ICCJ. Decizia nr. 6356/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6356
Dosar nr. 1200/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
1. Recursul în anulare, declarat şi semnat, de adjunctul Procurorului general, susţine, în esenţă, că:
- „Ministerul Justiţiei, ca ordonator principal de credite şi Tribunalul Vaslui, se aflau în imposibilitate de a dispune de fonduri...pentru perioada 1 mai -31 octombrie 2000, deoarece OG nr. 83/2000 s-a aplicat de la 1 noiembrie 2000",
- „sumele alocate prin bugetul de stat pentru anul 2000 nu acopereau sumele alocate creşterilor salariale... începând cu 1 noiembrie 2000... este evident că ordonatorii de credite aveau obligaţia de a asigura plata acestor sume, doar în limita bugetului ce li s-a pus la dispoziţie".
2. Recursul în anulare este nefondat.
Intimatul 1, Ministerul Justiţiei a susţinut, în esenţă, că prin art. 1 alin. (1) din OUG nr. 134/99, de la 1 septembrie 1999 valoarea coeficientului de salarizare este egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexa 1 la Legea nr. 154/1998, iar conform art. 3 „prevederile art. 1 se aplică în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei, aprobate pentru anul 1999"; dar prin legea bugetului de stat pe 2000 [Legea nr. 76/2000 art. 12 alin. (4)-(5)] s-a modificat valoarea de referinţă şi indicatorul de prioritate sectorială numai pentru personalul care ocupă funcţiile din anexele II/1, II/2 şi III din Legea nr. 154/1998, în care nu există personalul din autoritatea judecătorească, la care valoarea de referinţă ar fi rămas tot cea de la 1 septembrie 1999, de 685.802 lei şi nu cea pentru celălalt personal bugetar, de 1.140.800 lei (454.928 lei). În mod total inadecvat, se mai susţine că „dacă s-ar acorda cele solicitate, s-ar crea o situaţie de inechitate la nivelul tuturor magistraţilor din România cărora nu li s-a aplicat valoarea de referinţă prevăzută prin Legea bugetului de stat, nr. 76/2000.
Pentru anul 2002 (însă) prin OUG nr. 187/2001 s-a aprobat ca valorile de referinţă sectoriale în vigoare, în decembrie 2001 să fie majorate cu 8% de la 1 ianuarie 2002 şi cu 12% de la 1 octombrie 2002, în limita cărora, intimata a primit fondurile de la Ministerul Finanţelor Publice.
OUG nr. 134/1999 privind salarizarea magistraţilor a corelat salariile acestora cu cele din Legea nr. 154/1998 pentru personalul autorităţilor legislative şi executive. Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare pentru magistraţi este egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcţiile de demnitate publică. La intrarea în vigoare a ordonanţei această valoare de referinţă sectorială era de 685.572 lei, având la bază valoarea de referinţă universală de 1.242.040 lei şi indicatorul de prioritate sectorială de 0,55.
Aşadar, începând de la 1 septembrie 1999 acest raport legal, care fundamentează corelaţia, în dinamica legislativă a creşterii coeficienţilor, se menţine în vigoare, asigurând personalului de demnitate publică din cele trei autorităţi publice (legislativă, executivă şi judecătorească) aceeaşi valoare de referinţă sectorială, care se corectează periodic în funcţie de evoluţia preţurilor de consum în condiţiile stabilite prin lege în sectorul bugetar [art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 154/1998].
În consecinţă, în urma modificărilor aduse Legii nr. 154/1998 prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000, valoarea sectorială de referinţă, începând cu 1 mai 2000 era de 1.140.800 lei, aplicabilă şi magistraţilor.
Că, în acest spirit şi finalitate trebuie interpretate textele indicate, rezultă şi din faptul că prin OG nr. 83/2000 s-a precizat expres că valoarea stabilită prin Legea nr. 76/2000 se aplică şi magistraţilor, aşa încât, aceasta se aplică atât în perioada mai-octombrie 2000, cât şi din anul 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 447 din 11 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 229 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6350/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6341/2004. Civil. Conflict munca. Recurs în... → |
|---|
