ICCJ. Decizia nr. 6078/2004. Civil. Revendicare Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6078
Dosar nr. 28299/1/2004
Nr. vechi 8716/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
B.S. a chemat în judecată SC S. SA solicitând să se dispună restituirea în natură a morii de făină din comuna Furculeşti, judeţul Teleorman, ce a constituit proprietatea autorului F.C. şi a fost naţionalizată abuziv în baza Legii nr. 119/1948. De asemenea, a cerut constatarea nulităţii absolute a contractelor de privatizare privind imobilul în litigiu şi introducerea în cauză a A.P.A.P.S. (fost F.P.S.).
Ulterior, reclamanta şi-a precizat şi completat acţiunea în sensul că a solicitat în contradictoriu cu SC S. SA, A.P.A.P.S. şi asociaţia S.S., restituirea în natură a morii în discuţie, iar în subsidiar măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, a cerut constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria TR nr. 0018 emis de Consiliul judeţean Teleorman la 20 decembrie 1996. Totodată a învederat că deţinătoarea actuală a morii era SC S. SA.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a respins ca nefondată cererea de restituire în natură a morii din comuna Furculeşti, judeţul Telerman (fostă 23 August) formulată de reclamanta B.S. în contradictoriu cu SC S. SA, A.P.A.P.S. Bucureşti şi Consiliul judeţean Teleorman.
A respins cererea pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria TR nr. 0018, emis de Consiliul judeţean Teleorman la 20 decembrie 1996.
A admis capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri în echivalent şi în consecinţă a obligat A.P.A.P.S. Bucureşti să emită reclamantei acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 2.089.705.759 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă, prin Decizia nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B.S. şi de pârâta A.P.A.P.S. împotriva sentinţei nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă.
Ambele instanţe au reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil şi era evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, situaţie în care reclamanta era îndrituită exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În contra deciziei nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, au declarat recurs reclamanta B.S. şi pârâta A.P.A.P.S. devenită ulterior A.V.A.S., prima invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., iar cea de a doua pct. 5 şi 9 ale aceluiaşi articol.
În recursul său, reclamanta B.S. a susţinut în esenţă că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi că preluarea morii în litigiu s-a făcut fără titlu valabil întrucât chiar dacă avea două valţuri şi o capacitate de măciniş de peste un vagon (10.000 kg)/24 ore, totuşi nu au fost respectate prevederile art. 11 din Legea nr. 119/1948 întrucât nu au fost acordate despăgubiri, şi nici nu erau întrunite condiţiile art. 15 din lege privind exceptarea de la despăgubiri.
De asemenea, a reproşat instanţei că în mod greşit s-a reţinut buna-credinţă a părţilor la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TR 0015 din 13 februarie 2000 şi respectiv la eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 0018/1996; că nu s-au respectat dispoziţiile art. 24 alin. (3) din OUG nr. 88/1997 şi nici cele ale Legii nr. 15/1990, respectiv art. 20 alin. (2) din lege, ca şi prevederile HG nr. 140 din 23 martie 1998.
La termenul din 20 septembrie 2006 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recurenta reclamantă B.S., prezentă personal, a declarat că înţelege să renunţe la judecata recursului.
Prin încheierea din 20 septembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de renunţarea la recurs formulată de reclamanta-recurentă B.S.
În recursul său, A.P.A.P.S., devenită ulterior A.V.A.S., a invocat inadmisibilitatea acţiunii faţă de împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada parcurgerii procedurii administrative, obligatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001; nerespectarea principiului contradictorialităţii întrucât nu i-a fost comunicat raportul de expertiză tehnică privind evaluarea activului morii în litigiu pentru a putea formula obiecţiuni situaţie în raport de care respectiva probă nu îi putea fi opusă, chiar dacă solicitase judecarea în lipsă.
De asemenea a învederat că, privatizarea societăţilor comerciale nu presupune în mod nemijlocit vânzarea imobilelor aparţinând societăţilor comerciale care se privatizează. În acest sens, a precizat şi că societatea nu a devenit proprietară a terenurilor şi clădirilor din patrimoniul său în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni ci în baza Legii nr. 15/1990.
Pe de altă parte, reclamanta nu a depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate, vizând imobilul în discuţie aşa cum o cer dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 22.2 din HG nr. 498/2003.
În fine, recurenta a susţinut că instanţa trebuia cel mult să o oblige la emiterea unei decizii/dispoziţii aşa cum statuează art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 pentru a se parcurge procedura administrativă prevăzută de lege şi care este obligatorie.
Recursul este fondat, pentru motivele ce succed.
Reclamanta a susţinut constant, că autorul C.F. a fost proprietarul morii din comuna Furculeşti, judeţul Teleorman, moară ce a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948.
