ICCJ. Decizia nr. 5651/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 1805 din 10 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.E.C. și intervenienta B.C. împotriva deciziei nr. 212 din 26 septembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, care la rândul său a respins apelul persoanelor fizice împotriva sentinței civile nr. 895 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Constanța, astfel fiind respinsă irevocabil acțiunea în revendicare vizând terenul în suprafață de 1150 mp situat în municipiul Constanța.
S-a reținut că dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost dobândit de stat ca urmare a actului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 6177/1967, transcris sub nr. 160/1997, încheiat în cadrul operațiunilor de expropriere efectuate în baza Decretului nr. 285/1965.
împotriva deciziei menționate a Curții Supreme de Justiție B.E.C., în nume propriu și ca mandatară a intervenientei B.C., a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ..
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 1801 din 6 mai 2003 pronunțată de Secția civilă în dosarul nr. 2195/2002 a respins contestația în anulare reținând, în esență, că nu sunt întrunite cerințele legale pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.
Pentru a se pronunța astfel instanța a constatat următoarele:
- nu subzistă temeiurile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., întrucât recursul a fost judecat cu respectarea prevederilor legale referitoare la citarea părților, în prezența recurentei, care a răspuns în nume propriu și ca mandatară a mamei sale, care a fost legal citată;
- nu sunt incidente în cauză nici prevederile art. 317, alin. (2) C. proc. civ. întrucât hotărârea a fost dată de judecătorii acestei instanțe, ca instanță de recurs, cu respectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență;
- contestația dedusă judecății nu își găsește corespondent nici în prevederile art. 318 C. proc. civ. întrucât nu este invocată și nici nu se poate reține existența vreunei greșeli materiale în raport de care să se fi dezlegat pricina sau omisiunea, din greșeală, de a se cerceta vreunul din motivele de modificare a hotărârii.
Dimpotrivă, motivarea deciziei răspunde complet la solicitarea de modificare a hotărârii, însă justifică și de ce nu poate fi primită în speță acțiunea în revendicare, părțile având posibilitatea să-și valorifice pretențiile formulate, izvorând din dispoziția de valoare dintre cele două terenuri ce au format obiectul schimbului, în temeiul art. 968 C. civ. Cum aceste prevederi legale nu au fost invocate în speță, nu au putut fi examinate pentru a nu constitui ultrapetita.
împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B.E.C. în nume propriu și ca mandatar al intervenientei B.C., fără însă a rezulta, din motivarea sa, vreunul din motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Prezenta cerere are o motivare amplă, ce excede cadrului juridic al litigiului de față, cuprinzând aspecte legate de drepturile succesorale ale părților și negarea pretinselor drepturi de aceeași natură ale E.M.C., născută B., fără a face susțineri clare în sprijinul cererii formulate.
De altfel, în pretinsa motivare a cererii de revizuire care se întinde pe cuprinsul a 67 de pagini, nu este invocată și dezvoltată nici una din dispozițiile prevăzute de alin. (1)-(8) ale art. 322 C. proc. civ. care ar conduce la admisibilitatea ei.
Revizuentele reiau susținerile din recurs și contestația în anulare, neformulând critici împotriva hotărârii a cărei revizuire se cere ci împotriva tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în tot ciclul procesual, de la instanța de fond, până la instanța de recurs.
Pentru cele ce preced, cererea de revizuire de față a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5676/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4272/2004. Civil → |
|---|
