ICCJ. Decizia nr. 547/2004. Civil
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 547 din 27 ianuarie 2004
Notă: în același sens, a se vedea C.S.J., secția civilă, decizia nr. 878 din 3 februarie 2004 .
Prin sentința civilă nr. 135/D din 13 mai 2002, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea reclamantei O.M., a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare să restituie acesteia suma reținută în procent de 7% din salariu pentru perioada ianuarie 2000 - martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de sănătate și a respins cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări OPSNAJ București.
Recursurile declarate de Ministerul Justiției și Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței au fost admise de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 997/R din 13 septembrie 2002, iar hotărârea recurată a fost modificată în parte în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanție introdusă de Tribunalul Satu Mare împotriva Casei Asigurărilor de Sănătate OPSNAJ, aceasta fiind obligată să achite părților pârâte suma la care acestea au fost obligate în favoarea reclamantei.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență, că au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, această gratuitate neechivalând însă cu scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă.
Beneficiul gratuităților prevăzute în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, în al cărei art. 4 este menționată regula generală a obligativității asigurării, de la care există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției, prevăzute în art. 6 și art. 55 din aceeași lege.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute în art. 6 și art. 55.
Cum magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că doar prin greșita aplicare a prevederilor legale susmenționate a admis acțiunea tribunalul, soluție confirmată de curtea de apel.
în consecință, recursul în anulare a fost admis, conform art. 3303 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., s-au casat ambele hotărâri și s-a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție.
| ← Imobil preluat în mod abuziv. Lipsa răspunsului unităţii... | Imobil preluat în mod abuziv. Condiţii de încadrare în... → |
|---|
