ICCJ. Decizia nr. 5284/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5284Dosar nr. 9305/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea din 30 octombrie 2001 D.I. a solicitat Prefecturii judeţului Galaţi plata de despăgubiri băneşti în sumă de 400 milioane lei ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 în echivalentul morii mixte proprietatea părinţilor săi trecută fără titlu valabil în proprietatea statului în anul 1949 şi demolată ulterior, precum şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5.600 mp pe care s-a aflat moara, situat în localitatea Narteşti din fostul judeţ Tecuci.
Faţă de caracterul mixt al cererii (despăgubiri băneşti şi restituiri în natură), notificarea a fost transmisă spre rezolvare Primarului comunei Gohor, judeţul Galaţi, care, la data de 26 aprilie 2002, a cerut notificatorului să depună mai multe dovezi.
Prin acţiunea civilă din 30 noiembrie 2002, reclamantul D.N.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, cerând să fie obligat la plata despăgubirilor băneşti obiect al notificării mai sus arătate.
Acţiunea astfel formulată a fost respinsă ca fiind prematur introdusă prin sentinţa civilă nr. 124 din 14 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 129/A din 24 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Instanţa de apel a statuat că, până la data introducerii acţiunii, nu a fost emisă dispoziţia motivată ca răspuns la notificarea adresată de reclamant, iar reclamantul s-a adresat direct instanţei de judecată abandonând procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, fără a mai aştepta emiterea dispoziţiei, astfel că acţiunea sa este prematură.
Reclamantul D.I. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor astfel pronunţate şi, pentru celeritate, soluţionarea fondului pricinii de către instanţa de recurs.
Dezvoltând recursul, reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat pentru cele ce succed.
Instanţele au soluţionat pricina de faţă prin prisma dispoziţiilor art. 21-23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, statuând, în chiar aceste limite, în mod esenţial greşit că acţiunea ar fi prematură, neobservând că în asemenea ipoteze, neemiterea dispoziţiei sau deciziei motivate în termenul prevăzut prin art. 23 alin. (1) din lege echivalează cu lipsa unei rezolvări favorabile a cererii obiect al notificării, ceea ce obligă instanţele să analizeze pe fond cererea iar nu să o respingă ca prematură.
Dar, cele arătate nu sunt incidente cauzei de faţă.
Astfel, reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o acţiune având obiect şi cauză precis determinate, anume obligarea statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata de despăgubiri băneşti, cererea având ca temei prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, instanţele aveau obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ., de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Cu alte cuvinte, instanţele erau obligate a cerceta dacă notificarea a fost făcută în condiţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă primăria a îndeplinit obligaţia stabilită prin art. 26 alin. (2) din lege şi dacă acţiunea a fost introdusă în condiţiile şi termenele stipulate prin art. 26 alin. (3) din aceeaşi lege, numai în raport cu aceste dispoziţii legale cauza putând fi rezolvată, indiferent de soluţia pe care ar fi primit-o.
Aşadar, calificând greşit cererea reclamantului, instanţele au schimbat nepermis natura actului juridic dedus judecăţii, numai astfel explicându-se rezolvarea ei prin prisma unor dispoziţii legale care nu sunt incidente în cauză, ceea ce constituie motiv de recurs potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., caz în care se încadrează în realitate dezvoltarea motivului de recurs invocat de reclamant.
În aceste împrejurări şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) şi ale art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, Decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.I. împotriva deciziei nr. 129/A din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5276/2004. Civil. Sistare indiviziune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5253/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
