ICCJ. Decizia nr. 6170/2004. Civil. Drepturi banesti. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 6170
Dosar nr. 6932/2004
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 mai 2002 înregistrată la Judecătoria Iaşi, reclamantul N.D. a chemat în judecată Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la plata ajutorului bănesc ce i-a fost acordat, la trecerea în rezervă, cu drept de pensie, integral şi neimpozitat, în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, actualizat prin aplicarea indicelui de inflaţie, la data plăţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă la data de 31 mai 2000 şi că, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare beneficiază de ajutoare neimpozabile, stabilite în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel că pârâţii în mod nelegal, au reţinut impozitul pentru sumele acordate cu acest titlu.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 3406 din 26 martie 2003, a respins acţiunea, precum şi cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin dispoziţiile art. 84 alin. (4) din Legea nr. 56/1992 şi art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare trecute în rezervă li s-a acordat dreptul la mai multe solde lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, or, solda lunară netă, reprezintă solda lunară integrală (brută) la care s-a aplicat impozitul legal, regula fiind impozitarea veniturilor, iar prin excepţie, scutirea de impozit trebuie prevăzută expres de lege. Că, intenţia legiuitorului de a supune impozitării această categorie de venituri, rezultă şi din dispoziţiile O.U.G. nr. 136/2000 care a modificat şi art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi a stipulat că, plăţile compensatorii, acordate cadrelor militare, se stabilesc în funcţie de solda lunară netă.
Prin decizia civilă nr. 1128 din 5 septembrie 2003, Tribunalul Iaşi a admis recursul declarat de N.D., a modificat în tot sentinţa primei instanţe şi rejudecând, a admis acţiunea şi pe cale de consecinţă pârâţii au fost obligaţi să restituie reclamantului suma de 84.918.998 lei reţinută cu titlu de impozit, reactualizată, la data plăţii, în funcţie de rata inflaţiei; a admis cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâţi în sensul obligării Ministerului Finanţelor Publice la plata sumei de 84.918.998 lei faţă de pârâţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu au fost abrogate prin O.G. nr. 73/1999. Că, ajutorul acordat în temeiul dispoziţiilor art. 31 şi art. 32 din Legea nr. 138/1999 nu poate fi asimilat salariilor, pentru a i se aplica dispoziţiile art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, iar prin art. 3 din O.U.G. nr. 136/2000 se prevede că, plăţile compensatorii şi ajutoarele prevăzute la art. 1, plătite începând cu 1 ianuarie 2000 nu sunt supuse globalizării.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58 din 26 iunie 2003 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iaşi.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Art. 330 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 ce a intrat în vigoare la data de 27 august 2003. Anterior abrogării, art. 330 prevedea: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea Ministrului Justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru următoarele motive: 1. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică, 3. când s-au săvârşit infracţiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunţată; 4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale şi faptul că partea, potrivit legii române, poate obţine o reparaţie, cel puţin parţială, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă română, în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
În speţă, decizia civilă nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, atacată cu recurs în anulare de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a rămas irevocabilă la data de 5 septembrie 2003, deci după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 cea care a abrogat art. 330 C. proc. civ.
Prin urmare, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei civile nr. 1128 din 5 septembrie 2003, este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4713/2004. Civil. Conflict de drepturi. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5612/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
