ICCJ. Decizia nr. 5397/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5397
Dosar nr. 21290/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 ianuarie 2004, reclamanta F.G. a chemat în judecată Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Mureş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâta la emiterea unui document cumulativ complet, cuprinzând veniturile ce i se cuvin acesteia, cu plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că are calitatea de recurentă în dosarul nr. 195/2004 al Tribunalului Sibiu, având ca obiect litigiul de muncă şi, în lipsa documentului menţionat, nu-şi poate preciza pretenţiile băneşti pe care le solicită.
În cauză a fost introdus în calitate de pârât Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Prin sentinţa nr. 4188 din 1 iulie 2004, Judecătoria Târgu-Mureş a respins excepţiile invocate de pârâte şi a admis acţiunea precizată de reclamantă, în sensul că a obligat pârâta I să emită un document cumulativ al veniturilor ce i s-ar cuveni reclamantei în perioada 15 ianuarie 1998–10 octombrie 2002, iar pârâta II să emită acelaşi document cu veniturile aferente perioadei 11 octombrie 2002–1 iulie 2004.
S-a reţinut că reclamanta menţionată a contestat măsura concedierii disciplinare de către pârâta I şi angajarea altei persoane pe postul ocupat anterior de aceasta.
În baza art. III din OUG nr. 129/2002, postul de arhivar deţinut de reclamantă anterior şi ocupat de P.E.M. a fost transferat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Reclamanta justifică aşadar un interes legitim în emiterea de către cele două autorităţi a documentului menţionat, pentru perioada arătată.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâtele au declarat apel, criticile privind greşita respingere a excepţiilor invocate, greşita obligare la plata de daune cominatorii.
Prin Decizia nr. 895/A din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a admis apelul şi a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că daunele cominatorii încuviinţate se acordă de la 20 noiembrie 2004.
În motivarea acestei hotărâri instanţa de control judiciar a reţinut că s-a făcut dovada transferării postului de arhivar. Ca atare, în mod judicios cele două pârâte au fost obligate la emiterea documentului solicitat.
Este întemeiată critica privind daunele cominatorii numai sub aspectul nestabilirii unui termen până la care pârâtele sunt obligate să emită documentele arătate şi de la care acestea să fie obligate la daune cominatorii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a declarat recurs, invocând excepţia lipsei de interes a acţiunii.
Pe fond, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit a fost menţinută hotărârea primei instanţe, care nu a examinat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii, sub aspectul condiţiei interesului. Totodată, nu s-a ţinut cont că reclamanta nu a fost niciodată angajata pârâtei care, pe de altă parte, este persoană juridică distinctă de cea a camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.
În fine, pârâta a arătat că s-a dispus nelegal în sensul obligării la plata daunelor cominatorii, atâta timp cât reclamanta nu a dovedit prejudiciul suferit în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului şi, în principal admiterea excepţiei, iar în subsidiar, în cazul respingerii excepţiei, modificarea hotărârilor atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantei.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că excepţia lipsei interesului este una absolută şi, ca atare, poate fi invocată şi orice etapă a procesului.
Drept urmare, aceasta poate fi examinată, deşi nu a fost invocată în apel de către pârâtă.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta are calitate de parte într-un alt dosar, având ca obiect litigiu de muncă, respectiv contestarea de către aceasta a legalităţii şi temeiniciei măsurii încetării raporturilor de muncă.
Unul din capetele de cerere în litigiile de natura celui menţionat priveşte şi pretenţia contestatorului la plata, cu titlu de despăgubiri, a veniturilor salariale şi de natură salarială de care a fost lipsit.
Instanţa de fond, fără a examina legalitatea şi temeinicia măsurii contestate care face obiectul altei cauze, a apreciat judicios că reclamanta este îndrituită a primi documentele solicitate, în acest fel precizându-şi cuantumul pretenţiilor.
Se constată aşadar că promovarea acţiunii ce a formulat obiectul prezentei cauze este justificată, reclamanta având un folos practic, precizarea pretenţiilor într-o altă cauză, prin punerea în mişcare a acţiunii judiciare.
Drept urmare, excepţia se constată a fi neîntemeiată şi recursul nefondat sub aspectul acestor critici.
Pe de altă parte, trecerea postului de la pârâta I la pârâta II, prin efectul reorganizării în sensul schimbării raportului de subordonare prin efectul legii, este dovedit în cauză.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestor critici.
În fine, daunele cominatorii reprezentând un mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de a face şi nu un mijloc de despăgubire a creditorului, acordarea lor nu este condiţionată de dovedirea vreunui prejudiciu.
Cum în cauză nu s-a pus problema transformării acestora în daune moratorii, reprezentând doar suma, din cuantumul daunelor cominatorii, corespunzătoare prejudiciului efectiv suferit, recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei din urmă critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Oficiul Naţional al Registrului Comerţului împotriva deciziei nr. 895 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel de Târgu-Mureş.
Obligă recurenta la plata sumei de 936.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5401/2004. Civil. Anulare contract de... | ICCJ. Decizia nr. 5353/2004. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
