ICCJ. Decizia nr. 5922/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 24 aprilie 2004, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe D.F.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea prestației periodice la care a fost obligat pârâtul prin decizia nr. 546 din 7 martie 2001 a Tribunalului Dolj, secția civilă.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința penală nr. 2234 din 13 august 1993 a Judecătoriei Craiova, pârâtul a fost obligat la o prestație periodică, motivat de faptul că, urmare accidentului de circulație produs de acesta la 18 decembrie 1991, i-a fost cauzată o infirmitate fizică permanentă, cu scăderea capacității de muncă în procent de 35 %.
Ulterior la 29 mai 2003, reclamantul și-a precizat cererea, arătând că solicită ca prestația periodică să fie în cuantum de 35 % din veniturile lunare nete ale pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 11255 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Craiova, a admis cererea astfel cum a fost precizată de reclamant și l-a obligat pe pârât să-i plătească acestuia o prestație periodică majorată de 2.089.885 lei lunar începând cu data de 24 aprilie 2003, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației.
Apelul declarat de pârât a fost respins ce nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 471 din 15 martie 2004 cu motivarea că în mod corect instanța fondului l-a obligat pe acesta la plata unei sume reprezentând 35% din venitul lunar net, corespunzător procentului în care reclamantului îi este afectată capacitatea de muncă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.F.G., susținând în esență că suma stabilită este mult prea mare în raport cu veniturile sale actuale de 1.836.000 lei lunar, reprezentând pensie de asigurări sociale.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., în varianta aflată în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv ...., precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Restrângerea exercițiului dreptului la apel este justificată, în toate situațiile prevăzute de art. 2821, text introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, prin interesul redus al litigiului, caracterul provizoriu al unor măsuri sau simplitatea unor cauze, care nu justifică parcurgerea celor trei grade de jurisdicție.
în speță, hotărârea pronunțată în primă instanță viza obligarea pârâtului la plata unei sume de până la 200 milioane lei, situație în care, potrivit textului mai sus citat, nu era supusă apelului.
Potrivit art. I pct. 8 din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea codului de procedură civilă, în situația în care încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză.
Ca atare, a fost casată decizia atacată și a fost trimis recursul spre soluționare, Tribunalului Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6005/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5829/2004. Civil → |
|---|
