ICCJ. Decizia nr. 5455/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5455
Dosar nr. 2276/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2002, reclamanţii M.E., ş.a., au chemat în judecată pârâţii Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei, pentru a fi obligaţi la restituirea sumelor reţinute nelegal, reprezentând 7% contribuţie la asigurările sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, reactualizate cu coeficientul de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută lunar, corespunzător datei la care au fost încasate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că reţinerile reprezintă plata nedatorată ce derivă dintr-o interpretare a reglementărilor de ordin general cuprinse în Legea nr. 145/1997.
Acţiunii reclamanţilor, pârâtul Ministerul Justiţiei le-a opus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că sumele ce reprezintă contribuţia la asigurări sociale în cuantum de 7% din drepturile salariale ale reclamantelor nu au fost reţinute de către Ministerul Justiţiei, ci de pârâtul Tribunalul Bihor, în calitate de angajator.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cu motivarea că după reţinerea contribuţiei de 7% pârâtul a virat banii acestei case de asigurări.
La rându-i, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale şi cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S., pentru ca în cazul în care se va admite acţiunea reclamanţilor să se dispună obligarea prin aceeaşi hotărârea a chematei în garanţie să restituie 25 % din suma pretinsă de reclamanţi, virată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în temeiul art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 64 D din 3 martie 2003 Tribunalul Satu Mare a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de Ministerul Justiţiei şi aceeaşi excepţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
A admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei şi chemata în garanţie, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
A dispus obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bihor să restituie reclamanţilor suma reţinută în procent de 7% din salariu, pe perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de sănătate.
A admis cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S., formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi a obligat chemata în garanţie să restituie pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cuantumul de 25% din suma pretinsă de reclamanţi.
Soluţia tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, Secţia civilă, care, prin Decizia 668/R din 27 iunie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi de chematele în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi C.N.A.S. Bucureşti.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susţinând că hotărârile judecătoreşti atacate au fost date cu încălcarea esenţială a legii.
În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/14/807/G/1999 ale Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângă aceasta, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuţiei.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca magistraţii şi personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei, ar fi menţionat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuţiei şi pe magistraţi, respectiv personalul auxiliar de specialitate şi cum nu a făcut o atare menţiune, se deduce intenţia că şi această categorie nu poate fi scutită de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării cetăţenii români, cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (1) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, şi anume: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii aflate în întreţinerea unei persoane asigurate, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen, se află în concediu medical sau în concediul medical pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani, execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 145/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente, proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/1 al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, emise în aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţi prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită, dar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanţii au încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care au recunoscut faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzute de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi va fi admis, vor fi casate hotărârile date în cauză, va fi respinsă acţiunea reclamanţilor şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 668/R din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia, sentinţa civilă nr. 64/D din 3 martie 2003 a Tribunalului Satu Mare şi respinge acţiunea reclamanţilor, precum şi cererea de chemare în garanţie, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5499/2004. Civil. CERERE INTABULARE. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5429/2004. Civil → |
|---|
