ICCJ. Decizia nr. 6218/2004. Civil
| Comentarii |
|
Contestatorul R.S. a chemat în judecată pe intimata RATC Constanța (fostă IJTL Constanța) solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea deciziei nr. 105 din 6 septembrie 1990, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu 1 octombrie 1990, reintegrarea în muncă și plata despăgubirilor bănești.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 4550 din 22 aprilie 1996, a respins contestația formulată de R.S. pentru lipsa calității procesuale pasive, reținând că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă de SC G.T. SA CONSTANȚA, intimata RATC Constanța neavând calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Constanța, prin decizia nr. 861 din 24 iunie 1996, a admis apelul declarat de contestator împotriva sentinței nr. 4550 din 22 aprilie 1996 a Judecătoriei Constanța pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului îi este inopozabilă acestuia atâta timp cât contractul de muncă nu a încetat prin nici una din modalitățile prevăzute de Codul Muncii iar din probele administrate nu reiese că R.S. ar fi fost preluat de SC G.T. SA CONSTANȚA, care s-a înființat abia la data de 1 ianuarie 1991.
Rejudecând cauza, Judecătoria Constanța, prin 1847 din 18 februarie 1997, a respins contestația formulată de R.S. ca nefondată cu motivarea că a fost înregistrată abia la data de 26 februarie 1996 iar contestatorul nu a mai lucrat din data de
1 septembrie 1990 și, mai mult, acesta a și fost pensionat pentru invaliditate de muncă de gradul II, nemaiavând drept de muncă din data de 1 noiembrie 1991.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1963 din 22 decembrie 1997, a admis apelul declarat de R.S. împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18 februarie 1997 pronunțată în contradictoriu cu intimatele RATC Constanța și SC G.T. SA Constanța, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis contestația și, în consecință, a obligat intimata RATC Constanța la plata către contestator la plata sumei de 25.554.690 lei, drepturi bănești reactualizate , aferente perioadei 1 august 1990-31 octombrie 1991 precum și la plata sumei de 1.288.125 lei, cheltuieli de judecată. A respins ca nefondate celelalte capete de cerere privind anularea deciziei nr. 105/1990 de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în muncă, plata daunelor morale, rectificarea cărții de muncă și plata de daune din gratificații și prime anuale și beneficiu nerealizat prin blocarea plecării contestatorului în Canada.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 475 din 28 aprilie 1998 a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul R.S. împotriva deciziei civile nr. 1963 din 22 decembrie 1997 și a admis recursul declarat de intimata RATC Constanța împotriva aceleiași decizii și, rejudecând apelul contestatorului, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1847 din 18 februarie 1997 a Judecătoriei Constanța, în sensul respingerii contestației ca tardiv formulată.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 1107 din 20 septembrie 1999, a admis cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de R.S. împotriva deciziei nr. 475 din 28 aprilie 1998 a Curții de Apel Constanța, pe care a desființat-o și a fixat termen pentru judecarea recursului.
Prin decizia nr. 1494 din 7 decembrie 1999, Curtea de Apel Constanța a admis recursurile declarate de contestatorul R.S. și de intimata RATC Constanța împotriva deciziei nr. 1963 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Constanța pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probelor în vederea stabilirii perioadei cât recurentul a fost salariatul RATC Constanța și drepturile bănești reactualizate ce i se cuvin.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 4312/2001 și, urmare a încheierii nr. 296 din 30 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de R.S., dosarul a fost scos de pe rol, prin încheierea din 1 februarie 2002, și trimis Tribunalului Călărași, unde s-a format dosarul nr. 911/2002.
