ICCJ. Decizia nr. 579/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 579.
Dosar nr. 20613/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Ploieşti sub nr. 159 din 8 ianuarie 2004, reclamantul B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Ploieşti constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Ploieşti, compus din teren, în suprafaţă de 78 mp şi construcţia edificată pe acest teren.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1966 a primit un ordin de repartiţie de la Primăria municipiului Ploieşti pentru acest teren pe care a edificat construcţia fără autorizaţia de construcţie.
Reclamantul a mai arătat că din anul 1966 a primit un ordin de repartiţie de la Primăria Municipiului Ploieşti pentru acest teren pe care a edificat construcţia fără autorizaţie de construire.
Reclamanta a mai arătat că din anul 1966 până în prezent a stăpânit imobilul în litigiu, în mod public şi sub nume de proprietar, astfel încât, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţia art. 1847 C. civ.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 14 aprilie 2004 instanţa a pus în discuţie necesitatea administrării probei cu martori, dar reclamantul a declarat că nu înţelege să solicite administrarea acestei probe şi nici a altor probatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 3157 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei Ploieşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a produs nici un fel de probe în susţinerea acţiunii, deşi îi revenea sarcina probei, în baza art. 1169 C. civ.
Apelul declarat de reclamantul B.D. împotriva acestei sentinţe pronunţate de Judecătoria Ploieşti, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2266 din 24 august 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că instanţa de apel ca de altfel şi cea de fond, a greşit, neţinând cont de faptul că este proprietar al imobilului în cauză, l-a posedat de mai bine de 30 de ani, nefiind tulburat în dreptul său este trecut în rolul de la Primărie, a achitat impozitul şi taxele, la zi şi terenul îl obţinuse de la Primăria localităţii, în urma unei repartiţii.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea iniţială, recurentul-reclamant a solicitat instanţei să constate că este proprietarul imobilului din Ploieşti, judeţul Prahova.
În susţinerea acţiunii, a depus la dosar o adresă, în copie, prin care fostul Consiliu Popular al municipiului Ploieşti, Serviciul de Arhitectură şi Sistematizare îi comunica, că la cererea sa, i s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei locuinţe în regie proprie şi îl invita ca până la 30 aprilie 1970, orele 10 să se prezinte la Secţia de Arhitectură, pentru a ridica Decizia de atribuire a terenului repartizat, în caz contrar, aceasta urmând a fi anulată. De asemenea, a mai depus o adeverinţă de la Serviciul Public Finanţe Locale şi Administrarea Patrimoniului din care rezultă că figurează cu o clădire cu valoare de impunere de 243,190.500 lei, impus în baza declaraţiei nr. 43.919 din 18 ianuarie 1999.
Solicitându-i-se de către instanţă, în şedinţa publică din 14 aprilie 2004 să dovedească cu acte şi martori, cu ce titlu a dobândit terenul, că este cel care a edificat construcţia, eventual autorizaţia de construcţie, faptul că a stăpânit imobilul ca proprietar, fără să fie tulburat în dreptul său şi alte elemente relevante pentru a i se recunoaşte un drept de proprietate asupra imobilului, acesta a refuzat a face vreo probă, limitându-se a solicita admiterea acţiunii.
Or, în aceste condiţii, în care în afara unor obligaţii, nu se administrează probe pertinente şi concludente, cu care alegaţiile să fie dovedite, în mod corect prima instanţă i-a respins acţiunea iar instanţa de apel a confirmat soluţia.
Aşa fiind, în condiţiile date, hotărârile atacate sunt temeinice şi legale încât recursul de faţă va trebui privit ca nefondat şi respins ca atare, menţinându-se hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 2266 din 24 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5798/2004. Civil. Daune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5781/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
