ICCJ. Decizia nr. 6053/2004. Civil
| Comentarii |
|
La 16 august 2002 reclamanta Organizația Județeană Iași a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Universitar de Psihiatrie "Socola" Iași pentru a fi obligat să-i restituie în natură imobilul situat în municipiul Iași, compus din teren în suprafață de 1641 mp casă de locuit remiză și pivniță.
La 17 februarie 2003 reclamanta, utilizând denumirea Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, Organizația județeană Iași, a completat acțiunea solicitând și anularea deciziei nr. 2/2002 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de reclamantă prin notificarea făcută în procedura instituită prin Legea nr. 10/2001.
învestit cu soluționarea celor arătate, Tribunalul Iași a pronunțat sentința civilă nr. 174 din 17 martie 2003, prin care a respins acțiunea introdusă de reclamantă.
Motivând sentința prima instanță a reținut că reclamanta este organizație județeană a Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere "Alexandru Ioan Cuza" nefiind înființată în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1924 și ale Decretului nr. 31/1954, astfel încât nu are capacitate procesuală civilă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 55 din 8 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Instanța de apel a statuat că la data introducerii acțiunii și pe durata judecării cauzei în primă instanță reclamanta a fost lipsită de capacitate de folosință, având statutul de organizație județeană a unei persoane juridice, astfel încât nu putea sta în proces în nume propriu, ci numai ca mandatară a persoanei juridice din a cărei structură face parte, dar un asemenea mandat nu i-a fost dat, soluția dată cauzei în primă instanță fiind pe deplin legală.
A mai reținut instanța de apel că este lipsită de relevanță împrejurarea că prin încheierea din 17 martie 2003 dată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 42/PJ/2003, a fost înregistrată în registrul persoanelor juridice asociația "Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, Organizația județeană Iași", deoarece este o altă persoană decât reclamanta, care are denumirea declinată prin cererea de chemare în judecată, adică cea de "Organizația județeană Iași a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere".
împotriva deciziei date în apel a declarat recurs Uniunea Națională a Cadrelor Militare în rezervă și Retragere, Organizația Județeană Iași solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, invocând în drept dispozițiile art. 281-298 C. proc. civ.
Dezvoltând în fapt recursul, cu referire la decizia atacată recurenta susține că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că anterior datei de 17 martie 2003 în calitate de componentă a persoanei juridice U.N.C.M.R.R. și-a exercitat dreptul la acțiune în temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954, iar de la această dată a dobândit personalitate juridică.
Recursul este întemeiat, hotărârile fiind date cu încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ceea ce constituie caz de casare potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este adevărat că la data cererii inițiale adresate Tribunalului Iași, 16 august 2002, reclamanta avea statutul de organizație teritorială din structura unei asociații persoană juridică, fiind lipsită astfel de capacitate de folosință.
Ulterior însă, la data de 17 februarie 2003, reclamanta, în nume propriu, a precizat cererea ca fiind o contestație introdusă în temeiul Legii nr. 10/2001 având ca obiect anularea deciziei nr. 2/2002 prin care intimatul Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" Iași i-a respins solicitarea făcută prin notificare de a-i fi restituit în natură un imobil teren și construcții trecut abuziv în proprietatea statului.
La această din urmă dată reclamanta era constituită de sine stătător prin actul constitutiv și statutul autentificate sub nr. 263 și, respectiv, nr. 264 din 14 februarie 2003 de către Biroul notarului public C.P., dobândind astfel capacitate de folosință limitată potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora "Mai înainte de data înregistrării... persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfățișare cât privește drepturile constituite în favoarea ei ...".
Mai mult, la data judecării apelului, reclamanta avea capacitate de folosință deplină, dat fiind că a fost înregistrată la data de 17 martie 2003, adică în chiar ziua soluționării pricinii de față în primă instanță.
Ca urmare, în mod greșit instanțele au statuat că reclamanta nu poate sta în justiție în nume propriu, încălcând astfel atât prevederile art. 33 alin (3) din Decretul nr. 31/1954, cât și pe cele ale art. 41 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și art. 313 C. proc. civ., recursul a fost admis, hotărârile recurate au fost casate, iar cauza a fost trimisă Tribunalului spre a fi soluționată în fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6044/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6037/2004. Civil → |
|---|
