ICCJ. Decizia nr. 5401/2004. Civil. Anulare contract de vânzare-cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5401
Dosar nr. 21459/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 iunie 2003, reclamanta D.G.F.P. Mureş, Administraţia Finanţelor Publice Târgu-Mureş a chemat în judecată pârâţii P.T. şi SC C.P. SRL Târgu-Mureş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 174/2002 de notarul public N.E., ca fiind făcut în dauna reclamantei, în calitate de creditoare, cu consecinţa revenirii imobilului în patrimoniul pârâtului-debitor.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat calitatea sa de creditor al pârâtului P.T., pentru suma de 1.225.584.000 lei confirmată prin hotărâre irevocabilă.
Prin sentinţa nr. 3794, Tribunalul Mureş, secţia comercială, Biroul judecătorului sindic a admis, între altele, cererea reclamantei menţionate şi a dispus angajarea răspunderii administratorului P.T. pentru pasivul societăţii debitoare SC M. SRL pentru concurenţa sumei de 1.225.584.000 lei.
În scopul sustragerii de la executarea silită, pârâtul a înstrăinat casa de locuit proprietate personală, prin contractul de vânzare-cumpărare menţionat.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, care a solicitat de asemeni anularea contractului de vânzare cumpărare.
Pusă în discuţie reclamantei, aceasta a precizat că nu înţelege să-şi extindă acţiunea şi faţă de soţia debitorului menţionat.
Prin sentinţa nr. 453 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Mureş a respins acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu.
S-a reţinut că actul de înstrăinare a fost încheiat, în calitate de vânzători, de ambii soţi.
Prin urmare, anularea chiar şi parţială a contractului este de natură a prejudicia interesele soţiei debitorului-pârât, ceea ce apare ca inadmisibil în condiţiile în care aceasta nu a fost chemată în judecată.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanta a declarat apel, criticile privind greşita aplicare a legii.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 768/A din 5 octombrie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
S-a reţinut că reclamanta a precizat expres că nu înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât şi pe soţia pârâtului P.T., chiar bunul înstrăinat a constituit proprietatea comună a celor doi soţi.
S-a mai reţinut că proprietatea celor doi soţi este devălmaşă şi nu proprietatea comună pe cote părţi, aşa încât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., invocate de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că neintroducerea în cauză a soţiei debitorului nu impieta cu nimic asupra stabilirii condiţiilor acţiunii pauliene.
În acest context, cu referire şi la dispoziţiile art. 58 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 33 C. fam.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe şi schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 30 C. proc. civ., devălmăşia matrimonială se constituie prin dobândirea unui bun, de către unul sau altul dintre soţi, în timpul căsătoriei.
În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie, titularii nu au o anumită cotă parte precizată din acest drept, întrucât dreptul aparţine, nefracţionat, ambilor soţi.
Prin urmare, în mod judicios au fost reţinute aceste considerente, cu referire la natura juridică a bunurilor comune a soţilor, de către prima instanţă şi, pe cale de consecinţă, a inadmisibilităţii anulării chiar şi în parte a contractului de vânzare cumpărare a imobilului, atâta timp cât soţia debitorului nu a fost chemată în judecată.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă a respins acţiunea reclamantei.
Neinvestind dreptul de proprietate comună în devălmăşie, cu revenire la imobilul înstrăinat, în mod întemeiat instanţa de control judiciar a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 493 C. proc.civ.
Aşadar, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureş împotriva deciziei nr. 768 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel de Târgu-Mureş.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5424/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5397/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
