ICCJ. Decizia nr. 6130/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6130
Dosar nr. 5537/200.
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 iunie 2002 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu cererea de revizuire formulată de V.M. în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. împotriva deciziei civile nr. 271 din 1 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu, cu motivarea că aceasta este în totală contradicţie cu Decizia civilă nr. 20/2001 a aceluiaşi tribunal.
Prin Decizia civilă nr. 981 din 18 octombrie 2002, Tribunalul Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1351 din 5 iunie 2003 a respins cererea de revizuire formulată de V.M., reţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât soluţiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeaşi cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul V.M., considerând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., existând contradicţie între cele două hotărâri ale Tribunalului Sibiu.
Recursul nu este fondat urmând a fi respins din următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul în respectarea puterii lucrului judecat şi ca atare hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie să fie date în procese diferite, respectiv în dosare deosebite, iar în cursul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat existenţa primei hotărâri sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a soluţiona obiecţiile ridicate în legătură cu excepţia lucrului judecat.
Or, în cauză, cele două decizii pretins contradictorii sunt pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 20 din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Sibiu a soluţionat apelul formulat de reclamantul V.M .împotriva sentinţei civile nr. 5186 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Sibiu, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, în timp ce prin Decizia civilă nr. 271 din 1 aprilie 2002, acelaşi tribunal a soluţionat apelul declarat de V.M. împotriva sentinţei civile nr. 6873 din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Sibiu, hotărâre dată în fond după casare.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul V.M. împotriva deciziei civile nr. 1351 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2004. Civil. Conflict munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6136/2004. Civil. Stabilire paternitate.... → |
|---|