Tribunalul Călărași, prin încheierea din 26 aprilie 2002 (fila 99 din dosarul nr. 911/2002), a constatat că faza procesuală a cauzei este recursul, astfel cum, a susținut contestatorul R.S., în mod constant, la termenele din 5 aprilie 2002 și 26 aprilie 2002 (fila 83 și 99 din dosarul nr. 911/2002). Prin decizia nr. 618 R din 17 decembrie 2002, irevocabilă, a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea dosarului nr. 912/2002, privind pe recurentul R.S. și intimatele RATC Constanța și SC G.T. SA Constanța, la dosarul nr. 911/2002; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R.S. și a admis recursul declarat de reclamantul R.S. împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18 februarie 1997 a Judecătoriei Constanța pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de R.S. împotriva intimatelor RATC Constanța și SC G.T. SA Constanța. A obligat intimata RATC Constanța la plata către R.S. a sumelor de 118.421.775 lei daune materiale, de 50.000.000 lei daune morale, și, respectiv, de 142.200.000 lei contravaloare abonamente. A respins celelalte cereri. A respins cererea formulată împotriva SC G.T. SA din Constanța. A obligat intimata RATC Constanța la plata către R.S. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42.656.053 lei. S-a reținut că cererea în plata daunelor morale este fondată întrucât intimata i-a opus contestatorului măsura desfacerii contractului de muncă prin decizia nr. 105/1990 și a refuzat în mod constant primirea lui la locul de muncă; că R.S. nu a primit nici un fel de venituri, nu a beneficiat de nici un ajutor de-a lungul întregii perioade iar această stare conflictuală asociată cu lipsurile materiale au influențat negativ personalitatea reclamantului, ce a cunoscut stări depresive, cu exteriorizări evidențiate, moralul acestuia având de suferit. Referitor la celelalte cereri pe care instanța le-a apreciat ca nefondate a reținut că măsura desfacerii contractului de muncă a fost analizată și în alt cadru și s-a stabilit că aceasta este ineficientă și inopozabilă reclamantului, fiind emisă de SC G.T. SA Constanța la momentul când această societate nici nu era înființată, că cererea de rectificare a înregistrării măsurii de desfacere a contractului de muncă în carnetul de muncă a rămas fără obiect întrucât există la dosar acte din care rezultă că rectificarea s-a făcut (dispoziția nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de RATC Constanța și copia filelor 32-35 din carnetul de muncă) și că cererile pentru plata gratificațiilor, primelor și beneficiului nerealizat prin imposibilitatea plecării în Canada nu au fost dovedite.
Ulterior, R.S. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a deciziei civile nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călărași pronunțată în dosarul nr. 911/2002 și a solicitat anularea ei, susținând că este potrivnică deciziei nr. 861 din 24 iunie 1996 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. 1612/1996. Revizuentul a motivat că în decizia atacată cu revizuirea s-a reținut că a avut calitatea de angajat al RATC Constanța doar până la data de 1 noiembrie 1991 în timp ce prin decizia nr. 861 din 24 iunie 1996 s-a reținut că este încă angajatul RATC Constanța (fost IJTL Constanța). Revizuentul a mai susținut că decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călărași "este potrivnică și cu decizia nr. 521 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Constanța în dosarul nr. 9845/1999, modificată în parte prin decizia civilă nr. 1248 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Constanța în dosarul nr. 1541/2000, prin acestea dispunându-se anularea poziției 55 din carnetul de muncă referitoare la desfacerea contractului de muncă cu art. 130 lit. i) C. muncii".
Cererea de revizuire nu este fondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire este necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, în cazul în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite având însă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Totodată, din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că atari hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele date anterior în aceeași cauză.
în categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, după cum nu evocă fondul deciziile instanțelor de recurs care, admițând recursul, mențin una dintre hotărârile date în cauză de instanțele de fond sau de apel.
în speță, din expunerea rezumativă a lucrărilor, se constată că decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călărași despre care se susține că ar fi potrivnică deciziei nr. 861 din 24 iunie 1996 a Tribunalului Constanța, a fost pronunțată în aceeași cauză și pe parcursul unor cicluri procesuale, determinate doar de căile de atac exercitate de părți
așa încât, condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.
Decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călărași nu este potrivnică nici deciziei nr. 521 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Constanța, prin care s-a dispus anularea poziției 55 din carnetul de muncă referitoare la desfacerea contractului de muncă cu art. 130 lit. i) C. muncii întrucât, prin considerentele deciziei atacate cu revizuire instanța nu face decât să constate că cererea de rectificare a cărții de muncă a rămas fără obiect dat fiind dispozitivul deciziei nr. 521 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Constanța, căruia intimata RATC Constanța s-a conformat, prin emiterea deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002.
Așa fiind, având în vedere temeiurile mai înainte arătate, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6285/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6239/2004. Civil → |
|---|
