului “Leganza").
Este de neînțeles cum prima instanță a fixat subperioada oct. 96-99 și, totodată, într-o propoziție, cu câteva cifre, a expediat-o stabilind, pe această bază, “diferența nejustificată de 211.158.610 lei după ce, prin același mod de calcul, pe total perioadă determină, în aliniatul anterior, venituri de 609.375.750 lei și aceeași sumă la cheltuielile (353.158.610 lei), rezultând o diferență în plus la venituri de 256.117.160 lei (!).
Toate aceste elemente completează clar concluzia relativă la o judecată formală echivalând evident cu necercetarea fondului sub toate aspectele.
în consecință, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5218/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5210/2004. Civil → |
|---|