În acest sens la dosar a fost depus certificatul nr. 93312 din 27 martie 1997 emis de Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Teleorman care atestă că în tabelul morilor naţionalizate conform Legii nr. 119 din 11 iunie 1948, trecute în patrimoniul administraţiilor locale, figurează la nr. crt. 60,moara din comuna Furculeşti, cu o capacitate de 20.000 kg. în 24 de ore proprietatea lui C.F. A fost identificat şi procesul-verbal din 12 iunie 1948 de naţionalizare a morii, iar în tabelul întreprinderilor naţionalizate trecute în administraţia comunelor din Plasa Salcia, cărora li s-au dat noile denumiri, conform Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 2066/1944, figura la nr. crt. 12, moara din comuna Furculeşti, fostă proprietatea lui C.F., cu noua denumire „23 August" (f. 7 dosar nr. 3667/2001).
Reclamanta a mai depus şi copia procesului-verbal din 12 iunie 1948 încheiat între reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne însărcinat cu preluarea morii ţărăneşti din comuna Furculeşti, judeţul Teleorman înregistrată sub nr. 131853 la Camera de Comerţ şi Industrie şi proprietarul C.F. , precum şi copiile eliberate de Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Teleorman de pe schiţa morii; tabelele cuprinzând clădirile, maşinile de forţă şi utilajele deţinute de moară, respectiv tabelul cu morile naţionalizate conform Legii nr. 119/1948 trecute în patrimoniul administraţiilor locale în care figura şi cea din litigiu (f. 8 – 17 dos. nr. 3667/2001).
De asemenea, în aplicarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţele au reţinut că reclamanta a probat cu certificatele de moştenitor depuse la dosar (f. 4 – 6 dosar nr. 3667/2001) că autorul F.C., decedat la 14 august 1959, a fost moştenit de fratele său, F.N., decedat şi el la 11 aprilie 1976, iar la moştenirea acestuia a venit soţia supravieţuitoare de la acea dată, F.S.I., a cărei unică succesoare după decesul ei la 12 mai 1984 era reclamanta în calitate de fiică.
În raport de aceste dovezi şi stabilind că SC S. SA ca unitate deţinătoare a fost integral privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi că statul a preluat imobilul cu titlu valabil, instanţele au aplicat în cauză dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora reclamanta era îndrituită exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent.
În recurs, a fost depusă, ca act nou, Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, hotărâre irevocabilă, din care rezultă că, prin sentinţa nr. 2841 din 14 octombrie 2002 Tribunalul Teleorman a admis acţiunea promovată de D.C. ş.a., în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC D. SRL, SC S. SA şi Asociaţia S.S. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2000 încheiat între A.P.A.P.S. şi Asociaţia S.S. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1593 din 11 august 2002 încheiat între SC S. SA şi SC D. SRL (f. 137 – 144 dos. nr. 8716/2004). În considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) prin contractul de vânzare-cumpărare nr. TR 0015 din 13 martie 2000 încheiat cu Asociaţia S.S. a transmis în cunoştinţă de cauză acţiuni care reprezentau fracţiuni din capital şi care înglobau şi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul SC S. SA, în speţă cel revendicat de reclamanţii D.C. ş.a., în scopul fraudării drepturilor acestora, cu complicitatea şi, în orice caz, pe riscul cumpărătorului.
Din cele expuse rezultă că în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2000 a cărei nulitate absolută a fost solicitată a se constata şi în prezenta acţiune, acesta a fost desfiinţat irevocabil şi prin urmare statul a redevenit acţionar majoritar la SC S. SA, având în vedere că acţiunile ce au format obiectul contractului menţionat reprezentau 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al societăţii (f. 149 – 155 dos nr. ).
Că este aşa o atestă şi A.V.A.S. care prin adresa nr. 2/3233 din 30 mai 2007, act nou depus în recurs, comunică Direcţiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, că la data de 22 mai 2007 SC D.C. SA a efectuat transferul unui nr. de 338.614 acţiuni emise de SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,476% din capitalul social, din contul acţionarului AS S.S. în contul A.V.A.S., situaţie ce urmează a fi avută în vedere în ceea ce priveşte notificările petenţilor care revendică active evidenţiate în patrimoniul SC S. S.A.
Or, în speţă, reclamanta a solicitat constant restituirea în natură a morii de făină din comuna Furculeşti, judeţul Teleorman şi a invocat dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în prezent art. 21 alin. (1) din lege după modificarea ei prin Legea nr. 247/2005.
Întrucât din actele noi depuse în recurs, rezultă că în prezent statul este acţionar majoritar la SC S. S.A., şi faţă de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, se impune rejudecarea pricinii.
Pe de altă parte urmează a se reţine că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanşată prin formularea notificării de către reclamantă, iar nefinalizarea acesteia în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu este imputabilă acesteia, ci unităţii notificate ceea ce îi conferă reclamantei dreptul de a se adresa instanţei judecătoreşti pentru valorificarea dreptului pretins.
Astfel fiind, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi a trimite dosarul spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6941/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1597/2004. Civil → |
|---|
